Cuptorul Moldovencei: 800.000 de euro pe an din prăjituri de casă

Această căutare a românilor, de întoarcere la tradițional și la autentic se reflectă în deciziile lor de a cumpăra un anumit tip de produse. De câți oameni n-ați auzit să caute celebrele ”roșii românești” sau ”pepeni de Dăbuleni”, ”pui de Crevedia” ș.a.m.d. Prăjiturile făcute în casă nu ies din acest tipar, iar Nicoleta Hrițcu, moldoveanca din spatele numelui Cuptorul Moldovencei crede exact în asta.

Născută în Republica Moldova, cu backround de actriță de teatru, Nicoleta a decis să intre în lumea afacerilor acum aproape patru ani, când și-a dat seama că poate să apeleze la pasiunea ei pentru deserturi și să și scoată bani din asta.

”Am început în 2013, primul punct era în spatele unui hipermarket, avea 50 de metri pătrați și doi angajați, dintre care unul eu. Acum avem două laboratoare, unul cofetărie, altul patiserie și patru puncte de vânzare. Cifra de afaceri se ridică în jurul sumei de 800.000 de euro, iar planul nostru imediat este să gândim un model de francizare, niște ”insule” în centrele comerciale unde să vindem prăjituri de casă la metru”, începe Nicoleta să povestească.

Până să ducă Cuptorul Moldovencei și în alte orașe din țară, Nicoleta vrea să testeze reacția pieței locale la aceste ”insule”. Totul a plecat de la prăjituri, apoi a trecut la pateuri, iar acum vrea să deschidă o fabrică de biscuiți, făcuți tot după rețete tradiționale și cu ingrediente de calitate: ”O să testăm local să vedem cum funcționează ideea asta, iar apoi vom trece la nivel național. Am primit cereri din foarte multe orașe pentru Cuptorul Moldovencei. După ce o vom testa timp de un an, urmărim și deschiderea unei fabrici de biscuiți, unde vom produce câteva sortimente. Anul acesta intențonăm să achiziționăm terenul. Vor fi făcuți pe bază de unt”.

Finanțarea fabricii va fi europeană pe cât posibil, urmând să angajeze un număr important de oameni. De asemenea, Nicoleta spune că vrea fabrica deoarece, logistic vorbind, este mai echitabil să comercializezi și produse cu termen prelungit de valabilitate: ”Fabrica va avea vreo 50 de angajați și vreo 300 de metri pătrați, iar investiția în ea va fi undeva la 800.000 de euro pentru construcție și utilaje. Noi ne-am lovit de multe provocări până acum, de exemplu eclerele pe care le producem acum au termen de valabilitate doar o zi. Și vrem să facem niște produse care pot rezista mai mult, dar să fie la fel de naturale. Și ne-am hotărât la biscuiți”.

Nicoleta este veșnic zâmbitoare, foarte cochetă, așa cum îi stă bine oricărei foste sau actuale actrițe. Mi-a mai povestit despre un posibil parteneriat cun un lanț de magazine din România, care însă nu s-a concretizat deoarece nu ar fi putut face față, cel puțin nu acum: ”Înainte de a ne gândi la fabrica de biscuiți, am fost contactați de un mare hipermarket din România, pentru a le pune la dispoziție în fiecare spațiu comercial din țară prăjituri de-ale mele. Însă nu am putut să accept așa ceva, știind cât de perisabile sunt. Nici nu aș fi făcut față producției. Am zis s-o luăm ușurel. Pentru fabrică vom căuta finanțare europeană parțială”.

Nicoleta Hrițcu

De asemenea, se pare că la Iași au loc cazuri izolate de normalitate în ceea ce privește birocrația. Local, fondurile europene se accesează destul de facil, iar nimeni nu caută să îți pună bețe în roate: ”Până acum am accesat o serie de fonduri guvernamentale pentru IMM-uri, totul s-a mișcat foarte repede, am primit banii imediat. Am înțeles că nu în toată România e așa, însă aici, la Iași, se mișcă foarte bine. Aici sunt oameni dedicați care se ocupă cum trebuie de aceste lucruri”.

Ca în orice business mai mult sau mai puțin tradițional, Nicoleta a avut ceva probleme cu angajații la început. Însă nimic peste care nu a reușit să treacă: ”Momentan avem 36 de angajați și cred că ne vom apropia de 40. Trebuie să avem mare grijă de ei, să se descurce cum trebuie, am mai avut probleme pe ici pe colo cu oameni care dădeau dovadă de lipsă de randament. Așa că vrem să eficientizăm toate procesele, fiecare om să știe ce are de făcut”.

Sunt unele lucruri care se învață în timp, iar satisfacțiile sunt extraordinare la sfârșit

”Personalul meu de start s-a schimbat în proporție de 60%, deoarece erau mulți care ”mai trăgeau bani pe dreapta”. Îmi dispăreau sume și nu știam unde se duceau. După ce am angajat un contabil full-time, brusc nu mai pierdeam nimic (râde). Sunt unele lucruri care se învață în timp, iar satisfacțiile sunt extraordinare la sfârșit”, a mai spus Nicoleta.

Planurile de viitor sunt bine puse la punct și deloc riscante. Moldoveanca este foarte calculata și nu riscă nimic. Până acum i-a mers de minune, și nu sunt semne că nu ar fi așa și în continuare: ”De-asta vrem să testăm micile buticuri mai întâi aici, în orașul nostru. Nu avem de unde să știm dacă va prinde sau nu și nici nu are rost să riscăm. Vreau să fie ceva cochet, cu design plăcut. După aceea, ne vom aventura și în alte orașe, de ce nu și în București. Am sunat oameni deja din Cluj, din Timișoara, din Capitală, care mi-au spus că ar vrea să se implice”.