Am citit câteva articole promovate de o singură publicație din România în mediul online în ultima jumătate a anului 2018 și la începutul acestui an (https://start-up.ro/), ceea ce mă trimite la convingerea că nu acordăm încă importanța pe care o merită această dimensiune cibernetică a infracțiunilor (cybercrime) care este internetul (cyberspace). Ar trebui să vorbim despre infracționalitatea cibernetică în fiecare săptămână pentru a (ne) educa populația.

Propunerea mea este aceea de a împărtăși experiențe, contribuind la educarea populației, și vizez prin acest demers specialiștii care intră în contact cu tentative de infracțiuni care au loc în lumea digitală în cadrul companiilor la care aceștia muncesc și care sunt vizate de aceste atacuri cibernetice. Informațiile confidențiale ale companiei atacate ar trebui evident anonimizate însă modul de operare al rău făcătorilor ar trebui împărtășit cu oamenii, analizând public modul în care o activitate infracțională de tip „phishing scam”, „ransomware”, „spyware”, „trojan horse” sau alte asemenea inițiative sunt depistate, prevenite ori demascate.

De regulă, articolele publicate în presă trec în revistă tipurile de atacuri cibernetice, le clasifică, fără a explica însă contextul pe care noi îl creăm pentru a favoriza producerea acestor infracțiuni, nu ne responsabilizează, nu ne învață în concret cum să abordam tentativele infracționale, nu ne învață cum să le recunoaștem. Prevenția trebuie să fie scopul principal al acestor demersuri. Intenția noastră este aceea de a da un exemplu în prezentul articol, analizând astfel un caz întâlnit în practică, respectiv o tentativă de phishing, totodată urmărind să atragem atenția companiilor (sunt vizate în special companiile de e-commerce) cu privire la acest caz particular, pe care dacă îl întâlnesc în activitatea de zi cu zi, îl vor recunoaște ca fiind o tentativă de înșelăciune informatică.

Un atac de tip „phishing” este o tentativă de a fura informații sensibile aparținând unei organizații, sub forma unor parole, nume de utilizatori, numere de carduri de credit, informații despre conturile bancare si alte date importante, pentru a le utiliza în scopuri infracționale sau a vinde aceste informații (până la urmă în același scop infracțional). Persoana rău intenționată (hackerul) se deghizează într-o sursă credibilă cu o ofertă tentantă, atrăgând victima într-o înșelătorie. Aceste modalități de deghizare, au loc sub forma unor e-mailuri sau a unor adrese transmise fizic la registratura companiei.

Vom analiza în continuare, cazul în care o adresă în format fizic (pe hârtie) este transmisă la registratura companiei. Pe scurt, o companie a primit documentul de mai jos la recepție, în care i se solicită transmiterea unor informații, urmând a primi o factură pentru suma de 977 de euro, intrând într-un așa zis contact pe o perioadă de trei ani. În spațiile marcate cu negru erau înscrise datele companiei, obținute de rău făcători de pe internet.

  1. Analiza formei documentului. Adresa a fost primită cu o oarecare teamă, de înțeles având în vedere formatul acesteia ca un formular tipizat utilizat de obicei de autoritățile publice. La prima vedere, denumirea „European Register of Commerce” alături de datele de contact ale companiei pe adresa căreia a fost trimis documentul din partea Departamentului de Reglementare a Protecției Datelor (Data Protection Regulation), creează aparența unui document oficial emis de o autoritate publică Europeană.

Iar acesta este scopul imediat al acestui tip de adresă, să inducă în eroare, să determine reacții rapide și negândite, iar în acest cadru apar greșelile iar tentativa de înșelăciune se transformă astfel într-o reușită a hackerilor (și totodată în infracțiune).

Documentul conține o serie de chenare, în care se află numere de referință, date de contact ale organizației emitente și există chiar și un cod de bare specific de regulă facturilor. Aceste multiple căsuțe au același scop, de a crea impresia ca documentul este oficial, întocmai precum pescarul prinde pește cu firmituri de mâncare autentică.

  1. Analiza de fond a documentului. În centrul adresei se află spații punctate în care datele companiei sunt solicitate. După ce ar fi completate aceste date și după semnarea și transmiterea documentului conform indicațiilor, datele urmează a fi folosite pentru emiterea de către hacker a facturii pentru suma de 977 euro. Este de reținut că scopul imediat al acestei acțiuni este acela de a primi de la compania atacată suma de 977 euro pentru o presupusă înregistrare în Registrul Comerțului European și eventual a transmite informații care vor fi folosite din nou într-un mod similar.

