Lectură de 5 min
Textele publicate în categoria Subiectiv sunt responsabilitatea autorilor, fiind opinii asumate de aceștia. Dacă vrei să afli mai multe opinii ale specialiștilor, urmărește categoria Subiectiv.
Orașele moderne pe care le-am creat au fost mereu influențate de activitatea economică din jurul lor. Fie că vorbim de orașe universitare, orașe care au fost construite în jurul unor poli industriali, iar după 1990, odată cu decăderea coloșilor industriali interacțiunea din orașe s-a mutat spre centrele financiare, clădirile mari de birouri unde lucrează zeci de mii de oameni în companii naționale și multinaționale din IT și nu numai.
Așa am putut observa modul în care zone din București, de exemplu, au devenit poluri economice, dar care nu au crescut în privința tuturor standardelor. O zi normală în Pipera înainte de pandemia arăta ca un furnicar de oameni care ieșeau de la metrou, din tramvaie și din autobuze sau care dădeau ture pentru căutarea unui loc de parcare. Conform unui studiu publicat de wall-street.ro în 2019, în Pipera lucrează 65.000 de oameni, dar doar 25% dintre angajați sunt satisfăcuți de locația locului de muncă. Argumentul e simplu - cartierul e departe de majoritatea locurilor unde stau bucureștenii, transportul e aglomerat, infrastructura din zonă nu e una plăcută.
Citeam zilele trecute un articol din „The Guardian” și aflam că după epidemia de febră galbenă din Philadelphia din 1793, autoritățile locale au început să curețe străzile, să instaleze canalizare mai bună și să colecteze gunoiul. A fost nevoie de o pandemie pentru asemenea schimbrăi.
Cu toate acestea, e prea devreme ca să ne dăm seama dacă vor fi schimbări de structură în orașe. Conform unui material din „Bloomberg”, după gripa spaniolă, comparată de multe ori cu noul coronavirus la nivel de impact asupra umanității, orașele mari din Statele Unite nu s-au modificat, ci au continuat mai mult ca niciodată să crească și să devină metropole. Alte pandemii nu au reușit să oprească urbanizarea pentru că intenția oamenilor e să se ducă după joburi mai bune, iar cele mai bune, odată cu industrializarea, dar și cu tehnologizarea, erau în marile orașe.
Din acest motiv, în România asăzi vedem o centralizare în jurul orașelor mari și o lipsă de oportunități acută în orașele mici. Bucureștiul a devenit un furnicar. Clujul lăudat de multe ori pentru infrastructura sa și pentru faptul că e „mai liber” devine pe zi ce trece un oraș foarte aglomerat. Iași, inclusiv, oraș în care m-am născut și am crescut e de nerecunoscut pentru mine de fiecare dată când mă întorc, cu noi clădiri de birouri răsărind, cu un trafic ce poate fi comparat cu cel din București.
Cum se vor schimba orașele? Eu văd câteva aspecte care pot fi posibile, dar e, de fapt, o invitație la dezbatere pentru a afla și cum gândiți voi.
În primul rând, trebuie să vorbim de infrastructură. Pandemia nu este confortabilă cu zonele aglomerate. S-au luat măsuri de distanțare socială, dar empiric, lucrurile încă stau mai prost decât înainte. Nu ne-am întors cu toții la muncă, iar mulți care o fac folosesc mașina personală, deși înainte alegeau mijloacele de transport. Motivul e simplu: vor să se protejeze de aglomerații pline de necunoscuți.
Pandemia ar trebui să accelereze optimizarea orașelor prin degrevarea mijloacelor de transport și crearea unei infrastructuri pentru transportul individual eficient. Și nu vorbim despre mașini, care sunt printre cele mai puțin eficiente mijloace de transport din lume. Pandemia ar trebui să accelereze trendul de folosire pe scară largă a bicicletei, trotinetei electrice, scuterelor, orice alt mijloc de transport care nu ocupă atât de mult spațiu ca mașina. Acest lucru se face prin crearea de infrastructură pentru acestea și descurajarea mersului cu mașina. Și cu transport public de calitate.
Orașul viitorului post-covid va trebui să se gândească la acest lucru. Iar în Europa am văzut deja exempel de orașe care în regim de urgență au început să extindă rețeaua de piste de biciclete și să încurajeze folosirea transportului alternativ.
Un trend pe care mi-l doresc mai mult decât cred că se va întâmpla va fi folosirea învățămintelor din pandemie despre lucrul la distanță și mutarea unor familii în afara orașelor, nu doar în zonele limitrofe ale Bucureștiului, ci poate chiar mai departe.
Am văzut asta empiric la cunoștințe care în timpul pandemiei au decis să se mute la casa de la țară împreună cu cei mici pentru a putea să treacă mai ușor. Să stai închis în casă e o presiune uriașă, mai ales dacă locuiești la bloc. Mulți au ales casa de la țară, unde au net de calitate și curte pentru copil, împreună cu alte activități „libere” pe care le pot face fără să fie trași la răspundere pentru nerespectarea legilor de distanțare sau mobilitate.
Văd o parte a populației mutată la sat de unde vor putea să muncească de la distanță dacă angajatorul le va da voie. Riscul în cazul angajatorilor, mai ales acolo unde sunt multipli angajați ce fac munci redundante, e ca pandemia să aibă un efect contrar. Să demonstreze unor angajatori că pot face lucrurile de la distanță și cu mai puțini oameni. Atenție la asta.
Dar ai putea să-ți faci treaba din județul Bistrița, de la munte, dacă ai un loc de muncă la București? Probabil că da. Riscurile aici nu țin de muncă, ci de viața socială de care au nevoie mulți oameni.
Așa că aici ce aș vedea important e luarea în calcul a unei infrastructuri de mobilitate pe distanțe lungi care să avantajeze asta. Poți foarte lejer să locuiești la Ploiești și să muncești la București. Faci 40 de minute până la gară, trenurile sunt în regulă. Dar putem să ne uităm și spre alte zone. Cum ar fi să locuiești în Buzău să zicem. De ce nu ai avea un transport spre București convenabil? Evident că nu vei locui în Bucovina dacă ai jobul la București, chiar ar fi un pic departe, dar am putea extinde inelul de locuințe din jurul Bucureștiului.
Ne vom muta oare la țară? Știu multe persoane care ar vrea asta, mai ales că au ajuns la vârsta în care mobilitatea lor socială e limitată, stau acasă cu familia și copilul.
Problema pe viitor va fi educația celui mic. Nu va fi educație de la distanță pe Google Classroom mereu, iar riscul de a duce copilul la o școală slabă e mare. Sunt convins că mulți părinți stau încă în oraș doar pentru că cel mic se duce la la o școală bună și nu au altceva ce face.
Oricum, sunt multiple întrebări. Hai să răspundem împreună la ele? Ne vom muta la țară? Ne vom schimba obiceiurile în funcție de munca de la distanță?
Și cum vom rezolva educația în contextul acesta? Ce schimbări vor fi în orașe pe viitor din punctul vostru de vedere?
Urmărește ecosistemul startup-urilor românești de peste șapte ani. Îi plac poveștile cu ratări mai mult decât îi plac poveștile de succes, pentru că e mai mult de învățat din sinceritatea unei înfrângeri. Dar nu crede că partida a fost pierdută. Susține antreprenoriatul, dar își păstrează un spirit critic față de ideile și implementările locale.
Vlad Andriescu
