Vinurile săptămânii: Luna Decembrie - parada soiurilor Românești continuă

Așa că pregătiți-vă ca în cele ce urmează să aflați mai multe despre strugurii românești.

Încep cu unul dintre preferatele mele, cu Negru de Dragășani, strugure negru, relativ tânăr, adică obținut la Stațiunea de Cercetare Drăgășani, la începutul anilor ‘90 prin încrucișarea Negrului Vârtos și a Speraviului (soi de origine Georgian, dar care crești și dă vinuri delicioase în tările balcanice). Deși inițial soiul a fost asociat strict cu regiunea în care s-a născut, acum avem exemple de vinuri deosebite și în alte regiuni. Cumar fi Dealu Mare sau Banat.

Un exemplar demn de degustat îl produc cei de la crama Avinicis. Și nume Avincis Negru de Dragașani. Vinul confirmă ceea ce iubesc eu la acest soi: faptul că rămâne proaspăt pentru mult timp.

Chiar dacă are învechire la sticlă sau maturare în butoaie de stejar păstrează autenticitatea și prospețimea strugurelui transmițând note de cireșe amare, vișină, mure sau zmeură. Este fără doar și poate un vin delicios care va încânta masa de Crăciun și pe comesenii adunați pentru sărbătoare. Sigur va fi un deliciu, pus lângă o friptură de porc la cuptor, sau lângă tradiționalele sărmăluțe, ori cu un platou de răcituri tradiționale precim lebărul, toba și slăninuța. Vinul se găsește aici. 

Să nu părăsim totuși zona fără să vorbim despre un alt VIP regional: Crâmpoșia Selecționată. Momentan singura regiune în care se produc vinuri din acest soi este Drăgășani. Crâmpoșia este unul dintre vechile soiuri locale, chiar de pe vremea dacilor, care a fost îmbunătățit (“selecționat”) în anii ‘70 pentru a avea astăzi un soi ce poate produce vinuri de calitate înaltă. Astfel se poate preta pentru obținerea spumantelor, definit de notele de citrice sau de cele vegetale răcoroase.

În periplul nostru pe frumoasele meleaguri viticole, nu putem uita de strugurele poate cel mai jovial, cu aromă aparte și, de ce nu, controversat: Busuioaca de Bohotin. Spun controversat pentru că știm deja că vinurile roze se obțin din struguri roșii.

Însă, Bucuioaca nu e tocmai un strugure atât de roșu cât să permită vinificatorilor să facă vinuri roșii. Astfel că ea și-a căpătat statutul de strugure care dă doar vinuri rose. Și bine face, căci nimic nu e mai gustos ca o busuioacă roze, bine răcită pe marginea unei piscine sau la răcoarea serii când încep greierii să cânte. Busuioaca asta este definită de aromele de trandafiri de dulceață, de cireșe zemoase și dulci și de busuiocul pe care și-l pun fetele sub perne ca să-și viseze alesul. Tare surprinși mai sunt străinii când degustă pentru prima data vinul ăsta.

Ehe! Și tot aș mai povesti despre soiurile noastre, dar mă opresc aici și vă dau întâlnire săptămâna viitoare  pentru a continua poveștile și a despica firul în patru, cu alte câteva soiuri de struguri românești.