Ratchet and Clank este o serie cu istorie care duce tocmai în 2002 și la PlayStation 2. Eu nu eram familiar cu ea. Mai mult, primul joc din serie pentru mine a fost cel din 2016, un fel de remake al primului joc Ratchet and Clank și l-am jucat chiar pe PS5. Mi-a plăcut și m-a pregătit pentru ceea ce urma să vină acum. Însă nu trebuie să fii un fan al seriei ca să te bucuri de acest nou titlu.

Totuși, mie mi-a fost util deoarece am avut un termen de comparație, iar Rift Apart a ieșit mai bine în aproape toate aspectele sale, însă există și mici puncte negative. Despre acestea, la final. Acum să le luăm pe rând și să vorbim despre poveste.

Totul începe cu o celebrare a eroilor noștri. La scurt timp Doctor Nefarious, antagonistul seriei, vine să le strice petrecerea și fix când Clank îi oferă cadou lui Ratchet o armă numit Dimensionator, capabilă să deschidă portale către alte universuri, Doctor Nefarious o fură și îi trimite într-un univers paralel unde acesta este victorios.

Cei doi sunt despărțiți și Ratchet pleacă în căutarea lui Clank care este capturat de Rivet, un alt Lombax ca Ratchet, pe care jucătorul îl va putea controla. Mai departe, vei juca cu Ratchet și cu Rivet, iar scopul principal este învingerea lui Doctor Nefarious și stabilizarea universurilor.

Nu este o poveste care să câștige vreun premiu de scriitură, dar e suficient de bună cât să te țină interesat de ceea ce se întâmplă pe ecran. Titlul anterior a fost narat de Captain Quark iar ceea ce spunea el nu era tocmai în conformitate cu realitatea, iar de aici apărea umorul.

De data aceasta nu mai există acest element și drept urmare nici umorul nu mai este la fel de prezent. Sigur, Rift Apart încă are acea parte comică și am râs cu câteva ocazii, dar parcă nu la fel de des ca la titlul din 2016. Însă asta este subiectiv.

În schimb, ceea ce este mai bine este faptul că povestea nu se mai concentrează doar pe Ratchet și Clank, ci și pe Rivet și Kit și ajungem astfel să cunoaștem și să jucăm cu patru personaje, în loc de două. Rivet este o adiție bună universului și aș vrea să văd pe viitor aventurile lui Rivet și Kit.

Ratchet & Clank: Rift Apart se joacă ca un film Pixar

Acestea fiind zise, haideți să trecem la grafică, elementul care te va uimi încă de la început. Cum vorbim de un joc PS5, acesta poate fi jucat la rezoluție 4K (upscaling) la 30 de fps cu ray tracing și alte îmbunătățiri grafice sau pe modul performance 1080p la 60 de fps sau performance cu ray tracing. Eu am jucat cap-coadă în modul fidelity, apoi la al doilea playtrough am trecut și la celelate două.

Așadar, m-am jucat la potențialul maxim din punct de vedere vizual și jocul este o bomboană. E ca și cum te-ai juca un film Pixar, iar cu asta cred că am spus multe. Arată fantastic, atât personajele, cât și toate lumile pe care le parcurgi: sunt frumoase și diverse și unele chiar m-au impresionat. Mi-a plăcut în mod special, atât din punct de vedere vizual, cât și al gameplay-ului, nivelul în care treci dintr-o dimensiune în alta, iar într-una dintre ele planeta este distrusă și nu mai există gravitație.

Personajele sunt bine desenate și foarte detaliate, iar shaderele folosite pentru a reda blana lui Ratchet sau a lui Rivet sunt de calitate și complexe. Mediul înconjurător este și el la fel de detaliat și încă de la început în orașul Nefarious vedem mașini în mișcare în fundal, neoane, magazine, roboței al căror metal reflectă lumina neoanelor. Și peste toate acestea adaugi și ray tracing pentru un desert complet. Per total, aș spune că arată mai bine chiar decât filmul Ratchet and Clank din 2016, iar asta este impresionant având în vedere că jocul este randat în timp real.

Modurile performance sunt și ele excelente, iar diferențele la nivel vizual dintre acestea și fidelity sunt mici, însă experiența de gameplay crește considerabil când treci de la 30 la 60 de cadre pe secundă. Dacă stai să analizezi toate cadrele vei observa că modul fidelity are mai multe detalii, o rezoluție superioară, mai multă densitate a obiectelor în fundal, însă la nivel normal de gameplay nu este sesizabilă diferența, mai ales că majoritatea timpului jocul este extrem de dinamic și cu multe explozii și efecte vizuale. De asemenea, sunetul este unul de calitate, iar jocul sună bine indiferent dacă porți căști sau nu. Mi-a plăcut voice actingul, însă unele voci precum cea a comentatorului arenei este dusă la extrem într-un mod neplăcut. Muzica este și ea acolo, dar nimic care să iasă în evidență în mod deosebit.

Unde mai pui la toată nebunia asta grafică și performanța SSD-ului care le-a permis dezvoltatorilor să creeze tot felul de scene dinamice cu treceri prin portale dintr-o lume în alta, dintr-o situație în alta, la o viteză uimitoare. De asemenea, jocul practic nu are loadings screens și trecerea de la o planetă la alta se face rapid. Chiar și pornirea jocului este sprintenă și în 25 de secunde ești gata să te joci. O încărcare a unei salvări durează 2-3 secunde.

