Vera Iurcu
Au trecut două săptămâni de la ultima escapadă din „jungla urbană” în Maramureșul „sălbatic”, și nu o spun în nume de rău. După două ore de zbor până la Cluj, probabil că aș fi aplaudat și eu la aterizare, dacă aș fi știut ce urma în acele două zile. Aveam numai un weekend la dispoziție, așa că nu era timp de pierdut. Ghidul nostru a fost Sorin Apostol, salvator montan în Borșa, ghid și organizator de drumeții, nici că se puteau îmbina mai bine lucrurile. După alte două ore de mers cu mașina, am ajuns în Borșa, județul Maramureș.
Localitatea este situată într-o depresiune cuprinsă între două lanțuri muntoase, Munții Rodnei și Munții Maramureșului, fiind locul perfect pentru iubitorii de natură, dar și pentru cei care au nevoie de o escapadă, oferind condiții excelente pentru alpinism, trasee montane, trasee pentru ciclism montan, trase auto și moto off road, dar și peisaje magnifice, numeroase lacuri glaciare, izvoare naturale de apă, cascade naturale, specii interesante din floră și faună, cu vârfuri ce ajung la înălțimi de peste 2.000 metri.
De asemenea, în orașul Borşa au loc evenimente culturale care promovează dansul şi portul popular specific zonei, unele fiind deja o tradiție larg cunoscută, cum ar fi Festivalul „Hora la Prislop” și „Nopți de Sânziene”. Pe cel de-al doilea am avut ocazia să îl urmăresc și eu, dar să luăm lucrurile las pas.
Și probabil ai crede dacă cineva ți-ar spune că marmotele învelesc ciocolata în staniol acolo.
Sus, în creasta munților, am trecut pe lângă locul în care se ține „Hora la Prislop”, unde se prind în jocul tradițional ansambluri folclorice, meșteri populari și vizitatori, însoțită de un ospăț pe cinste. Sorin ne povestește că pe vremuri, aici se adunau păstori care veneau din Maramureș, Suceava, Bistrița și din toate județele vecine, inclusiv din Ucraina, când coborau ciobanii de la munte. De atunci a rămas un fel de festival și tradiție la nivel de oraș. Anual, vin aproximativ 15 – 30.000 de oameni pentru a lua parte la eveniment.
După o bucată de drum în ceață de-a dreapta și de-a stânga, trecând pe lângă pârtia din Prislop, am intrat pe Platoul Știolului, unde este și Lacul Știol. Știți poveștile acelea în care protagonistul se trezește într-o altă dimensiune? Parcă asta mi s-a întâmplat și mie. Am tăiat norul de ceață, iar în față se întindineau dealuri, văi și pășuni. Și probabil ai crede dacă cineva ți-ar spune că marmotele învelesc ciocolata în staniol acolo. Sorin ne spune că în unele zile, dacă ai noroc, poți să întâlnești marmote și capre negre. Dar nu în acel weekend de Sânziene.
Pare locul ideal pentru unicorni și poate că ar fi trecut vreodată pe acolo, dar nu s-a mai întâmplat în ultimii ani. „A fost cea mai frumoasă experiență a mea aici, la Lacul Știol”, ne spune Sorin. „Acolo, după lac, este o insulă, așa îi spunem noi, pentru că este înconjurată de pârâu. Am campat într-o noapte aici. Dimineață, pe la 5 jumătate, s-a cutremurat pământul, se mișca pământul sub noi. Am ridicat fermoarul de la cort și din vale trecea o herghelie cu vreo 70 de cai. A fost ultima dată când am mai văzut atâția cai aici. Se întâmpla acum 6-7 ani în urmă”, continuă el povestirea.
Rodnei Sky Race - alergând printre nori
Din cealaltă parte a lacului, se ridică Vârful Gărgălău, o zonă incredibil de frumoasă iarna, pe care încearcă să îl îmblânzească free rideri cu skiurile. Tot vorbind despre experiențe inedite, Sorin menționează maratonul montan care a devenit o tradiție în zonă, Rodnei Sky Race. Cursa va avea pe 21 iulie, iar în competiție sunt trei trasee de parcurs. Câteva dintre punctele pe care le vor atinge sunt lacul din care izvorăște Bistrița Aurie, căldarea Puzdrelor, cascadele Cimpoiasa şi Puzdrele, vârfurile Anieşul Mare, Galaţului și şaua Gărgălău.
Dacă îi vezi, nu îți vine să crezi cum aleargă. Până acum, majoritatea au fost români, dar încep să vină participanți și din afară.
