Oana Coșman, 31 martie - Eroii mai putin știuți din vremea coronavirusului

Titlul alternativ al acestui newsletter era ”Tot privatul vine cu soluții”, pentru că, trebuie să o recunoaștem, ăsta este adevărul.

De două săptămâni vedem cum fondatorii de startup-uri și antreprenorii din IMM-uri s-au reorganizat rapid și au venit în ajutorul profesioniștilor din sectorul medical și al celor care aveau nevoie de ei. Tot privatul a venit cu soluții chiar dacă firmele mici au fost printre cele mai lovite de această criză a coronavirusului și vor ieși extrem de ”șifonate” din ea.

Fondatori de startup-uri, ingineri, developeri, oameni de marketing, avocați, proprietari de IMM-uri, ateliere de croitorie, de producție, de distribuție, corporatiști, oricine lucra într-un domeniu remotely related cu nevoile pe care le-au avut medicii din spitale sau voluntarii care s-au apucat să aducă alimente pe la casele oamenilor, sau care făcea ceva ce lipsea/lipsește acum, a pus mâna și a făcut-o. Sau au donat bani grei pentru a acoperi lipsurile.

Oamenii au lucrat și lucrează neîncetat de 2 săptămâni pentru a-și pune la dispoziție resursele și cunoștințele ca, până la urmă, tot nouă să ne fie bine.

Ei, oamenii care, cel mai probabil, au fost nevoiți să-și bage angajații în șomaj tehnic, să taie din salarii, să renunțe la planuri de dezvoltare, să nu știe dacă vor mai putea lua investițiile alea de care vorbiseră încă de anul trecut, tot ei au sărit primii.

Pentru că ei țin în spate tot restul țării.

Iar pentru tot ce ați făcut până acum și încă faceți, mă inclin în fața voastră și vă aplaud!

Iar pe ceilalți îi rog să-i ajute măcar stând acasă, dacă pot, ca acest virus să nu se mai răspândească, iar după aceea să nu uite de cei care au ajutat și să le (re)devină clienți în restaurante și cafenele, să le cumpere serviciile și produsele, licențele software, aplicațiile pe care le dezvoltă, rochiile, paltoanele, produsele cosmetice, serviciile de consultanță, camerele de hotel, vacanțele, ochelarii, să mergeți cu ei cu mașina sau să le citiți cărțile.

Pentru că tot privatul vine cu soluții pentru aproape toate aspectele cu care ne-am obișnuit în viața pe care o ducem acum.

Stay safe! Vă mulțumesc pentru că ne sunteți aproape!

Oana Coșman, 2 aprilie - Mi-e dor....

....să plec spre redacție dimineața, chiar dacă metroul este plin și fac cel puțin 40 de minute pe drum.

....să-mi văd colegii, să stăm toți 4 la un loc în colțul nostru de încăpere, să râdem nebun chiar și la cele mai proaste glume pe care le facem, să filmăm împreună, să ne gândim la deplasări prin țară, la tabăra Startup Your Life, să ne distrăm cu băieții de la IT și design și să jucăm (mai mult ei) Fifa.

....să stau de vorbă și să râd cu prietenele mele de la wall-street.ro și să ne vedem cu foste colege la o bere și să ne prindă miezul nopții povestind.

....să mergem acasă la ai mei și la mamaia și să-i vedem.

....să-mi cumpăr flori în drum spre muncă.

....să mă uit prin toate vitrinele de pe Dorobanți în timp ce-mi fac plimbarea de seară din redacție spre metroul de la Ștefan cel Mare.

....să mai trișez și să-mi iau Fornetti de la colțul străzii.

....să plec într-o nouă vacanță și să-mi fac planuri pentru următoarele destinații pe care le voi descoperi.

.....să mă văd cu prietenii și cu toți oamenii cărora le-am zis că ”ne vedem noi” și pe care, de fapt, nu i-am mai vazut de o grămadă de timp.

Mi-e dor de o grămadă de lucruri și de oameni, dar știu că sunt norocoasă să pot lucra de acasă în această perioadă.

Neața!

E puțin mai personal acest newsletter, dar sunt convinsă că și voi simțiți la fel. Sunt convinsă că este greu, dar este nevoie ca măcar noi, norocoșii care pot lucra de oriunde, să stăm acasă și să reducem cât mai mult contactul ca, poate, să ne întoarcem cât mai repede la toate lucrurile și oamenii care ne lipsesc. Și cu cât ne întoarcem mai repede la viața noastră, cu atât putem să ne revenim ca țară, mai ales că ne paște o nouă recesiune.

Vouă de ce vă este dor?

Oana Coșman, 3 aprilie - Romania suntem noi

Azi vreau să vă vorbesc despre două inițiative fabuloase (sunt sigură că sunteți de acord cu mine) care ne-au bucurat enorm ieri: fondatoarele asociației Dăruiește Viață au anunțat că lucrează, alături de o grămadă de alți oameni faini și companii, la ridicarea unui spital modular pentru bolnavii cu noul coronavirus, iar Auchan și Leroy Merlin au demarat organizarea unui centru de spitalizare pentru persoane noncritice, și lor alăturându-se deja o serie importantă de alte companii.

Aceste știri sunt doar două dintre cele mai recente vești bune care au demonstrat mobilizarea excepțională a românilor și a mediului de afaceri de la noi.

Inițiatorii celor două proiecte așteaptă și alți susținători. Și sunt sigură că vor veni. Pentru că deși ne plângem că oricum statul ne ia bani din salarii sau taxe (unii au făcut-o public pe Facebook, alți doar o gândesc și o spun în cercuri restrânse - și eu mă număr printre cei care au zis-o de nenumărate ori prin casă în ultimele săptămâni), vom dona. Sau vom continua să donăm pentru astfel de proiecte faine.

Pentru că ne vom gândi mereu la noi. Poate că este egoist, dar ăsta este adevărul. Ne vom gândi că nu vrem să ajungem într-un spital plin, murdar, în care nu există echipamente sau care nu are ventilatoare. Ne vom dori să fim bine. Ne vom dori ca familia și cunoscuții noștri să fie bine. Așa că vom dona.

Romania suntem noi, până la urmă, cei care facem ceva diferit, chiar dacă ne este greu când vedem ce e în jur. Acum este momentul să-i susținem pe cei care încearcă să îmbunătățească ceea ce există. Dar după ce trece și pandemia asta, este cazul să facem niște schimbări majore. Pentru că nu mai e deloc cazul de ”merge și așa”.