ICAR - platforma care ajută inventatorii să aibă impact social și să-și monetizeze prototipurile

ICAR este un incubator pentru inventatori.

-----

Pe Dragoș Bordescu l-am întâlnit într-o zi de miercuri dimineață. Când am stabilit interviul cu el, mi-a spus că este disponibil oricând, întrucât este proaspăt șomer, de câteva săptămâni. Dragoș s-a decis să renunțe la job pentru a se dedica în totalitate în ICAR, proiectul despre care urmează să povestim în continuare. „Lucram pe ture și eram ca un ping ball, era foarte dificil să le fac pe toate și am zis că e mult mai ușor să mă dedic complet decât să stau cu jumătăți de măsură”. Totuși, se dedică aproape complet, pentru că este și doctorand la Școala Acdemică de Științe aplicate la Politehnică, unde își ia doctoratul în neuroimagistică, dar și acesta face parte din proiect.

ICAR (Inovație și Cercetare Aplicată în România) este o rețea de inventatori descentralizată. În esență, i-am putea defini ca fiind un incubator pentru inventatori. Oferă soluții de finanțare, consiliere și expertiză tehnică de la egal la egal, adică echipele vor putea învăța unele de la altele, conexiune industrială pentru implementare, precum și laboratoare comunitare pentru prototipuri.

„Vrem să oferim o platformă pentru inventatorii care vor să aibă cu adevărat o contribuție în societate, să-și crească ideea și preferabil să facă și bani”, spune Dragoș despre misiunea lor.

Dragoș lucrează la ICAR alături de Matei Balan, Rareș Manolache, Răzvan Isac, Dalia Poleac, Mircea Ibadof și Călin Ungurean. I-a întâlnit anul trecut la competiția Social Impact Award, unde Dragoș a participat cu un proiect de robotică, Urban Farming Robotics. Mai exact, era vorba despre un robot fermier care are o eficiență de producție și înseminat mai mare decât un fermier uman, folosește mai puține resurse, este compact și poate fi folosit și în apartament, în funcție de nevoile clientului.

„Am pierdut competiția, dar am identificat câteva probleme pe care le aveam. Eu intrasem în competiție ca să fac rost de bani, să pot să fac prototipul aparatului, chiar dacă eu credeam foarte mult că poate să schimbe lumea și am făcut un business plan cum trebuie, m-am lovit de anumite probleme - banii, în principal”. 

Proiectul a fost pus în așteptare, dar Dragoș spune că vor relua activitatea în 2019. Totuși, câteva luni mai târziu, în februarie, era în competiția Changeneers cu o altă idee, un ICAR specific, care era și ideea lui de doctorat și pentru care încerca să obțină sponsorizare ca să poată să continue să o dezvolte după ce termină partea academică (Soluție Neuroimagistică – un soft de recunoaștere a tiparelor aplicate în neuroimagistică - n.red.). Dar și-a dat seama din nou că avea aceeași problemă – nu avea bani pentru prototip, nu avea bani de brevetare și nu avea o organizație care să-l ajute să implementeze ideea.

„De acolo a plecat ICAR, din momentul în care mi-am dat seama că eu am problema asta și încă alți câțiva oameni cu care am fost prin incubatoare. În general, pe chestii de tehnologie și hackatoane aveau cam aceeași problemă. Așa că am început să-mi sun colegii, prietenii, oamenii pe care îi știam că sunt pasionați de știință și am format o echipă cu care tragem la proiect de la începutul anului încoace”, povestește Dragoș.

Scopul ICAR, pe termen lung, este de a dezvolta o rețea descentralizată de hub-uri de cercetare în jurul comunităților de cercetători și entuziaști tech. „Noi ne diferențiem de alte incubatoare prin faptul că vrem ca ideile și proiectele pe care le incubăm să aducă un plus în această direcție. Vedem ideile pe care le incubăm ca pe niște investiții pe termen lung și dorim să avem un rol mai activ în dezvoltarea lor în scopul creării unui ecosistem de bussiness durabil, sustenabil și deschis către cercetare, dezvoltarea și implementarea de idei noi”, afirmă Dragoș Bordescu.

În același timp, și în cazul proiectelor incubate una dintre cele mai frecvente provocări identificate este nevoia de bani pentru brevetare, prototipare și înființarea unei firme. „Este o problemă monetară în sensul că pentru a scoate un brevet îți trebuie o sumă destul de mare de bani pe care marea majoritatea inventatorilor, mai ales la început de drum, nu pot să o acopere”, explică el. Apoi este și problema birocratică, întrucât trebuie să scoți o mulțime de acte și să mergi în multe locuri.

„Majoritatea inventatorilor pe care eu îi cunosc sunt și un pic paranoici.”

De asemenea, există nevoia de reprezentare legală a inventatorilor în fața unor entități juridice, precum și nevoia de o comunitate sigură, în care să poată discuta despre ideile lor și cum le pot transpune în realitate. Venind vorba despre împărtășirea ideilor, Dragoș spune că „majoritatea inventatorilor pe care eu îi cunosc sunt și un pic paranoici. Pentru că nu pot să scoată brevetul ca să fie ideea lor, întotdeauna merg pe principiul că «asta este ideea mea, restul vor să mi-o fure» și este foarte greu să discuți cu astfel de oameni și să-i convingi de faptul că vrem să-i ajutăm și că este o comunitate de oameni ca ei”. 

