Lectură de 7 min
Textele publicate în categoria Subiectiv sunt responsabilitatea autorilor, fiind opinii asumate de aceștia. Dacă vrei să afli mai multe opinii ale specialiștilor, urmărește categoria Subiectiv.
So let’s rewind it.
Ai o idee, ai o echipă și vrei să te apuci să lucrezi efectiv la idee pentru a o implementa și lansa pe piață. Cui aparține dreptul de proprietate intelectuală?
După cum ziceam în articolul anterior, drepturile de proprietate intelectuală sunt o gamă destul de largă și cuprind practic tot ceea ce este o formă de creație. Bunul nostru simț non-juridic ar zice cu mâna pe inimă că tot ceea ce fac asociații, angajații sau terțele persoane cu care intrăm într-o relație comercială (prestare de servicii), aparține companiei pentru care fac toate aceste lucruri, că doar ea plătește, nu? Ei bine … nu.
Ca regulă, creațiile persoanelor cu care intrăm în legătură aparțin … acelor persoane. Acum că am lămurit acest aspect, să vedem totuși cum ne putem proteja încă de la început ca să fim siguri că ceea ce am muncit rămâne totuși prin perimetrul nostru.
Fiind la început de drum, cel mai mare volum de muncă îl depun asociații (adică acele persoane care au decis să fondeze compania, într-o formă juridică: S.R.L., S.R.L.-D., S.A.).
Aproape că nu ne vine să credem când vom auzi că inclusiv ceea ce lucrează asociații aparțin de fapt lor, iar nu companiei.
Să luăm totuși un exemplu practic:
Societatea Start-UP care va schimba societatea SRL este formată din trei asociați, fiecare având o cotă egală de 33.33%. Această societate este specializată pe crearea unei aplicații care vrea să pună în contact pacienții diagnosticați cu anumite boli cu locațiile în care există aparate de terapie, ca aceștia să vadă în timp real locurile disponibile și să se programeze mai ușor.
Fiecare dintre cei 3 asociați lucrează la crearea acestei aplicații - tot ceea ce se scrie pentru această aplicație (inclusiv partea de design, culori, fonturi etc.) face parte din gama mai mare a drepturilor de proprietate intelectuală.
Ce probleme pot apărea dacă nu aducem dreptul de proprietate intelectuală (cod sursa, development, design etc.) în ograda companiei?
Varianta 1: Vine un angel investor și după ce face un due-dilligence (adică o analiză a tuturor documentelor juridice și contabile ale companiei) zice așa: eu aș investi în compania asta, însă nu am nicio certitudine că peste un an de zile un asociat din cei trei nu o să plece cu tot codul sursă scris și nu mai pot face nimic. Astfel încât cel mai probabil o să refuze să vă dea investiția.
Varianta 2: Dăm peste un angel investor care mai știe cum merg treburile prin România și zice că își asumă riscul ăsta. Dar nu mai investește 100.000 euro, ci doar 60.000 euro, că suportă și el o parte din risc.
Varianta 3: Găsim un angel investor care investește fără doar și poate, zice că nu e problemă (situație puțin probabilă, mai ales în cazul fondurilor de investiții). Dar un asociat din cei trei zice: dar eu am muncit mai mult decât voi 2 la un loc și vreau și eu o parte din investiție, că altfel îmi iau codul sursă și mă duc în altă parte.
Cam în oricare din variante lucrurile nu stau prea bine. Și atunci ce facem? Ca în orice chestiune juridică, încheiem bineînțeles un act prin care transferăm drepturile de proprietate intelectuală de la angajat către companie, care se numește cesiunea drepturilor de autor.
Interesant este că legea nu ne permite să facem doar o hârtie cum ne taie pe noi capul, ci trebuie să ținem cont de anumite rigori, cele mai importante fiind:
Nu numai că legea încurajează determinarea prețului, dar îi lasă posibilitatea autorului să se adreseze instanțelor de judecată dacă i se pare că prețul nu e cel corect.
De aici avem două variante: (a) fie se face transferul ca un fel de barter - adică îți dau ceea ce eu am creat pentru X% din companie, caz în care acel procent trebuie să fie și el evaluat (adică cam cât fac totuși părțile alea sociale), fie (b) autorul drepturilor face o cesiune cu titlu gratuit, adică o donație, o faptă benevolă pentru care este necesar să se facă documentul la un notar.
Sperăm totuși că după aceste operațiuni, veți rămâne în continuare 3 asociați.
De asemenea, trebuie avut în vedere că asemenea contracte trebuie încheiate și cu viitorii asociați ai companiei.
În ceea ce privește drepturile de proprietate intelectuală privind programele pentru calculator, ne putem bucura că legea instituie o prezumție în favoarea persoanei care dă comanda pentru un asemenea program.
Potrivit art. 74 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor: ”În lipsa unei clauze contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru calculator, create de unul sau de mai mulţi angajaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu ori după instrucţiunile celui care angajează, aparţin acestuia din urmă.”
Într-un asemenea caz, prezumția operează în favoarea angajatorului în sensul că trebuie ca angajatul să vină și să demonstreze că ceea ce a creat el nu aparține companiei.
Bine, bine, dar ce se întâmplă în cazul în care nu avem de-a face cu programele pe calculator?
Aceeași lege anterior menționată prevede o chestie interesantă și anume că: ”(1) În lipsa unei clauze contractuale contrare, pentru operele create în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu precizate în contractul individual de muncă, drepturile patrimoniale aparţin autorului operei create.” Altfel spus, dacă în contractul individual de muncă nu există clauze specifice că ceea ce face angajatul aparține companiei, ei bine, creația aparține angajatului.
Părțile pot deroga de la aceste reguli prin inserarea unor clauze specifice în contractul individual de muncă, ceea ce este și recomandat, chiar și în cazul în care vorbim de crearea unor programe pe calculator. Astfel, în practică, părțile aleg în mod frecvent să introducă o clauză cu privire la cesionarea drepturile de autor.
Ce trebuie să avem în vedere când punem un angajat să ne cesioneze drepturile de autor?
De ce este important să ne securizăm drepturile de proprietate intelectuală în relație cu angajatorii?
Suprinzător, lucrurile nu sunt mai simple nici în cazul în care cerem unei terțe persoane să ne ajute la dezvoltarea aplicație, pentru că drepturile de autor se nasc tot în persoana lor.
De aceea e bine ca și în cazul acesta să se introducă prevederi asemănătoare cu cele menționate anterior, prin care prestatorii de servicii să renunțe la drepturile lor de proprietate intelectuală în favoarea companiei care a dat comanda.
Știm că în momentul în care începi o afacere aspectele juridice sunt printre ultimele lucruri la care te poți gândi, accentul fiind pus pe campanii de marketing, comunicare, creștere și dezvoltare a produsului.
Răpește-ți totuși 1 zi să discuți cu o persoană de specialitate în domeniu, care să te ajute să securizezi toate aspectele privind proprietate intelectuală ca să nu ai surprize când vei vrea să scalezi produsul mai departe.
Ana este avocat, dar pe lângă acest lucru, a dezvoltat două startup-uri juridice, Avocatoo și Jurio. Prin intermediul Avocatoo, oricine are nevoie de un avocat poate contacta unul prin această platformă. De asemenea, a lansat Jurio.ro, una dintre cele mai mari baze de date de spețe și legislație din România, care poate fi accesat online de oriunde. E cel mai mare portal de jurisprudență din România, disponibil pe bază de abonament pentru specialiștii din serviciile juridice.
Te-ar putea interesa si urmatoarele:
Ana - Maria Udriște
