Pe lângă măsurile care ar trebui adoptate la nivelul întregii UE, raportul analizează și separat măsurile unor țări care au ales abordări profund diferite. Intitulat ”Abordarea Uniunii Europene și a unor state membre privind securitatea rețelelor cibernetice”, materialul tratează și situația din România, Germania, Suedia, Finlanda și Polonia.

Legislația din România, strict politică

În raportul Morgan Lewis, cele cinci țări selectate sunt împărțite în funcție de criteriile în jurul cărora sunt construite legile privind implementarea rețelelor 5G, dar și în funcție de instituțiile cu putere decizională finală în alegerea furnizorilor și producătorilor de rețele de comunicații.

Astfel, la nivelul Uniunii Europene, criteriile de securitate sunt clar adunate sub forma 5G Toolbox.

Acest set de instrumente cuprinde măsuri de atenuare pentru a răspunde riscurilor de securitate legate de introducerea tehnologiei 5G. Astfel, statele membre ale Uniunii Europene au identificat riscurile și vulnerabilitățile la nivel național și au publicat o evaluare comună a riscurilor la nivelul UE.

Acest 5G Toolbox este construit strict pe criterii tehnice și se bazează pe date și analize concrete a riscurilor, nu pe interese și parteneriate politice. Setul de instrumente 5G Toolbox ar trebui implementat și în legislația din România, în ciuda legislației controversate ce se află în dezbatere în prezent pe plan local.

Apoi, țări ca Germania, Suedia și Finlanda, au propria legislație privind implementarea 5G, legislație construită strict în jurul unor criterii tehnice. În aceste țări, operatorii telecom sau instituțiile competente din punct de vedere tehnic analizează riscurile privind fiecare furnizor în parte, iar accentul se pune pe componente critice de rețea. Fiecare caz în parte este analizat individual, iar în cazul unor anchete se poate face apel.

În România, legea este una pur politică, arată raportul Morgan Lewis. Memorandumul România - SUA privind rețelele 5G a fost transpus întru totul în proiectul de lege controversat care se află încă în dezbatere. Astfel, acel proiect prevede următoarele: [1] Proiectul presupune ca aprobarea să se acorde numai producătorilor care (1) nu sunt controlaţi de un guvern străin în absenţa unui sistemul juridic independent, (2) au o structură transparentă de acţionariat, (3) nu au un istoric de conduită corporativă neetică şi (4) sunt supuşi unui sistem juridic care necesită practici corporative transparente. Proiectul de lege a fost modificat de la forma sa inițială, dar încă nu stabilește criterii tehnice concrete, bazându-se exclusiv pe memorandumul România - SUA.

Mai exact, prin acest proiect de lege se dorește ca furnizorii de echipamente 5G să obțină o licență specială din partea Prim-Ministrului ca urmare a unui aviz pozitiv din partea CSAT, ”în vederea eliminării riscurilor la adresa securității naționale și apărării naționale”.

Criteriile ce trebuie îndeplinite pentru a obține avizul CSAT nu sunt clare și nici transparente și este evident că au fost redactate doar pentru a exclude Huawei din viitoarele licitații pentru infrastructură 5G. Iar acest lucru ar putea avea un impact negativ major asupra economiei locale, România riscând să rămână în urma altor state europene în ceea ce privește implementarea noilor tehnologii.

Operatorii români, nemulțumiți de actuala versiune a legii 5G

În ciuda unor modificări realizate la proiectul de lege după o dezbatere publică, operatorii sunt în continuare nemulțumiți de forma legii. În cazul în care un furnizor nu primește aprobare CSAT, componentele deja implementate în rețelele de generație mai veche vor trebui înlocuite în maximum 5 ani, lucru care ar duce la costuri suplimentare pentru operatori. ”“Ne referim aici la costul înlocuirii forțate a echipamentelor, tehnologiilor și programelor software aflate în uz la momentul intrării în vigoare a legii, în cazul în care unul dintre producătorii acestora nu va fi autorizat. Se vor adăuga apoi costurile mai ridicate de achiziționare a echipamentelor, tehnologiilor și programelor software, în condițiile scăderii numărului de producători. Având în vedere că aceste costuri sunt efectul direct al legii, considerăm ncesar ca proiectul de lege să includă și modalitatea de compensare a lor prin scheme de ajutor de stat clar identificate”, se arată într-un comunicat remis de Asociația Operatorilor Mobili din România.