Totuși, în opinia lui Dragoș, această frică este destul de fondată, având în vedere că s-au furat chestii de genul acesta la nivel global și îmi dă exemplu Arduino, care a fost dezvoltat de doi profesori din Italia pentru studenții lor, ca aceștia să poată să prototipeze mai ușor anumite circuite în cursurile lor. „Au făcut contract cu o fabrică, le-au dat Arduino și le-au cerut să le producă o serie. Ce n-au știut ei a fost că cei de la fabrică au dat pentru brevet și timp de zece ani au scos produsul pe bandă rulantă făcând profituri imense, fără să le dea și băieților de la facultate. După mai mult timp, când și cei din facultate au strâns bani ca să dea la brevet, s-au trezit că acesta deja există”.

„Vrem să promovăm și să creștem ideea de citizen scientist.”

Toate aceste nevoi au dus către căutarea de parteneriate cu firme și indivizi care îi pot ajuta în crearea unui ecosistem benefic de cooperare între cercetare și aplicații ce pot rezolva probleme reale. Acum incubează 3 idei: una pe 3D, una pe neuroimagistică și alta pe prostetice. În ceea ce privește serviciile, ICAR oferă servicii de marketing, SEO, sales și filmare de clipuri pentru crowfunding. „Încă suntem în stadiul de formalizare a pachetului de servicii pe care putem să le oferim în mod reliable clienților noștri și investitorilor. În sensul că birocrația din România nu ne ajută foarte mult”, afirmă Dragoș.

La capitolul clienți, ICAR merge mai mult spre o anumită nișă. „Vrem să promovăm și să creștem ideea de citizen scientist. S-a observat trendul că majoritatea cetățenilor – oamenilor care sunt pasionați și interesați de tehnologie -  vor să aibă o contribuție reală în domeniul de care sunt pasionați. De exemplu, în comunitatea de biohacking din România sunt oameni pasionați de acest domeniu de cercetare și progresul care are loc aici și sunt dispuși să-și investească timpul, resursele și motivația ca să cerceteze în primul rând pentru ei și, în al doilea rând, pentru restul umanității”. 

„Noi vedem afacerea pe care o incubăm ca pe o investiție, doar de dragul incubatului.” 

Până acum, au investit cam 10.000 de euro din bani proprii. În ceea ce privește monetizarea, Dragoș spune că o parte din bani o să vină din donații, o altă parte din spectrul de servicii pe care ei le oferă. „Momentan, avem o taxă de intermediere pentru găsirea de proiecte mai mari și vom stabili un fond ICAR. Mai exact, vom semna un acord cu companiile care ne ajută, iar pe termen lung vom incuba, crește și integra pe piață startup-uri. Noi vedem afacerea pe care o incubăm ca pe o investiție, doar de dragul incubatului. Vrem să avem stabilitate cât de mult posibilă în proiectele pe care le luăm și în modul în care le integrăm și le aducem pe piață”, afirmă el.

ICAR este una dintre afacerile acceptate în incubatorul Future Makers. Vorbind despre participarea în program, Dragoș își amintește că a văzut pe toate tricourile din tabără un citat care îi aparține lui Abraham Lincoln și spune că "The best way to predict your future is to create it". „M-a atras și rezonez cu chestia asta din punctul acesta de vedere”, recunoaște Dragoș.

Prin participarea sa în program, Dragoș avea nevoie să primească de validare și know-how, în principal. „În sensul că în România nu există o organizație de tipul acesta, la abordarea pe care noi o avem - este un pic neortodoxă - avem nevoie de o părere și de la oameni care sunt experți în domeniul financiar, care să ne spună dacă este o idee viabilă, dacă poate fi implementată și dacă ceea ce am făcut noi până acum poate să aducă o schimbare”. 

Sunt curioasă care este atmosfera în incubator și mă întorc la ideea pe care o formulase Dragoș mai devreme, când spunea că a observat „o tendință de paranoia în rândul antreprenorilor”, zic eu, moment în care Dragoș mă întrerupe și mă corectează zâmbind, spunând că nu în rândul antreprenorilor, ci în rândul inventatorilor, întrucât „nu toți inventatorii sunt antreprenori”. El spune că există această paranoia și este chiar fondată, pentru că se întâmplă astfel de lucruri, dar, în general, au loc atunci când companiile și entitățile sunt mai mari decât dezvoltatorul sau implementatorul și profită de aceste resurse. „La Future Makers nu este această paranoia, sunt foarte deschiși, atmosfera este familială, destul de deschisă, oamenii discută între ei.”

Majoritatea așteptărilor pe care le avea ICAR dinaintea programului au fost atinse. „La începutul programului eram pretty much o idee, dar acum, după 6 luni de zile și diverse activități, pot să spun că la sfârșitul acestei competiții o să fim o organizație.” Una dintre echipele participante va câștiga premiul publicului, în valoare de 2.500 euro. ICAR poate fi votat aici.

Până la sfârșitul anului 2018, vor continua dezvoltarea idelor pe care le au acum în incubare și să le aducă într-o formă de go-to-market. Au în plan lansarea unui ICO spre mijlocul ori, cel mai târziu, sfârșitul anului viitor. Iar pe termen lung vor să achiziționeze un prim spațiu în care să poată să prototipeze la o scară mai mare.

La final, Dragoș ține să menționeză că „proiectul nu ar fi putut fi făcut fără oamenii care chiar sunt dispuși să lucreze pentru un viitor mai bun și nu aș fi făcut nimic fără partenerii mei”.