Săptămâna trecută vă scriam despre decizii și despre libertate, despre clauze contractuale păguboase și riscuri, despre succes și eșec. Totul a pornit de la o serie de mesaje pe care le-am observat în online, mesaje care s-au dovedit a fi modalitatea perfectă de promovare a noilor pachete Freedom de la Telekom Romania.

Ce înseamnă portofoliul Freedom de la Telekom Romania pentru antreprenori

”Fără obligații”, ”Fără taxă”, ”Schimbi când vrei”, ”Liber să alegi” - acestea sunt mesajele pe care Telekom Romania le-a ales pentru a promova noile sale pachete (disponibile atât pentru utilizatorii casnici, cât și pentru business-uri și antreprenori). Aș putea spune că e o campanie care conține mai mult adevăr decât marketing, pentru că noua ofertă respectă toate mesajele de mai sus.

Pe scurt, Telekom Romania schimbă convenţiile tradiţionale şi introduce un nou model de parteneriat cu clienţii săi antreprenori, bazat pe simplitate, transparenţă şi predictibilitate. Odată cu lansarea noii oferte dedicate antreprenorilor, Telekom Romania aduce, prin portofoliul Freedom, comunicare mobilă nelimitată cu internet 4G nelimitat, minute şi SMS nelimitate, de la 5 euro/ lună, în abonamente fără perioadă minimă contractuală şi fără taxe de reziliere.

Abonamentul Freedom Mobile 5 include Internet nelimitat 4G național și servicii de voce și SMS-uri nelimitate la nivel național și internațional în Zona 1, precum și în roaming în Spațiul Economic European. Abonamentul include și 1,3 GB de date lunar în roaming, în zona SEE.

Noul portofoliu Freedom aduce beneficii similare pentru utilizatorii de servicii de comunicaţii fixe, la preţuri începând de la 5 euro pe lună, plus TVA, fără perioadă minimă contractuală şi taxă de reziliere.

Pe scurt, ai internet 4G național cu adevărat nelimitat (adică fără restricții de viteză), contracte pe orice perioadă și taxe de reziliere cu adevărat inexistente.

Din comunicatul de presă oficial, aflăm despre noile pachete că “este pentru prima dată când primele vânzări s-au înregistrat chiar înainte de finalizarea prezentării noului concept către echipele interne. Un produs care a început să se vândă fără nicio reclamă, agenţii au înţeles poziţia pe care ne-o aduce pachetul Freedom care include nelimitat net 4G, minute, SMS-uri, în cea mai bună reţea de date şi fără perioadă contractuală, la cel mai competitiv preţ posibil, doar 5 euro pe lună, plus TVA”, a declarat Ovidiu Ghiman, Director Executiv Comercial, Segment Business, Telekom Romania.

De ce libertatea contractuală contează

În articolul de săptămâna trecută, v-am dat câteva exemple pe care le-am auzit eu de la antreprenori care s-au trezit copleșiți de clauzele contractuale. Textul meu a stârnit o mică dezbatere cu Ana-Maria Udriște, antreprenoare (Avocatoo și Jurio) și avocată.

Așadar, am rugat-o să-mi dea câteva exemple de contracte ”horror” pe care le-a întâlnit ea pe parcursul carierei ei, cu speranța că vor vă convinge de importanța alegerii cu grijă a partenerilor, a flexibilității contractelor, a libertății de mișcare.

”De cele mai multe ori când semnăm contracte, partea juridică și impactul acesteia rămân pe ultimul loc din diverse motive: fie nu ne gândim, fie trebuie să semnăm repede, fie mergem pe ideea că sigur sunt doar niște formalități banale.

Hai să luăm câteva exemple din viața de zi cu zi. :)

Actul constitutiv

În general, te duci la o firmă care face firme, ca vorba aia, ai auzit ca înființarea unei firme e simplă, sunt toate la fel oricum și nu ai nevoie de ajutor de specialitate. Da, în majoritatea cazurilor cam așa e.

