Irina Achim
Până atunci, fac un sneak preview de la unul dintre interviurile în care am aflat că noi, ca români, suntem bine, mai bine decât eram cândva și pe un drum al optimismului.
Iar asta se întâmplă pentru că în sfârșit ne-am luat imnul în serios și ne-am deșteptat, în sensul în care am înțeles că noi contăm în primul rând. Nu e despre patriotism, politică sau alte concepte grele, e despre noi și faptul că am înțeles că nu trebuie să acceptăm ca superiorii să țipe la noi, că munca poate avea sens și că timpul nostru e valoros.
Centrarea pe sine, fără să fie un act egoist, vine cu multe beneficii pentru noi și ce putem face mai departe, dar mai ales cum.
Pentru cei născuți până-n anii ‘90, cum munceam și cum agoniseam funcționau cu un nivel de toleranță la limita sacrificiului de timp personal și de valori.
Iar asta se schimbă și nu pot decât să mă bucur că am ajuns să înțelegem că putem fi schimbare dacă începem cu noi, un nivel micro unde putem avea control asupra acțiunii.
Și mă bucur și mai mult că am privilegiul de a fi în această tranziție în care mutăm discuția spre lucrurile simple care aduc împlinire. Poate pentru generația mai tânără, ăsta e un dat, dar pentru cei mai bătrâni sau cu un picior în vechiul mod de gândire, e un switch care contează.
Să punem pe primul loc experiențele de genul călătorii, timp de stat acasă cu cei dragi și atenția la sănătate sunt elemente care ne pot face mai bine.
Și abia aștept să creăm spațiul în care să vorbim mai mult despre asta.
Cu optimism spre viitor, până data viitoare.
