The Medium vine de la studioul polonez Bloober Team și ne propune o călătorie supranaturală. Protagonista este Marrieanne, o tipă cu o conexiune către lumea spiritelor. Încă de la început știm că ea poate vedea lucruri acolo unde nu sunt, iar un telefon pe care-l primește de la un necunoscut o trimite într-o aventură creepy într-un loc abandonat ce pare dintr-un trecut românesc ceaușist. Odată ajunsă acolo, Marieanne își dă seama că lucrurile sunt mai complicate decât par și merge într-o aventură pentru a descoperi cine este străinul care a sunat-o și ce vrea de la ea. Nu o să vorbesc mai mult despre poveste pentru că asta este atracția principală a jocului și ar fi bine să o experimentanți chiar voi pe propria piele. Ce pot să spun, impresiile mele asupra poveștii spuse de polonezi.

Firul narativ mi s-a părut mai interesantă decât credeam că va fi. Începe destul de greu, dar apoi treptat îți dai seama care este treaba și spre final vei primi răspunsuri la toate întrebările tale. De asemenea, studioul Bloober Team mi s-a părut a fi destul de curajos în abordare și propune un final neașteptat. Aș spune că Medium spune o poveste de calitatet, cu îndeajuns de mult mister, încât să te atragă în mreaja sa. Poate o fi și datorită perspectivei și personajului feminin, dar mie mi-a adus aminte de Syberia și The Longest Journey.

Jocul este catalogat ca horror, însă aș spune că e un joc cu o atmosferă neplăcută. Nu m-am speriat niciodată de-a lungul orelor de joc, dar nu este nici cea mai confortabilă experiență, mai ales dacă joci cu căști.

The Medium gameplay

The Medium se joacă ca un adventure point and click unde te miști cu personajul principal printr-o scenă și apeși pe tot ce poate fi apăsat, ca să zic așa, să afli povestea și să descoperi indicii cu care să progresezi la următoarea scenă și așa mai departe.

Unde stau lucrurile diferit, față de alte jocuri asemănătoare, este faptul că protagonista noastră poate intra în contact cu altă lume decât cea obișnuită, astfel ea poate fi în două locuri în același timp, iar ecranul se împarte în două pentru ca tu să vezi acțiunea din ambele lumi. Te poți folosi de acest lucru ca să progresezi de-a lungul poveștii și în următoarea scenă. De exemplu, poți lua un lucru din lumea reală pentru a-l folosi în lumea spiritelor și invers. E o paradigmă interesantă de gameplay. Nu este ceva revoluționar, dar păstrează lucrurile îndeajuns de diferite de ceea ce știai și îndeaujuns de dinamice încât să rămână proaspăt până la final. De asemenea, mai ai posibilitatea să ai o experiență spirituală completă și să controlezi doar spiritul, însă doar pentru o perioadă limitată de timp. Rezolvi un anumit puzzle sau iei un anumit obiect și revii la forma inițială.

Apropo de puzzle-uri: acestea sunt destul de simple și nu vei întâmpina dificultăți în a le rezolva, chiar dacă nu ești familiar cu genul. Totuși, am mai întâmpinat momente în care am rămas blocat, dar rezolvarea era chiar în fața mea și tot ce trebuie să ții minte este să-ți folosești toate abilitățile din dotare (care nu sunt multe, ca să fim sinceri).

Un alt lucru despre care trebuie să vorbesc este monstrul, răul din acest joc, care este destul de înfricoșător și creepy. E o combinație de voce, sunet și aspect care mi-a cam zbârlit pielea pe mine. Iar momentul când a părăsit lumea spirituală pentru cea reală a fost unul care mi-a dat fiori pentru că mi-a distrus sentimentul de siguranță pe care-l aveam. Totuși mi-aș fi dorit să fie mai prezent în joc. Într-un final, jocul poate fi terminat în 7-8 ore, în funcție de cât de mult te învârți prin scene. Potrivit Steam, eu m-am jucat 8,9 ore și am 34 din cele 39 de achievmenturi. Deci am ratat câteceva.

Cum se aude și cum se vede

Un capitol la care excelează acest joc este sunetul. M-am jucat The Medium cu căștile pe cap și a fost o experiență excelentă: de la suntele atmosferice, țipătele înfiorătoare, până la muzica de calitate. S-a lucrat bine aici și chiar era necesar având în vedere faptul că sunetul face cam 50% dintr-un joc atmosferic/horror. Voice acting-ul a fost și el la mare înălțime și nu am sesizat niciunde pe cineva care să falseze, iar Marrianne serioasă, amuzantă și isteață și ironică. Kelly Burke care o interpretează face o treabă foarte bună.

Vocea lui Troy Baker (Joel din The Last of Us sau Booker DeWitt din Bioshock Infinite) este și ea prezentă aici, dar nu o să ghiciți personajul.

Cum spuneam și la început, The Medium este un joc cu ray tracing și DLSS și am fost curios să aflu cum a fost implementat aici. Pentru acest titlu ray tracingul a fost implementat pentru Ambient Occlusion, adică acele umbre asupra obiectelor care le dau adâncime și le fac să pară naturale, ca și cum ar fi din scena respectivă, nu doar amplasate acolo. Apoi mai avem reflexii în suprafețe precum oglinzile, sticla sau alte zone lustruite. Dacă la ambient occlusion este mai greu de observat aportul pe care-l aduce ray tracingul, în cazul reflexiilor este evident. Iar într-un joc atmosferic cu accent pe poveste cred că e importantă implementarea unei astfel de tehnologii. Dacă în Call of Duty sau Miles Morales ray tracingul poate nu e atât de important că acțiunea e foarte dinamică și rapidă, aici ritmul jocului este lent și cere explorarea încăperilor și împrejurimilor și poți observa o lumină pe podea, o reflexie într-un geam și așa mai departe. Astfel, un joc frumos devine și mai plăcut ochiului și natural cu ray tracingul.

Totuși, din păcate, jocul nu este prea bine optimizat și am avut probleme pe sistemul meu format dintr-un procesor Ryzen 5 5600x, 16 GB RAM și o placă video Nvidia RTX 2080 Ti. Cu ray tracing și fără DLSS jocul e foarte instabil și practic nu poate fi jucat, iar fără ray tracing și fără DLSS am avut o medie de 60 fps (cu plusuri în zona de 100 fps, dar și scăderi pe la 35-40 fps). Pentru o experiență ray tracing bună pe sistemul meu am recurs la ray tracing ultra (aplică tehnicile de mai sus în ambele lumi ale jocului) și am blocat fps-ul la 30. Astfel a fost 90% stabil, dar tot am mai întâlnit scăderi mari de cadre (în unele zone aveam 7-8 fps).

Sunt fan al DLSS-ului, dar aici parcă a mers cu încetinitorul deoarece unele scene erau blurry apoi deveneau clare, iar asta cred că era din cauza DLSS, deoarece fără acesta nu am întâmpinat problema.

The Medium este un joc destul de bun cu o poveste interesantă, un sunet de calitate și cu o grafică frumușică, dar care are probleme de optimizare și mi se pare puțin cam scump pentru cantitatea de ore de joc oferită. Dacă ți-am stârnit curiozitate atunci cel mai bine ar fi să încerci The Medium cu un abonament Game Pass (este inclus) și fie plătești doar costul abonamentului sau beneficiezi de luna gratuită. Altfel, poți să aștepți sezonul reducerilor pe Steam.

Pentru a putea urmari acest video te rugam sa accepti plasarea de cookie-uri de marketing. Accepta toate cookie-urile.