Viziune pentru cei fără vedere: românii care îi ajută pe nevăzători

Este unul dintre cele 12 start-upuri finaliste în competiția Changeneers Challenge. Cu această ocazie, am stat de vorbă cu Dan Patzelt, fondatorul proiectului, și Dorin Moldoveanu, cofondator, pentru a vă spune și vouă de unde a pornit povestea, cum funcționează aplicația și cum îi va ajuta pe cei cu deficiențe de vedere.

THATS este un proiect al Asociației pentru Dezvoltare Urbană (ADU), înființată acum 10 ani. Dorin povestește că, pe parcursul anilor, ADU și-a tot schimbat traseul de activitate, iar acum are un proiect principal, pe educație, pentru persoanele cu deficiențe de vedere. „Este un proiect serios, care ne consumă tot timpul. Chiar dacă ne mai vin idei pe parcurs, încercăm să nu investim foarte mult în ele, ci să ne concentrăm pe acesta”, explică Dorin. 

Decizia de a urma această cale a fost cumva naturală. În momentul în care Dan s-a confruntat cu o problemă personală similară, a început să interacționeze tot mai mult cu persoane cu deficiențe de vedere. Și-a dat seama că statul român nu se ocupă de acest subiect și lasă pe seama asociațiilor, dar acestea nu reușesc să facă decât un eveniment pe an.

„Este ca și cum oamenii aceștia ar trăi o singură zi pe an”, spune Dorin cu regret. Astfel, Asociația lor a început să investească în tot felul de proiecte pentru persoanele cu deficiențe de vedere.  

La un moment dat, au făcut reproduceri în relief ale unor tablouri celebre, cu explicații în Braille, care veneau într-un registru separat. Dan le-a povestit colegilor o întâmplare care l-a tulburat. Un grup de copii cu deficiențe de vedere venise la muzeu și erau în jurul unui tablou, pe care îl „urmăreau” tactil, în timp ce un ghid venea cu informațiile. Când grupul s-a îndepărtat, de tablou s-a apropiat o fată care rămăsese în urmă. L-a pipăit puțin, apoi a plecat. Pentru că nu avea cine să-i explice despre ce este vorba, iar pentru ea erau doar niște forme reliefate.

„Atunci am decis că trebuie să facem ceva ca să aibă explicațiile tot timpul la ei, să rezolvăm problema «omului de peste umăr», adică să aibă cât mai puțin nevoie de un însoțitor”, spune Dorin. Soluția a venit cu aplicația mobilă. Au căutat pe Internet, dar și-au dat seama că nu exista nicăieri în lume, pe niciun sistem de operare, o aplicație care să mapeze o planșă, să identifice obiectul și să îți spună ce este sub degetul tău. 

După mai multe apeluri către diverse companii din industrie, Radcom a acceptat să facă această aplicație și, împreună, au dezvoltat prototipul. Deocamdată este compatibil doar cu dispozitivele iOS. 

Este vorba despre o planșă tactilă pe care un nevăzător poate să o simtă și să înțeleagă spațialitatea ei. O explorează, iar când are nevoie de informații, pur și simplu arată cu degetul pe un anumit segment. Prin camera telefonului, aplicația vede poziția mâinii și îi dă informații despre zona respectivă. 

„Oamenii cu deficiențe de vedere spuneau că tot ce nu știu îi sperie și îi face să nu se simtă în siguranță.”

O astfel de aplicație este foarte utilă în condițiile în care, de multe ori, pentru persoanele cu deficiențe de vedere sau complet nevăzătoare este foarte greu să asimileze lucruri care nou ni se dau natural. Dorin povestește că a întâlnit o nevăzătoare care îi spunea că, la 16 ani, încă mai credea că toate păsările au aceeași formă și mărime. Ea credea că un porumbel din parc este de mărimea unui curcan și se ferea de ei să nu o lovească.

„Oamenii cu astfel de deficiențe spuneau că tot ce nu știu îi sperie și îi face să nu se simtă în siguranță. Altfel, trebuie să le spună cineva astfel de informații”.

Pentru imprimarea imaginilor, este nevoie de o hârtie specială, pe care se printează mai întâi un strat negru. Apoi, la încălzire, toate zonele care printate cu negru se embosează suficient cât să fie simțite. Pentru asta, poate fi folosită o imprimantă cu lampă care dă căldură sau chiar un uscător de păr.

„O revoluție nu este chiar revoluționară dacă produsul tău nu este accesibil oricui”.

Sunt unele companii care au deja un proiect prin care fac scrisul Braille. În schimb, spune Dorin, ei s-au gândit să facă lucrurile și accesibile. „Pentru că o revoluție nu este chiar revoluționară dacă produsul tău nu este accesibil oricui”.

