Florin Cașotă
De obicei, oamenii povestesc cât de greu e să urci panta, ce sacrificii trebuie să faci și de câtă anduranță și perseverență e nevoie ca să ajungi în vârf. Dar expresia folosită în cartea „Greenlights” m-a făcut să mă gândesc mai mult că, de fapt, ce-i mai greu începe abia atunci când crezi că ai reușit să obții ceea ce-ți doreai.
Actorul povestește că evoluția lui în carieră se delimitează puțin de tiparul clasic al tânărului promițător care provine dintr-o familie săracă, ajunge la Hollywood și trebuie să lupte ani întregi ca să obțină un rol cât de mic. Lui pare că lucrurile i-au fost puțin mai simple, dar asta până când a devenit celebru. Abia de aici a început să-și pună unele dintre cele mai importante întrebări din viața lui și să caute răspunsurile care i-au definit mai apoi cariera și personalitatea. Atunci a început să se gândească mai mult la ideea că „a putea” avea ceva - oricât de excentric și de spectaculos - nu este echivalent cu „a vrea”. Și nici nu trebuie să fie, dacă îți dorești să păstrezi un echilibru sănătos.
De fapt, ce vreau să spun este că mirajul succesului, inclusiv în afaceri, poate fi unul înșelător și, puțin paradoxal, poate să fie calea spre eșecul garantat. Odată ce-ai ajuns în vârf trebuie să ai curajul de a rămâne din când în când, pentru câteva momente, doar tu cu tine. Să ai luciditatea necesară pentru a realiza că munca de-abia acum începe.
Să-ți păstrezi motivația, să fii sincer cu tine însuți și conștient că succesul pe termen lung înseamnă doar și mai multă dedicare, să rămâi cu picioarele pe pământ într-o lume în care poți să ai orice-ți dorești, asta e „arta alergatului la vale”. Și sigur e mult mai greu decât pare.
