REVIEW Demon's Souls - un joc pe care urăsc să-l iubesc

După ce am instalat jocul și am fost uimit de cât de frumos arată pe televizor, am început sa joc și am murit de o grămadă de ori timp de aproape două ore. Am închis consola nervos și mi-am jurat în sinea mea că nu o să mă mai joc Demon's Souls. A doua zi, ca într-o transă, am ridicat controllerul am pornit PS5 și am intrat în Demon's Souls. Mi-am făcut un alt personaj și am murit, din nou, de mai multe ori timp de aproape două ore. Am închis consola, dar de data asta nu mai eram nervos. Ceva se schimbase. Jocul m-a prins cu o funie invizibilă și mă trăgea înapoi de fiecare dată când eram gata să renunț.

Demon's Souls este primul joc exclusiv pentru PlayStation 5, însă nu este un titlu nou, ci un remake/remaster al jocului care avea să pornească un întreg gen „souls game”. Producția jocului a început în 2005, iar Demons Souls a fost lansat în februarie 2009 în Japonia, iar în toamna acelui an a ajuns și în țările vestice. Dacă acum vedem jocurile lui Hidetaka Miyazaki și ale studioului FromSoftware ca fiind unele de calitate, nu același lucru s-a întâmplat și la început. Titlul nu a fost primit bine de critici japonezi și nici de public. Era văzut ca fiind prea dificil și cu un sistem de luptă greoi. Lucrurile s-au schimbat în bine după ce jocul a început să fie transmis pe platforme de streaming și să primească review-uri din partea gamerilor din vest. A devenit popular, iar publisherul a profitat de ocazie și a lansat Demon's Souls și pe alte piețe.

Restul este istorie, iar FromSoftware a lansat mai multe jocuri care au conturat acest gen ce a adunat fani, adepți, curioși. Eu mă încadrez în ultima categorie și înainte de Demon's Souls pe PS5 jucasem cam jumătate din Dark Souls 3 și un sfert din Bloodborne. Deci nu sunt un expert sau un fan al genului și nici nu o să spun că Demon's Souls m-a convertit. Dar ar trebui încercat de oricare nou posesor de PlayStation 5.

Lumea demonilor

Acțiunea jocului are loc în regatul Boletaria, un loc plin de primejdii. Lumea a căzut victimă unui demon foarte puternic numit Old One, ce a distrus jumătate din omenire. Într-un final, acesta a fost adormit, iar oamenii au împărțit ținuturile în diferite regiuni și au ordonat contruirea unor Archstones care aveau să funcționeze ca sisteme de teleportare între ținut și Nexus, un loc între viață și moarte.

Huawei Mate XT: Viitorul telefoanelor sau doar un moft?

Jucătorul intră în această lume sperând să o scape de demoni și să-l învingă pe bătrân (Old One). Este un joc al cărui fir narativ este abia vizibil de-a lungul acțiunii. Nu stă nimeni să-ți explice povestea, ci vei afla puțin câte puțin ce trebuie să faci, care sunt personajele principale și ce vor de la tine. În esență, povestea este mai puțin importantă și nu o să joci Demon's Souls ca să afli ce se întâmplă la final, ci pentru gameplay, pentru că vrei o provocare.

Eșecul, doar un pas către reușită

Oricine e familiar cu jocurile de acest tip știu că sunt dificile, dar Demon's Souls nu este greu doar așa, pentru că poate, ci pentru că viziunea lui Miyazaki implică eșecul și învățămintele pe care le poate aduce. Moartea face parte din acest joc și fiecare înfrângere ar trebui să te aducă mai aproape de victorie, iar odată ce aceasta devine realitate simțul de împlinire este extraordinar. E absolut fantastic să vezi că poți învinge un demon care credeai că este imposibil de bătut.

Aici intervine acea „funie invizibilă” care te trage înapoi în joc. Mori, mori și iar mori, apoi treci de acel hop și ești infuzat cu un sentiment realizare care te face să mergi mai departe și tot așa.

Demon's Souls este un action RPG unde îți alegi cu ce fel de personaj vrei să începi, apoi poți să-l dezvolți în funcție de cum dorești. Unele personaje sunt agile, altele rezistă la lovituri, iar alții sunt specialiști în magie. Fiecare dintre aceste personaje intră cu diferite tactici în luptă. Inițial mi-am făcut un barbar și am murit de prea multe ori, apoi am trecut pe un Mage pentru că am citit online că ar fi cel mai ușor mod de a juca Demon's Souls.