Așa că au găsit tot felul de metode pentru condiții casnice, fără aparaturi speciale. De exemplu, pentru a reliefa conturul unei imagini, poate fi folosit aracet sau siliconul sanitar, mai ales că acesta vine într-un tub cu vârful ascuți, ușor de folosit. O altă soluție este embosarea pe partea din spate a imaginii cu un obiect suficient de ascuțit, dar care să nu găurească hârtia.  

Au început să facă și hărți tactile. Este ceva ce durează vreo 5 minute, dar îi ajută pe oameni să își facă o imagine mai clară despre cartierul lor, de exemplu. Pot fi folosite diferite texturi care să indice diverse locații: farmacia, școala, magazinul de haine sau spitalul din zonă.

În plus, Dorin îmi arată schița unui mobilier și îmi spune că vor avea un proiect pilot împreună cu Ikea. Vor avea instrucțiuni tactile, prin aplicație, care să-i ajute să le monteze singuri.

Un astfel de instrument este o investiție pe termen lung. Le oferă copiilor integrare mai bună în școala de masă, pentru că vor putea să asmilieze mai ușor informațiile. Respectiv, se vor putea integra mai ușor în societate.

Dorin mă pune în dificultate atunci când îmi spune următoarele statistici. „Am făcut un calcul și am aflat că în România sunt 130.000 de nevăzători, asta înseamnă că există 1 la 165 de oameni. Ceea ce înseamnă că dacă tu ai 1500 de prieteni pe Facebook, ar trebui să știi 10 nevăzători. Dar asta nu se întâmplă, pentru că ei sunt izolați.”

„Vrem să liberalizăm stocarea resurselor.” 

Pentru asta, vor să dezvolte un editor gratuit și foarte ușor de folosit, ceva de nivelul Paint, în care orice utilizator să poată adăuga explicații pentru  zonele importante din desen. În același timp, să poată edita o altă pagină sau desen, adăugat de altcineva, și să îi dea explicații suplimentare sau dintr-o altă perspectivă.

„Eu aș vrea ca acest conținut să fie ușor de adăugat, ușor de explicat și, mai important, ușor de tradus. Mi-ar plăcea să avem o integrare cu Google Translate, care face traduceri tot mai precise.”

În plus, vor avea un grup de voluntari care să monitorizeze problemele semnalate de către nevăzători și să îmbunătățească unele formulări. De asemenea, ei intenționează să adauge și o secțiune în care nevăzătorii să poată comanda imagini, făcute de către voluntari. 

Până acum, investiția s-a ridicat la vreo 30.000 de euro. Au primit 15.000 de euro finanțare de la Fundația Orange, iar ei au investit încă 15.000.

Dan Patzelt, fondatorul proiectului, spune că sunt câteva companii care vizează problema nevăzătorilor, dar, din punctul lor de vedere, acestea au un model de business greșit, care încalcă niște drepturi fundamentale. „Modelul de business actual este «scump pentru puțini», pentru că decontează statul. Practic, cei care nu își permit să aibă acces la educație rămân needucați.”

În opinia lui, nimeni nu și-a dorit să investească mult în această piață. Statisticile arată că, în România, 90% dintre nevăzători sunt neangajați, iar în America cifrele indică 70%, ceea că înseamnă că sunt o piață cu putere de cumpărare foarte mică.

„Modelul actual de business este «scump pentru puțini», noi vrem să facem «gratis pentru mulți».”

De ce ei cred că vor avea succes? Dan spune că modelul lor de business este o aplicație care poate ajunge instantaneu oriunde în lume și poate să fie folosită de către oricine, precum este Facebook. Acesta oferă un instrument pe care să-l folosești gratuit, iar el trăiește din comunitate și din afacerile aferente.

„Modelul nostru este self-service, de tip freemium. Dacă tu vrei ceva special, atunci poți să cumperi. De exemplu, o să avem o bibliotecă gratuită cu imagini – o combinație de Google Images și Wikipedia, în care oamenii o să pună imagini gratuite – dar, în același timp, vor exista și produse premium, cum ar fi cataloage sau manuale ale unor edituri, enciclopedii”, adaugă fondatorul.

De asemenea, au descoperit că există companii care doresc să-și pregătească angajații și, astfel, să creeze o nouă forță de muncă. La achiziționarea unui pachet premium, își vor asigura confidențialitatea desenelor pe care le creează. Aceasta ar fi o altă sursă de venit. Mai poate fi vorba și despre cei care vor să-și facă harta cu adresele unor membri de familie, pe care să le țină private. 

„Dacă modelul actual de business este «scump pentru puțini»,”, spune Dan, „noi vrem să facem «gratis pentru mulți», ceea ce le-ar oferi mai multe oportunități.” Astfel, se creează comunități de milioane de oameni, de unde apar și companii interesate. 

Aplicația va funcționa cu o voce sintetică, dar va exista și opțiunea de înregistrare a propriei voci.

Cei care sunt interesați să sprijine echipa în dezvoltarea aplicației pot folosi formularul de donații sau se pot înscrie ca voluntari pe pagina comunității. 

Sursă foto: National Federation of the Blind