Textul adresei folosește climatul de ambiguitate creat în jurul GDPR, care în continuare sperie personalul neinstruit al companiilor din România care (încă) nu înțeleg contextul generat de aplicarea GDPR, făcând astfel trimitere la o presupusă obligație care derivă din acest Regulament, respectiv acela că organizația dumneavoastră trebuie să fie contactată în vederea actualizării și confirmării de către dumneavoastră a datelor care sunt deja obținute de European Register of Commerce...

Este absolut obișnuit ca adresele de tip phishing să imprime un caracter de urgență prin utilizarea unor texte scoase în evidență (“as soon as possible” sau “urgent”) ori care fac trimitere la termene foarte scurte de reacție sau de răspuns, utilizând formulări de genul „în termen de 24 de ore” sau „imediat ce intrați în posesia prezentei notificări”, scopul fiind același, de a crea panică și a determina o reacție rapidă și negândita, oferind rău făcătorului tot ceea ce solicită.

  1. Priviți astfel de adrese cu suspiciune si realizați o investigație înainte de a reacționa. Am citit textul adresei și am accesat website-ul European Register of Commerce. Am observat că deși sunt (aparent) bine construite ca și formă, conținutul (textul) secțiunilor de pe website nu oferă nicio informație concretă despre domeniul de activitate al acestei organizații, care pare a fi o inițiativă privată cu sediul în Hamburg, Germania. Secțiunea „Întrebări frecvente” (FAQ) de pe website, este la fel de ambiguă, răspunsurile fiind foarte generale și expeditive, fără avea conexiuni în celelalte secțiuni ale website-ului.

Este un website bine documentat, având o politică de drepturi de autor și o politică de prelucrare a datelor personale, conținutul acestora fiind însă frânturi de texte adunate din alte politici publicate pe website-uri autentice (că doar cărțile din cărți se scriu, zice proverbul!), în care au fost introduse datele companiei care operează acest (pseudo) Registru European, denumită DAD Deutscher Adressdienst GmbH care se traduce prin “Serviciul de adrese German”.

Căutând în continuare pe internet detalii despre diferite informații menționate în adresă și pe website, am ajuns la câteva linkuri prin care mai multe publicații online informau în anul 2018 despre această tentativă de phishing a cărei trăsături le recunoaștem și noi în prezentul articol. Postez aceste linkuri pentru a completa această analiză:

https://www.anwalt.de/rechtstipps/atenie-la-facturile-din-partea-dad-deutscher-adressdienst-gmbh-i-ebn-european-business-number_141180.html

și

https://www.2-spyware.com/following-the-traces-of-european-business-number-scam

În concluzie, este important să fim vigilenți atunci când primim astfel de adrese, notificări, informări scrise, in format fizic sau electronic, să realizăm o „anchetă”, iar scepticismul trebuie să fie principala modalitate de abordare a acestor demersuri. Bineînțeles, recomandarea noastră este aceea de a apela la specialiști din domeniul securității datelor de fiecare dată când recunoașterea unei astfel de inițiative vă pune probleme.

Stéphane Nappo, Directorul Global de Securitate informatică al Société Générale spunea că „este nevoie de 20 de ani pentru a construi o reputație și câteva minute pentru ca un incident cibernetic să o distrugă”. Specialiștii din domeniul securității informatice, al prelucrării datelor cu caracter personal și specialiștii în tehnologia informației ar trebui să contribuie în mod constant alături de autoritățile publice (Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal și organele de poliție care investighează infracțiunile economice) pentru a educa oamenii cu privire la identificarea riscurilor la care se supun în lumea virtuală în care trăiesc în cea mai pare parte a timpului.

Ar trebui creat un ecosistem de prevenție, de promovare a riscurilor generate de fenomenul infracționalității cibernetice, prin organizarea unor conferințe dedicate acestui subiect accesibile publicului, organizarea workshop-urilor gratuite la inițiativa companiilor de specialitate și a organizațiilor interesate de a-și desfășura activitate într-o piață mai sigură, sa vândă produse și să presteze servicii pentru oameni care dobândesc cunoștințe despre securitatea informatică. Ar trebui dezbătut public acest subiect în cadrul unor emisiuni televizate, iar presa ar trebui să se implice mai mult în susținerea acestor demersuri. Astfel de activități erau desfășurate la începutul anului 2017 în Irlanda și Marea Britanie pentru a educa populația în privința Regulamentului General privind Protecția Datelor care avea să intre în vigoare aproximativ un an mai târziu, iar la data aplicării Regulamentului activitățile comerciale și raporturile economice, pe scurt, întreaga lume de afaceri din aceste țări știa ce are de făcut, oamenii erau pregătiți să gestioneze schimbarea de mentalitate și adoptau conduita promovate de acest Regulament European.

Același Stéphane Nappo ne oferă rezoluția cu care încheiem acest articol: „Specialiștii din domeniul protecției datelor trebuie să împartă mai mult decât o fac hackerii”.