Pentru o societate în schimb lucrurile nu au fost tocmai roz. Ei au pornit la drum 3 oameni, s-au dus la un avocat (da, profesionist), care le-a făcut documentele după un template și le-a făcut firmă, în 3 zile, că așa e sloganul. Toate bune și frumoase o perioadă, până când nu s-au mai înțeles între ei și au vrut să dea un asociat afară. Ceea ce e cam greu prin România. Asociatul s-a pus de-a curmezișul și a zis că el nu mai vrea să voteze nicio chestie care ține de firmă. Mișto este că toate modificările unui act constitutiv, dacă nu modifici dispozițiile legale, se iau cu unanimitate (adică de toți). Vrei să schimbi/reînnoiești sediul social când expiră? Vrei să adaugi un cod CAEN nou să-ți extinzi activitatea? Zbang - trebuie să fie toți de acord.

În cazul ăsta situația a fost oarecum dramatică - societatea a ajuns în inactivitate fiscală pentru că nu s-a putut reînnoi sediul societății, iar reactivarea ei a durat cam jumătate de an, s-a pierdut codul de TVA și nu s-a mai recuperat, iar asociatul care era mereu Gică-contra a cerut o sumă fabuloasă ca să iasă din firmă - pe care i-o dai, că nu ai ce să faci.

Cine rămâne cu proprietate intelectuală?

Niște societăți din România, diferite una față de cealaltă, ar fi trebuit să primească investiție (vorbim de sume diferite pentru că și produsele erau în stadii diferite ale dezvoltării).

La prima firmă dealul era să pice pentru că nimeni nu s-a gândit să treacă proprietatea intelectuală pe firmă, ca să știe și investitorul că are pe ce să dea banii. Rezultatul? N-au mai primit 100k euro, ci doar 40k, restul de 60k euro zicând investitorul că e riscul lui.

A doua firmă deja era într-un stadiu de dezvoltare a unui produs software și s-a gândit să ia investiție de 1 milion euro. Toate bune și frumoase, doar că în ultimul an avuseseră un angajat care lucrase la aplicație și care nu avusese clauză în contract că tot ceea ce muncește aparține companiei. Astfel că tot codul scris de el a aparținut lui.

Rezultatul? Angajatul a cerut 10% din valoarea tranzacției, până la urmă dealul a picat, iar firma a fost nevoită să rescrie partea de cod în discuție, de data asta cu transfer către companie.

A treia firmă s-a gândit că este o idee mișto să iei investiție pentru 51% din companie + să dai investitorului acces la codul sursă dezvoltat de tine ca să-l folosească mai departe. Ce s-a întâmplat? Investitorul a luat codul, l-a implementat în altă aplicație pe care o dezvolta și le-a zis pa.

N-avem clauze de non-compete

O firmă care se ocupă cu distribuția rechizitelor și a articolelor școlare s-a gândit că e bine să ai încredere în angajați și să nu le pui clauze de neconcurență dure după ce vor pleca din firmă. Ceea ce nu e rău, că arată încrederea pe care o are un angajator față de angajat și depășește relația șef-subordonat.

Doar că aici respectivul angajat a avut acces la toată baza de date a clienților pe un sector din București, pe care îl avea în gestiune. Iar când a plecat la firma concurentă a plecat cu tot cu baza de date. Rezultatul? O gaură de aprox. 30% pentru prima companie.

Îi lăsăm pe alții să decidă

Nu e chiar cum pare, dar se dă următoarea situație: o firmă are nevoie de un spațiu în București în care să-și desfășoare activitatea în continuare, iar noul proprietar e cam dubios. Și pune clauze de genul: (a) pentru fiecare plângere pe care o fac vecinii, îmi dai 500 euro, (b) la finalul anului eu am dreptul de a stabili chiria și dacă nu îți convine chiria nouă, pleci în 30 zile, (c) tu nu poți să rupi contractul, însă eu te pot da afară oricând, (d) am dreptul să intru în spațiu chiar și în lipsa ta.

Deși când ne uităm la asemenea clauze nu am semna niciodată un asemenea contract, câteodată suntem forțați de împrejurări - cum a fost cazul aici când stai de câțiva ani în același spațiu comercial și vine un proprietar nou. Rezultatul aici a fost, deși la prima vedere nefericit, bun per total: chiriașii au fost dați afară din spațiul respectiv, au plătit câteva mii de euro pe pseudo-plângeri din partea chiriașilor, dar acum și-au găsit un spațiu nou în care le merge mult mai bine”.

Pentru a putea urmari acest video te rugam sa accepti plasarea de cookie-uri de marketing. Accepta toate cookie-urile.