Lectură de 4 min
Textele publicate în categoria Subiectiv sunt responsabilitatea autorilor, fiind opinii asumate de aceștia. Dacă vrei să afli mai multe opinii ale specialiștilor, urmărește categoria Subiectiv.
Temeiul raționamentului din spatele deciziei se bazează pe faptul că termenul este înțeles de consumatorii din SUA ca o denumire generică pentru brânză și prin urmare nu poate fi înregistrat ca marcă.
În acest sens, Consiliul pentru Exportul de Lactate din SUA și alte grupuri s-au opus protecției mărcii comerciale a brânzei Gruyere în SUA, susținând că americanii înțeleg denumirea Gruyere ca o simplă denumire generică pentru acest tip de brânză cu aromă de nuci, cu găuri mici în interior, indiferent de locul de origine a acesteia.
În 2001, brânza Gruyere a primit statutul de Appellation d’Origine Contrôlée (AOC) (Denumire de origine controlată) la nivel național și, în 2011, a primit certificarea de Appellation d’Origine Protégée (AOP) sau Denumire de Origine Protejată (PDO) sau care se aplică în toată Europa.
Certificarea PDO a brânzei Gruyere este înregistrată la Oficiul Federal Elvețian pentru Agricultură (FOAG). Acest lucru sugerează că denumirea poate fi utilizată numai pentru produsele care respectă criteriile referitoare la origine, procesul de fabricație, calitate etc.
Specificațiile indică în mod clar zona geografică pe care o includ (cantoanele Fribourg, Vaud, Neuchatel, Jura, Bern), o rază geografică de maximum 20 km din care provine laptele utilizat ca ingredient și caracteristicile fizice și organoleptice, printre multe altele.
Prin urmare, brânza Gruyere trebuie să aibă „formă de roată și trebuie să prezinte o crustă întinsă, uniform netezită” și „[…] ușor convexă”.
În același timp, aceasta trebuie să măsoare între 9,5 cm și 12 cm înălțime, un diametru de la 55 cm la 65 cm și o greutate cuprinsă între 25 kg și 40 kg. În plus, este necesar să prezinte caracteristici chimice foarte precise, conținând grăsime (49 până la 53% în extractul uscat), apă ( 34,5 până la 36,9%) și sare (1,1 până la 1,7%).
Pentru a clarifica lucrurile, trebuie menționat că, în conformitate cu Articolul 22 (1) din Acordul TRIPS, indicațiile geografice se referă la mențiunile care „identifică un bun ca fiind originar de pe teritoriul unui membru, sau o regiune sau localitate din acel teritoriu, în cazul în care o anumită calitate, reputație sau altă caracteristică a bunului este, în esență, atribuită originii sale geografice”.
Totuși, ceea ce este interesant este că, poate fi folosită eticheta „brânză Gruyere făcută în Statele Unite”, deoarece informează consumatorii despre adevărata origine a produsului, fiind totodată informați că produsul se bazează pe calitățile și pe specificațiile respectivei rețete de brânză elvețiană.
Cu toate acestea, disputa dintre producătorii de brânză europeni și americani merge mai departe.
Interprofession du Gruyère din Elveția și Syndicat Interprofessional du Gruyère (Sindicatul Interprofesional Gruyère) din Franța au depus o cerere la Oficiul de Brevete și Mărci Comerciale din SUA (USPTO) pentru a înregistra termenul „Gruyere” drept marcă de certificare, care a fost respinsă. În același timp, Consiliul pentru Exportul de Produse Lactate din SUA a introdus o acțiune în opoziție la Comisia de Apel și Procese privind Mărcile Comerciale (TTAB), argumentând că termenul este unul generic.
Întrebarea adresată Tribunalului în cazul Interprofession du Gruyere v. U.S. Dairy Export Council) este dacă „termenul ar trebui să beneficieze de protecție geografică a mărcii comerciale, astfel încât termenul să poată fi folosit doar pentru a identifica și a descrie brânzeturile produse în anumite părți ale Elveției și ale Franței, sau dacă termenul „Gruyere” este înțeles de către cumpărătorii de brânzeturi din Statele Unite ca fiind generic, ceea ce înseamnă că se referă la un tip de brânză fără legătură cu locul în care este produsă brânza”.
TTAB a emis un aviz scris, susținând că termenul „Gruyere” este „generic pentru un tip de brânză, fără a ține cont de originile geografice ale brânzei și a susținut opoziția față de marca de certificare.”
În cele din urmă, Tribunalul a decis că termenul „Gruyere”, astfel cum este înțeles de către consumatorii americani, este generic pentru un tip de brânză și nu se referă exclusiv la brânza dintr-o regiune specifică, concluzionând că, prin caracterul generic și extrem de utilizat al termenului ce a parcurs decenii de import, producție și vânzare a brânzei cu eticheta „Gruyere”, nu este eligibil pentru înregistrare ca marcă de certificare. Decizia, acum atacată, este aplicabilă doar în SUA, întrucât, în Europa, Gruyere reprezintă o Indicație Geografică Protejată (IGP).
Țările europene sunt, într-adevăr, deosebit de protectoare față de moștenirea culinară a acestora, iar utilizarea termenului „Gruyere” pentru brânza produsă în SUA sau oriunde altundeva în lume (în afară de Franța și Elveția) poate reprezenta o amenințare la adresa reputației produsului original și poate avea efecte dăunătoare pentru respectivul sector al economiei.
Cu toate acestea, poate fi considerat și un efect secundar al globalizării și al comerțului internațional care, în același timp, poate face loc unei piețe mai competitive și poate stimula mediile economice.
Desigur, dacă sunteți un pasionat de brânzeturi, preferați ca brânza „Gruyere” să provină, de fapt, din regiunea Gruyere și doriți să susțineți economia și tradiția locală, atunci s-ar putea să doriți „produsul autentic”. Cazul rămâne în continuare unul extrem de interesant de urmărit în lunile următoare pentru a vedea dacă recursul va oferi brânzei Gruyere aceeași soartă ca și brânzei Roquefort.
Paul Cosmovici este consilier european în domeniul Proprietății Intelectuale fiind avocat în barourile din New York, Geneva, Paris, Frankfurt și București. Are experiență în domeniul strategiei de Proprietate Intelectuală implicându-se în tranzacții comerciale, extinderi de portofolii de mărci și în protejarea efectivă a activelor de IP pentru multinaționale și pentru startup-uri. În ultimii 10 ani, Paul a lucrat cu organizații din farma, FMCG, software, investiții.
Paul Cosmovici