Rămân la performanță ca să vă zic că pentru mine jocul a rulat foarte bine pe modul fidelity și nu am sesizat pierderi de cadre sau iregularități. În ceea ce privește starea jocului, eu l-am perceput bine și am văzut doar câteva glitch-uri grafice, de numărat pe degetele de, la o mână și o singură misiune secundară care nu mergea chiar cum trebuie. Iar unele, dacă nu toate, vor fi rezolvate cu patch-ul de la lansare.

Fun fact, jocul poate fi jucat cu meniul în limba română și are subtitrare în română și astfel și cei mai mici se pot bucura de joc.

Să spargi cutii nu a fost niciodată mai distractiv

Rift Apart nu este cu mult diferit față de titlul anterior, doar că în acest joc nivelurile sunt mai interesante. Există niveluri mai deschise care permit explorarea, însă jocul rămâne unul liniar și asta este bine.

La fel ca în trecut ai un arsenal impresionat de arme și termini jocul cu 18 astfel de arme care mai de care mai diverse și creative. Unele sunt la fel ca cele din Ratchet & Clank, altele sunt noi și distractive. Inamicii inundă fiecare scenă, iar Ratchet sau Rivet se folosesc de aceste arme pentru a-i elimina și poți face tot felul de combinații interesante și fun. Eu nu m-am plictisit nicio secundă să le folosesc și am apreciat în special arma care transformă inamicii în plante pentru câteva secunde.

Insomniac a presărat de data aceasta și mai multe curse de-a lungul campaniei, iar asta mi se pare că este un element binevenit deoarece cursele sunt foarte distractive. În schimb, ceea ce a fost redus este timpul de joacă cu Clank - sau așa mi s-a părut mie. De data aceasta, cu Clank trebuie să intri în rifturi și să repari anomaliile și faci asta rezolvând puzzle-uri. La fel ca și în trecut se folosește de tot felul de unelte pentru a rezolva puzzle-ul. Și această componentă de gameplay este interesantă, deoarece îți pune puțin mintea la contribuție și aduce un moment de respiro între perioadele pline de adrenalină.

Ratchet crește în nivel, la fel și armele pe care le folosește și cu resursele pe care le găsește în cutiile de pretutindeni poate cumpăra alte arme și le poate face mai periculoase pe cele existente. Cum gameplay-ul alternează între Ratchet și Rivet, ambele personaje au același nivel și aceleași arme, ceea ce e bine din punctul de vedere al gameplay-ului, dar puțin ciudat din punct de vedere al story-ului. De ce Rivet ar avea un item pe care Ratchet l-a găsit pe o altă planetă sau invers?

De asemenea, există și momente de platforming și se vede că Insomniac este studioul din spatele Spider-Man, iar Ratchet este mai mobil ca niciodată și se poate legăna de anumite obiecte, poate face double jump și are ceva numit phantom dash.

Am terminat jocul pe nivelul normal de dificultate și cred că am murit o singură dată în combat dintr-o neatenție. În rest, jocul mi se pare destul de ușor, chiar și luptele cu boșii, deși ceva mai complexe, tot ușor de depășit. Mie mi-a luat undeva la 13 ore să termin povestea și cred că aș putea să mai adaug vreo 5-6 ore de joc dacă aș vrea să adun toate trofeele. După ce termini există Challenge Mode, un mod de joc în care păstrezi tot ceea ce ai câștigat în sesiunea anterioară și poți încerca un nivel de dificultate mai mare, poți dezvolta în continuare armele din dotare. Am început acest mod pe nivelul cel mai ridicat de dificultate și aici trebuie să fii ceva mai atent la ceea ce se întâmplă pe ecran deoarece Ratchet ia mai mult damage.

Nu în ultimul rând, trebuie să vorbesc despre feedback-ul haptic pe care-l oferă controllerul. Astro’s Playroom a fost primul titlu care m-a impresionat în legătură cu ceea ce poate oferi controllerul DualSense, apoi a fost Returnal - care s-a folosit în mod inteligent de tehnologie, iar acum este Rift Apart.

Controllerul vibrează la pașii personajului și vei simți cum pășește pe diferite suprafețe. Vei simți când Ratchet folosește boostere să se deplaseze mai repede, dar și diferitele arme. De exemplu, o armă care imită un minigun îți va zgudui degetul de pe triggerul R2 în timp ce gloanțele virtuale distrug inamicii. Altele au o dublă utilizare în funcție de nivelul de apăsare al triggerului R2 (o apăsare până la jumătate trimite un singur proiectil, o apăsare completă două și așa mai departe).

Într-un final, Ratchet & Clank: Rift Apart este o adiție excelentă seriei, un joc care se folosește la maximum de ceea ce poate oferi o consolă next-gen precum PS5. Este un titlu foarte distractiv, care arată excelent și are personaje drăguțe și o poveste haioasă pe alocuri, însă se termină ceva cam repede și nici nu are un grad de rejucabilitate foarte ridicat.

Pentru a putea urmari acest video te rugam sa accepti plasarea de cookie-uri de marketing. Accepta toate cookie-urile.