Jocuri românești lansate în 2024 pe care ar trebui să le încerci

Am trecut de primul boss astfel, însă apoi am întâlnit alte problemele și am luat-o de la capăt cu un Templar Knight, un luptător caracterizat de rezistență. Acesta s-a potrivit ca o mănușă pentru stilul meu de luptă bazat pe parare cu scutul și contraatac. Este un sistem de combat simplu, iar la o primă vedere ți se va părea lent și greoi, însă după ceva timp vei ajunge să-l apreciezi, să-l iubești în simplitatea lui aparentă.

Iar faptul că mori, că nu te poți salva și că trebuie să o iei de la capăt îți induce un sentiment de neliniște. Te uiți după fiecare colț, analizezi fiecare locșor pentru că inamicii mai au obiceiul să stea ascunși. Apoi când ajungi într-un checkpoint respiri ușurat.

Mai departe, avem bossii care au tactici speciale, puncte forte și puncte slabe și trebuie să știi cum să le exploatezi pentru a învinge. Eu m-am dus la fiecare boss cu lecția învățată de pe internet și tot am repetat luptele de minim 5-6 ori până să înving.

O altă mecanică interesantă este aceea că alți jucători, la fel ca și tine, pot lăsa mesaje în lume. Unele sunt de ajutor (monstru în dreapta), altele sunt mesaje de încurajare, iar altele te păcălesc. Este un sistem interesant care creează o senzație de camaraderie pe care nu-o găsești în alt joc

Apoi, cum jocul nu era suficient de greu (afirmație sarcastică) există și opțiunea de a invada lumea unui alt jucător real, iar scopul este acela de a-l ucide. Deci pe lângă AI trebuie să te lupți pentru supraviețuire și cu alți jucători.

Grafică și sunet

Acest remake pentru PlayStation 5 a fost făcut de Bluepoint Games, un studio care și-a creat faima cu remake-uri ca Shadow of the Colossus sau remasterizări ca Uncharted The Nathan Drake Collection. Jocul arată absolut fantastic pe un televizor 4K. Peisajele sunt impunătoare și pline de detalii, lumina este naturală și umbrele la fel. Este un joc care a fost reconstruit cu pasiune și asta se vede.

Apropo de asta, jocul îți oferă două moduri de redare: performance și graphics. Primul mod scade rezoluția dinamică spre 1080p, dar menține un număr de cadre pe secundă de 60 fps, iar în al doilea mod FPS-ul este de 30, iar rezoluția ajunge la 4K.

Am comutat între cele două moduri, însă la o primă vedere nu există o diferență prea mare între cele două la nivel vizual. Totuși, dacă vei sta să analizezi imaginile vei observa o rezoluție mai bună, detalii mai aprofundate și o iluminare mai complexă. Pe de altă parte, modul performance oferă o performanță îmbunătățită, acțiuni mai fluide și parcă mai rapide. Pentru că diferența la nivel vizual nu este foarte mare, iar în schimb acțiunea la 60 fps este mai fluidă decât la 30 fps, am ales modul performance.

Pe partea audio, avem parte de o coloană sonoră excelentă, voice casting bun și efecte sonore de calitate. Iar partea audio întregește imaginea și atmosfera oferită de acest joc.

Pentru că vorbim de un joc de PS5, trebuie să vă povestesc și de modul în care este folosit controller-ul DualSense. Astfel, maneta PS5 vibrează diferit în funcție de acțiunile personajului tău: dacă lovești arma de un zid sau dacă tragi cu harpaleta, iar atunci când un dragon trece peste tine controllerul vibrează ca un nebun. De fapt, atunci când lovești cu arma un zid sau un alt obiect, controllerul vibrează în dreapta sau în stânga în funcție de modul în care personajul a lovit cu sabia.

De-a lungul orelor de joc am dezvoltat o relație de tip love-hate și deseori închid jocul cu frustrare și poate chiar ură, apoi îl redeschid cu simț de aventură și curiozitate. Este un joc care mă face să-l las deoparte, apoi vreau să-l joc din nou. În perioada aceasta de vacanță l-am jucat, dar încă nu am dus la capăt povestea, iar după ce termin aceste rânduri o să mă reîntorc în Boletaria și la războinicul meu.

Dacă ai PS5 și ți se pare interesant ce ți-am povestit atunci cumpără Demon's Souls. Dacă ai PS5 și jocul nu-ți sună bine, eu tot aș spune să-l încerci când îl găsești la reducere măcar să te bucuri de grafică, peisaje și de sunet și, cine știe, poate funia invizibilă te prinde și pe tine.