Vlad Andriescu
Într-un articol din octombrie 2022, Maria Popova, autoarea acestui newsletter de succes, scrie 16 lecții pe care le-a învățat din realizarea The Marginalian. Iar prima lecție mi se pare esențială.
“Permite-ți luxul inconfortabil de a-ți schimba opinia”. Unul dintre lucrurile cele mai complicate în momentul de față, mai ales în spațiul online, e să recunoști că nu ai dreptate sau, mai rău, că nu ai nicio opinie despre un subiect. Dar acest lux este unul neprețuit - capacitatea de a avea rațiunea de a spune că ai greșit, că opinia altora a fost corectă, că în familie sau la locul de muncă, opinia ta a fost greșită. Eu am descoperit de ceva timp un lucru ce mă face să respir mai liniștit. Momentele când opiniile mele se transformă. Îmi dau seama că raționamentul meu a fost greșit, discutând cu ceilalți oameni. Și sentimentul este eliberator.
Abia aceea mi se pare o putere, nu cea a opinie absolute. Puterea de a putea să-ți schimbi opinia și să înțelegi că ai greșit. Poate și doar pentru a-ți rafina un pic opiniile. Spațiul online ne-a făcut să fim mai radicali, mai absoluți. Cuvântul scris are o putere definitivă mai mare decât cel vorbit. Pentru că-ntr-o conversație ai atât de multe aspecte ce se pot schimba, atât de mult nonverbal și, mai ales, nu ai definitivare. Cuvântul scris, vedem asta online, transformă oamenii în mici autocrați ai propriilor opinii.
Ați văzut-o probabil în pandemie, când toți lucram de acasă. Ați văzut cât de greu era să vă înțelegeți între voi în mail-uri, fără capacitatea de a avea o întâlnire face to face? Cât de greu se citește finețea unui mail, mai ales dacă ai oameni care sunt extrem de raționali, dar deloc emoționali?
Maria Popova spune în articolul menționat de mine mai sus că “Ești dezorientat când spui că nu știi. Dar primești mult mai mult atunci când înțelegi, decât atunci când ai dreptate, chiar dacă asta înseamnă să-ți schimbi opiniile în fața ta”.
Autoarea dă exemplul poetului romantic din Marea Britanie John Keats (1795-1821) care spunea că a fi mereu în dubiu este o artă. El o numea “negative capability”. Aceasta înseamnă capacitatea de a îmbrățișa necunoscutul, incertitudinea, să trăiești cu misterul și să faci pace cu ambiguitatea.
De curând, într-un alt newsletter, spuneam că ceea ce separă oamenii de primate este capacitatea noastră de a pune întrebări. Astfel, viața este despre a pune întrebări, dar a trăi și cu capacitatea de a nu avea răspunsuri la toate. Cei mai interesanți oameni pe care i-am întâlnit în această viață nu erau cei care aveau certitudini. Ci cei plini de incertitudini. Față de ei, față de opiniile lor, dispuși să și le pună pe masă și să le dezbată. Ca și cum ai ai pune o tarabă la târgul de vechituri de la Valea Cascadelor. Pentru că ești dispus să îți dai opiniile, să renunți la ele, ca să iei altele noi și să nu te ancorezi în certitudinile tale atât de mult, ca un hoarder modern intelectual.
Aplicați așadar aceste lucruri în orice din viață. Pe internet, în familie, între prieteni, la muncă. Îmbrățișați incertitudinea, chiar dacă ea poate fi înspăimântătoare.
