Captain America: Brave New World (2025) a fost unul din acele filme care m-au făcut să mă opresc la ieșirea din cinema și să mă holbez la cele cinci stele de pe Letterboxd, nesigură ce notă să îi dau. M-am hotărât asupra unui solid 2/5 stele (la momentul redactării acestui material se află la 2.6 pe Letterboxd) și să îmi văd de zi.
Cu toate astea, am continuat să îmi pun întrebări cu privire la deciziile artistice ale acestui film și ale echipei de marketing, în special „De ce?!”.
Review spoiler-free la Captain America: Brave New World - una bună, două rele
Premisa e simplă: Sam Wilson, noul Captain America, e prins într-o conspirație internațională după ce noul președinte al Americii, Thaddeus Ross (numit și Thunderbolt, despre care știm că a fost inamicul lui Hulk), ajunge la putere.
Așadar, Captain America și sidekick-ul lui, Joaquin Torres, care se visează noul Falcon, încearcă să elucideze misterul înainte să fie prea târziu. Easy, right?
Începutul e promițător. Scenele de acțiune mi-au atras atenția cu o coregrafie bună și interactivă, unde impactul fiecărei lovituri se simte real - asta e o constantă pe decursul întregului film. Secvențele de acțiune, fie că erau lupte într-o biserică sau într-un laborator cu capcane la tot pasul, au fost cea mai bună parte a filmului, fără dar și poate. Captain America primește un nou costum, cu o pereche de aripi din vibranium (resursa indestructibilă din Wakanda), care aduce un nou set de mișcări dinamice și lupte aeriene care merită văzute.
Anthony Mackie face o treabă impecabilă în rolul lui Captain America - e amuzant, are carismă, are chimie foarte bună cu restul actorilor și, chiar și în momentele mai inconfortabile ale dialogului, nu am putut să dau vina pe el, sau pe oricare alt actor de pe marele ecran.
Pe ce am putut să dau vina, totuși, a fost pe scenariu. Dacă vrei să te uiți la acest film, nu fi surprins de siropoasele momente de „Ăsta nu ești tu, tip rău! Poți să treci peste, haide să fim mai buni! Te înțeleg că suferi!”, care se întâmplă de mai multe ori decât cred că este acceptabil (având în vedere că filmului are puțin sub 2 ore). Te mai lovești de lipsa de comunicare care duce la escaladarea problemelor și de neîncrederea nefondată în eroul principal.
Nu e totul gloom and doom, oricât de neplăcut îl fac să pară cu aceste detalii. Unele glume și situații au fost cu adevărat amuzante, muzica mi s-a părut foarte bună („Camp Echo One Fight” de la Laura Kepmarp, în mod particular), iar cinematografia a fost pe măsura așteptărilor, cu unghiuri dinamice și interesante din punct de vedere vizual.
Spoiler Warning - Insuficiența de roșu
O să încep cu ultima parte a filmului, despre care am avut o conversație de 30 de minute în drum spre casă. După cum știți, Red Hulk a fost prezent în majoritatea afișelor cu filmul, arătat și prezentat ca marele inamic care o să predomine ecranul. Dacă erai entuziasmat pentru el, nu te îngrijora, căci apare.
Pentru aproximativ 20 de minute.
Și ca să ne asigurăm că avem o luptă 1 la 1 între Red Hulk și Captain America, Joaquin este rănit dintr-o greșeală absolut stupidă (în timpul unei lupte marine dintre America și Japonia, ambii eroi încearcă să oprească o rachetă și Joaquin o intersectează după ce nu ascultă de Captain America - cu toate că a fost prezentat ca un ucenic foarte capabil până acum, but what do I know). Trebuie să recunosc, scurta lupta pe care am primit-o a fost intensă, cu ambele personaje sărind din clădire în clădire, până ajung pe o stradă cu flori de cireș.
De ce? Pentru că Captain America încearcă să îi amintească președintelui de fiica sa, care nu va putea niciodată să vadă că el s-a schimbat dacă continuă tot așa. Ideea în sine nu m-a deranjat - era un element cheie în povestea președintelui. Ce m-a deranjat a fost folosirea lui de 2 ori în aceeași luptă, urmată de un cadru cu florile de cireș care zboară lent în jurul lui Red Hulk, care era gata să distrugă personajul principal cu o ultimă lovitură. S-a simțit… ieftin. O metodă simplă și folosită în exces pentru a încheia o bătălie finală pe care Captain America nu putea să o câștige prin putere pură.
Au fost multe momente, inclusiv începutul luptei cu Red Hulk, când eram sigură că filmul o să se termine cu un cliff-hanger. Să începi și rezolvi lupta finală, pentru care ne-ai pregătit tot filmul, nu a fost nici pe departe satisfăcător, ci s-a simțit de parcă m-ai smucit prin ultimele 30 de minute ca să terminăm odată filmul.
Vorbind de final, printre ultimele conversații ale filmului sunt menționați The Avengers și posibila lor reuniune, după ce președintele îi spune lui Captain America că țara are nevoie de ei. Inițial reticent, după evenimentele devastatoare și lupta cu Red Hulk, personajul principal pare hotărât. Ne putem aștepta la o altă franciză în viitorul apropiat.
Nu vreau să închei cu un pesimism absolut. Filmul a fost entertaining, cu toate eșecurile și imperfecțiunile lui. Dacă nu îl iei prea în serios și vrei să vezi niște acțiune bună, vizionarea lui e un succes în ochii mei.
Happy watching!