Și eu aș fi votat PSD. Dacă nu eram cel care sunt astăzi, dacă îmi alegeam altfel like-urile și sursele de informare, și eu aș fi votat PSD. Cu două mâini, cu credința că tehnocrații au fost un dezastru pentru țară, cu dorința ca Cioloș să se întoarcă la Bruxelles și cu speranța la o pensie mai mare. Mi-am făcut un cont separat de Facebook pe care am dat like la toate lucrurile care-mi sunt opuse ideologic și am descoperit lumea de dincolo.

pesedeu

Rezultatele de aseară mi-au surprins cercul de prieteni de pe Facebook. Am 1.300 de prieteni și feed-ul meu e anti-PSD și pro-Cioloș, pro-USR și, pe alcouri, pro-PNL. Sunt în mijlocul unor hipsteri. PSD a câștigat alegerile categoric și, cel mai probabil, va face Guvernul împreună cu ALDE. Aventura tehnocrată s-a încheiat.

De ce am fost surprinși? Am mai vorbit despre bula Facebook. Dezvoltată de-a lungul anilor și acutizată în ultima perioadă, când am început să descoperim două Românii foarte distincte, aceasta vine ca un răspuns natural la modul în care e construit Facebook.

Prin modul în care a fost construit totul, butonul de Like și denumirea lui, nu a invitat la a urmări pagini în interes academic, ci doar pentru că eram de acord cu ele. Așa că dacă nu ne-a plăcut PSD, nu i-am dat nici like

Cum e construit Facebook

Ceea ce vedem pe Facebook e rezultatul evoluției rețelei sociale în decursul ultimilor 10 ani. La început eram noi cu prietenii. Ne distram. Apoi au început să apară paginile de brand. Am fost invitați să dăm Like la ce ne place, ca să urmărim, ca să nu pierdem ultimele actualizări. Prin modul în care a fost construit totul, butonul de Like și denumirea lui, nu a invitat la a urmări pagini în interes academic, ci doar pentru că eram de acord cu ele. Așa că dacă nu ne-a plăcut PSD, nu i-am dat nici like. Am fost excluși. Am închis ochii. Abia când Facebook a devenit ubicuu am descoperit că am fost lipsiți de o lume care nici nu ne prea interesa, pentru că ne irita. Facebook ne-a bătut ușor pe spate și ne-a spus: "asta e ceea ce-ți place". Odorașul Facebook, adică noi, nu am vrut mai mult, nu am vrut să fim deranjați, să nu supărăm copilul interior.

Dar, în timp, ne-am izolat pe internet. Sursele de informare nu au mai fost egale. Și așa am descoperit că suntem două țări care se surprind reciproc.

Prin modul în care erau construite media tradiționale, acestea ofereau un acces relativ egal și întâmplător la surse de informație. Dacă deschideau jurnalul de știri acum câțiva ani, aveai șansa să vezi informații despre majoritatea partidelor politice, fie că-ți plăceau sau nu. Cu toate acestea, sursele noastre de informare nu erau neapărat foarte diferite de cele ale părinților și bunicilor noștri, ale vecinilor, ale prietenilor cu opinii diferite. Dar, în timp, ne-am izolat pe internet. Sursele de informare nu au mai fost egale. Și așa am descoperit că suntem două țări care se surprind reciproc.

Celălalt Facebook

Acum mai bine de 4 luni mi-am făcut un cont de Facebook separat, pe numele meu. Nu am foarte mulți prieteni și nu îl folosesc des. L-am reactivat cu ocazia alegerilor parlamentare. Spre deosebire de contul meu oficial, unde sunt în lumea tehnocraților, usr-iștilor și hipsterilor, pe contul celălalt urmăresc pagini ca Antena 3, Știri pe Surse, Expunere.com, Cocoon.ro, sunt în grupuri de susținere Victor Ponta și PSD. Nu sunt activ în comentarii, nu mă implic, dar urmăresc.

În locul lor, și eu aș fi votat PSD. De asta nu-i condamn. Pentru că la urechile lor ajung cuvinte complicate, pe când PSD le promite că le dă ceva

Acel cont de Facebook îmi provoacă neliniște. O spun cu mâna pe inimă că nu aș vrea să îl folosesc zi de zi, pentru că este contrar tuturor opțiunilor mele politice. Dar am făcut un exercițiu de imaginație și m-am gândit cum aș fi votat dacă aș fi fost în acea lume. Și, cu mâna pe inimă, aș fi votat PSD.

Când aveam 17-18 ani eram în liceu. Am fost pasionat de politică de mic și pe vremea aceea abia începuse să fie la modă Antena 3. Totul părea nou: Mircea Badea era fresh, Mihai Gâdea dezbătea cu Octavian Paler, lucrurile erau interesante. Am fost un susținător al lui Băsescu, cumva dezamăgit de el. Am început să scriu editoriale politice naive, ca la 17 ani. Îl copiam în stil pe Ion Cristoiu și îl citeam cu drag pe Adrian Năstase. Mircea Badea era unul dintre idolii mei. Aș fi putut fi acolo, aș fi putut continua să cred în ei. De ce nu am făcut-o? Mi-e greu să am o explicație. Cred că mintea mea s-a plictisit de insistența cu care Antena 3 lovea în Băsescu, iar lucrurile păreau a fi nedrepte față de el. M-am depărtat de Antena 3. În plus, mă identificam ideologic cu o abordare mai capitalistă, mai liberală, cu ideea că fiecare poate fi ce-și dorește dacă muncește destul.

Revin la contul meu de Facebook paralel. Ca să vă faceți o idee cum arată ceea ce citesc acolo, am pus totul într-un video. Îl aveți mai jos.