Mai mult, reprezentanții AOMR atrag atenția asupra lipsei criteriilor tehnice. ”În altă ordine de idei, observăm că proiectul de lege continuă să fie centrat pe identificarea producătorilor de echipamente care respectă criterii non-tehnice, în loc să fie centrat pe idenficarea riscurilor de securitate, independent de producătorul echipamentelor, abordare susținută la nivelul UE. Procedura de autorizare a producătorilor este bazată pe criterii nontehnice, foarte largi și ambigue, necorelate cu măsurile strategice prevăzute în setul de instrumente UE pentru securitatea rețelelor 5G”, se mai arată în comunicat.

Huawei, certificare de securitate din partea GSMA

Echipamentele 5G ale Huawei pentru rețeaua wireless și cea de bază (5G RAN gNodeB, 5G Core UDG, UDM, UNC, UPCF) și echipamentele LTE eNodeB au fost certificate, în luna august, de sistemul GSMA de asigurare a securității echipamentelor de rețea (NESAS).

NESAS este un mecanism standardizat de evaluare a securității cibernetice definit în comun de GSMA și 3GPP, împreună cu principalii operatori globali, furnizori, parteneri din industrie și autorități de reglementare. Acesta oferă un cadru de asigurare a securității la nivelul întregii industrii pentru a facilita îmbunătățirea nivelurilor de securitate în întreaga industrie mobilă. Este o schemă voluntară prin care furnizorii de echipamente de rețea își supun procesele de dezvoltare a produselor unui audit de securitate cuprinzător în raport cu versiunea curentă a NESAS și cu cerințele sale de securitate.

Germania se numără printre țările care promovează intens standardul NESAS când vine vorba despre alegerea furnizorilor pentru echipamente 5G, iar criteriile acestui standard respectă întru totul prevederile setului 5G Toolbox al UE.

Înainte de a trece de GSMA NESAS, Huawei a trecut, de asemenea, testul de securitate cibernetică 5G al Grupului de Promovare IMT-2020 (5G) din China. Aceste specificații de testare se bazează pe standardele internaționale 3GPP pentru asigurarea securității 5G. Astfel, compania poate demonstra oricărei țări și oricărui partener securitatea echipamentelor sale.

O factură de peste 9 miliarde de euro

Dacă proiectul de lege va fi adoptat în forma actuală, companiile din China (Huawei și ZTE) ar putea fi interzise de pe lista furnizorilor de echipamente 5G. Asta ar duce la pierderi uriașe pentru țara noastră.

În România, Huawei activează din anul 2003. În prezent, compania are mai bine de 2.000 de angajați direcți și parteneriate strategice cu cei patru mari operatori de telecomunicații, susținând astfel dezvoltarea infrastructurii de telecomunicații și stimulând totodată creșterea numărului de locuri de muncă. În total, Huawei a contribuit la susținerea a 6.320 de locuri de muncă în România, potrivit unor date din 2018.

În paralel, contribuțiile totale ale Huawei la PIB-ul României, în 2018, se ridică la 219 milioane de euro, potrivit unui raport al Oxfor Economics. Astfel, 124 de milioane de euro reprezintă contribuțiile directe ale companiei la economia României, 35 de milioane de euro sunt reprezentați de contribuțiile indirecte ale companiei, prin intermediul lanțului de aprovizionare și 60 de milioane de euro reprezintă contribuțiile induse de către Huawei, care se referă la beneficiile mai largi datorate plății salariilor, angajații companiei și ai furnizorilor reinvestind o parte din acești bani pe piața locală.

De asemenea, Huawei a plătit taxe în valoare de 53 de milioane de euro către statul român, în 2018, iar alte 31 de milioane de euro reprezintă taxe plătite prin intermediul lanțului de aprovizionare și prin achizițiile făcute de clienți ce au cumpărate produse Huawei. Valoarea taxelor plătite acoperă plata salariilor a 4.800 de profesori sau a 3.600 de cadre medicale, echivalent cu salariul mediu pentru fiecare dintre aceste profesii.

Restricționarea Huawei în România ar aduce o ”factură” de peste 9 miliarde de euro la nivelul economiei românești, fiind luat în calcul impactul negativ asupra costurilor operatorilor, iar cetățenii vor suporta aceste costuri, prețul abonamentelor fiind posbil să crească considerabil. De asemenea, studiul Oxford Economics mai arată că aproximativ 2,5 milioane de români vor avea acces întârziat la 5G, iar rețelele vor fi instabile în primii ani. România ar putea cădea din topurile țărilor cu cel mai bun internet, iar acest lucru ar putea avea impact și asupra investițiilor, dar și asupra competitivității companiilor locale la nivel european și global, iar raportul Oxford Economics mai arată că o concurență pe piața de 5G restricționată prin eliminarea unui jucător ar putea genera un impact economic negativ pe parcursul următorilor 15 ani.