Cel mai lung dintre ele măsoară 25 de kilometri. Se pleacă din complexul turistic Borșa, se aleargă la început prin pădure, pe o potecă amenajată, doar pe drum forestier și poteci. Alergătorii urcă până la vârful Păltiniș, coboară în Căldarea Puzdrelor, apoi trec pe lângă o stână, unde este amenajat un check point cu hidratare și mâncare, după care urcă pe Vârful Puzdrele. Este o pantă de aproape 2 kilometri doar în urcare, printre bolovani.
Practic, se face un tur al munților, în care maratoniștii ating aproximativ 11 vârfuri. Până acum două săptămâni, când stăteam de vorbă cu Sorin, erau aproximativ 300 de persoane înscrise și încă se mai pot face înscrieri. „Dacă îi vezi, nu îți vine să crezi cum aleargă. Până acum, majoritatea au fost români, dar încep să vină participanți și din afară. Anul acesta este a treia ediție a maratonului montan. La prima ediție au fost cam 80 de persoane, la a doua ediție în jur de 150, iar anul acesta depășim 300”, spune ghidul nostru.
Este foarte greu. Trebuie să te obișnuiești cu aerul. Dar îți schimbă viața total, crede-mă. Adevăratul spectacol vizual este sus, pe munți. Ce vezi acolo este incredibil.
Sunt surprinsă că oamenii sunt dispuși nu doar să hoinărească agale pe munți, dar uneori îi mai și aleargă. „Pregătirea fizică este diferită. În primul rând, diferența de altitudine e alta, oxigenul e altfel, respiri mult mai greu, terenul e accidentat, îți schimbă ritmul, urci, cobori, aluneci pe iarbă. Este foarte greu. Trebuie să te obișnuiești cu aerul. Dar îți schimbă viața total, crede-mă. Adevăratul spectacol vizual este sus, pe munți. Ce vezi acolo este incredibil. Eu merg de ani de zile și de fiecare dată când mă duc este ca prima oară”, ne spune Sorin, vizibil entuziasmat de lucrurile pe care, probabil, și le imaginează chiar atunci.
„Deci tu vrei să ne convingi?”, îmtreb amuzată. „Eu doar vă aduc aici, muntele vă convinge. De altfel, îți garantez 10 ani în plus de viață pentru mersul pe jos la munte. Nu mai pun în discuție sănătatea și condiția fizică. Și la 50 de ani dacă te apuci să mergi la munte, indiferent de stilul de viață de până atunci. Habar nu ai cum te formează, îți schimbă fizionomia”.
Nopți de Sânziene
Deși e mohorâtă, vremea ține cu noi. Facem un popas pentru un prânz pe cinste, cu slană, ceapă, brânză și legume proaspete. În timp ce noi ne delectam la adăpost cu bunătățuri, am prins o ploaie și un curcubeu superb. Coborâm în vale, să ne tragem răsuflarea pentru seara, când are loc obiceiul făcliilor din noaptea de Sânziene. Facem off-road până sus pe deal, aproape o jumătate de oră, și îmi dau seama că, în realitate, acest tip de sport este foarte diferit de ceea ce vedeam în filmulețele de pe internet. Inima saltă din piept, la propriu, dar partea bună a lucrurilor ar fi că șoferul este pilot de Formula, ceea ce îmi oferă o doză de siguranță, chiar dacă nu domolește din zgâlțâieli și nu mă păzește să nu dau cu capul de tavanul mașinii. Ajunși pe munte, văd că erau deja parcate 11 jeep-uri și altele au ajuns mai târziu. Mai mult de jumătate dintre borșeni au mașini de teren, având în vedere drumurile accidentate.
Acolo sus, băieții și fetele se întâlnesc pe munte, unde încing un foc de tabără și învârt făcliile, pentru a alunga spiritele rele. „Din 1982, a intrat în tradiția borșenilor ca în ziua de 24 iunie să se sărbătorească Fetivalul Național de Folclor „Nopți de Sânziene”. Obiceiul făcliilor datează de pe vremea dacilor și simbolizează triumful luminii asupra întunericului”, ne dezvăluie Andreea Hojda, referent cultural în cadrul Centrului Cultural al orașului Borșa.
Obiceiul făcliilor datează de pe vremea dacilor și simbolizează triumful luminii asupra întunericului.
Sărbătoarea începe din noapte și continuă până a doua zi, urmată de un festival al portului popular. Este un eveniment care îi aduce pe toți împreună, cu mic, cu mare, pentru a sărbători tradițiile populare. „La Borșa, obiceiul Făcliilor de Sânziene s-a transmis din generație în generație, lucru care se poate observa ușor din media de vârstă a ansamblului Cercănelul, 13 - 15 ani. Tot pentru a face ca tinerii să fie mândri de moștenirea strămoșească și portul păstrat de-a lungul veacurilor, am creat în cadrul sărbătorii de Sânziene parada costumelor populare „Mă Port Tradițional”, prin care fiecare apelează la lada de zestre a părinților și bunicilor”, adaugă Andreea.
