Irina Achim
Dacă nu-l știi, pe scurt, e o distopie în care femeile nu mai pot avea copii, astfel că un cult religios găsește o soluție prin care să remedieze problema. Așa că Domnul e în tot și-n toate, dar mai ales în uterele slujitoarelor, care nu sunt nimic altceva decât ceea ce le spune numele: femei care slujesc cauza noului imperiu religios și în care trebuie să aducă pe lume copii. Asta pe foarte scurt.
În ultimele episoade, personajul negativ, care a ajutat la construirea acestei dictaturi religioase, ajunge să se simtă fix ca în pielea unei Slujitoare. Și nu vreau să dau spoilere, dar vedem, pas cu pas, cum primește toate semnalele pentru toate lucrurile pe care le-a făcut greșit și abia când le simte și ea le conștientizează.
E greu să te pui în pielea altcuiva. Presupune empatie și inteligență emoțională, dar mai presus de orice, presupune să uiți ce crezi și ce știi și să ai mintea deschisă. Cea mai bună înțelegere vine doar atunci când experimentăm fix aceleași lucruri.
De aceea, o femeie ajungă să înțeleagă o mamă doar după ce trece prin asta. Un om ajunge să înțeleagă ce înseamnă să fii înșelat, de partener sau de partener de business, doar după ce trece prin asta. Și desigur, exemplele pot merge în pante cât mai emoționale, dar nu ăsta e scopul acestei scrisori.
Mai mult ca niciodată, acum avem uneltele prin care putem să ne apropiem de a fi în pielea altcuiva. Când lansăm un produs, când vrem să aducem noi feature-uri sau când vrem să ne schimbăm publicul.
Avem grupurile de Facebook, avem companii de marketing, avem formulare, avem ONG-uri și avem, deasupra tuturor, accesul către oameni.
Când eram mai tânără aflasem din facultate de ceea ce se numește shadowing în companiile mari, în care internii petreceau o perioadă alături de un om într-o anumită poziție ca să vadă ce presupune jobul ăla.
La unul dintre primele mele joburi am asistat prima dată la o Bibliotecă Vie, unde nu citeai cărți, citeai oameni. Atunci am deschis omul ”dependent de heroină” care fusese și în pușcărie și am încercat să înțeleg un pic mai bine ce l-a dus acolo deși povestea mea de viață era atât de departe de experiența lui.
Cert e că unelte pentru a încerca să aflăm cum e să fim în pielea altor oameni există destule.
Nu înseamnă că vom înțelege 100% cum e să fim ca altcineva, dar sigur ne putem apropia de a sta. Și cu cât înțelegem mai bine, cu atât putem construi mai bine.
Tu în pielea cui ai vrea să fii ca să înțelegi mai bine și cât mai realist cum e în viața lui/ei?
Orice răspuns e binevenit pe irina@start-up.ro. Acolo putem vorbi și despre Serena+June, dacă vrei.