Lacul Iezer, singurul loc în care România „intră la apă” frumos
Când ai numai un weekend să te bucuri de munte, nu ai timp să stai pe loc, așa că dis-de-dimineață, înainte de festival, pornim spre Vârful Pietrosul. Drumul nu e dintre cele mai ușoare. Urcăm pe bolovani printre care curge la vale o apă șerpuită. Întâlnim în cale alți turiști porniți în drumeție, români și străini deopotrivă. De altfel, „turiștii care ajung în Borșa, în prezent, sunt în proporție de 65% turiști români, iar 35% sunt turiști străini din țări precum Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Austria, Italia, Belgia, Franța, Anglia, Lituania, Moldova, Israel, SUA, Canada, Australia, China, Spania sau Portugalia. Numărul turiștilor care poposesc în Stațiunea Turistică Borșa este de aproximativ 70.000 anual, aceștia petrecându-și aici, în medie, 3-4 zile”, afimă Anca Sava, şeful Serviciului de Cultură din cadrul Primăriei Borşa.
În funcție de ritmul pe care îl ai și încărcătura din spate, timpul de urcare poate pleca de la o oră și un minut până la 3-4 ore până la stația Meteo. Până în vârful muntelui, timpul mediu este de 5 - 6 ore pe jos, pentru turiști obișnuiți, care mai fac pauze și poze. „Vârful Pietrosul este un munte greu. A curmat 62 de vieți omenești în ultimii 100 de ani. Este singurul din Munții Rodnei care a curmat atâtea vieți”, ne spune Sorin, odată ajunși la stația Meteorologică. Ascuns printre vârfuri de munți este Lacul glaciar Iezer care, văzut de sus, conturează harta României.
Jos, la poalele munților, pregătirile erau în toi pentru festivalul național de folclor de Sărbătoarea Sânzienelor. Evenimentul a început cu o paradă a portului tradițional, unde tineri din localitățile vecine au defilat și au cântat pe străzile orașului. Apoi, sărbătoarea s-a mutat la Centrul Cultural din Borșa, unde ansambluri folclorice au cântat, au învârtit hore și au jucat scene simbolice datinilor străvechi de Sânziene.
În afară de aceste festivaluri, în Borșa sunt mai multe activități locale permanente și specifice pentru păstrarea și promovarea meșteșugurilor vechi, cum ar fi culegerea de exponate și fotografii pentru documentare privind portul tradițional, șezători săptămânale unde sunt create obiecte tradiționale - cămăși, zgardane, ștergare și ii, amenajarea unei locații în care localnicii și / sau turiștii se pot familiariza cu războiul de țesut și în care pot crea diverse obiete pe care pot să le păstreze sau să le expună, precum și promovarea micilor ateliere de sculptură.
Finanțarea evenimentelor este asigurată de către Consiliul Local (la anumite evenimente în colaborare cu Consiliul Județean), parțial și din sponsorizări private. Bugetul festivalului din acest an se situează în jurul sumei de 28.000 de lei.
Borșa - stațiune turistică de interes național
În martie 2018, Borșa a fost declarată stațiune turistică de interes național. Odată cu schimarea titulaturii, sunt șanse mai mari în atragerea de finanțări nerambursabile, în condițiile în care unele programe de finanțare impun existența atestării ca stațiune turistică, creșterea circulației turistice și, totodată, a cifrei de afaceri a investitorilor din turism, mai multă vizibilitate a localității, prioritate în cadrul programelor speciale de investiții cu finanțare de la bugetul de stat și din fonduri europene, „în loc de 20% fonduri proprii, se poate ajunge la doar 5% sau chiar 0%”, spune Anca.
De asemenea, orașul este inclus în catalogul anual editat de Ministerul Turismului și prezentat pe site-ul ministerului, precum și în toate materialele de promovare. Antreprenorii și meșteșugarii locali beenficiază de serviciile de promovare organizate de minister prin târguri și participare gratuită la târgurile internaționale de turism la care Ministerul Turismului participă, la fel și cursuri de formare profesională în domeniul turismului pentru personalul din hoteluri.
Sunt multe motive pentru care merită să mergi în Maramureș. Borșa se evidențiaza prin activități de odihnă și recreere, sporturi de iarnă, turism de aventură, vânătoare și pescuit și se remarcă prin tradiții, datini și obiceiuri.
Potențialul turistic este definit prin elemente de marcă ale staţiunii. Dintre acestea se impun a fi menţionate Biserica din lemn Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril, Monumentul de la „Preluca Tătarilor”, Mănăstirea Pietroasa, Muzeul Rădăcinilor și Casa tradiţională zona Runc, pe lângă multe alte locuri pitorești cu priveliști incredibile.
