Florin Cașotă, 22 aprilie - Work from Home sau Home from Work? Tu cum te descurci?
De mai bine de o lună lucrăm și stăm acasă. Ne-am schimbat obiceiurile vechi, am făcut altele noi. Nu mai fugim pe ușă să prindem metroul/autobuzul/tramvaiul și pe drum să bem o cafea și să mâncâm un covrig. În schimb, stăm mai mult în pat, luăm micul dejun la bucătărie sau deasupra tastaturii. Nu mai pierdem timp în trafic, însă spălăm de două ori mai multe vase. Probabil printre principalele avantaje ale situației actuale este că nu mai stăm în trafic cu orele, că mai facem economii deoarece nu mai cheltuim la fel de mult ca înainte și avem timp suplimentar de odihnă.
Însă dezavantajele create de această criză sunt la fel de mari sau și mai mari: interacțiunea cu prietenii și colegii este redusă. Oricât de mult a evoluat tehnologia, nu poate înlocui întâlnirile față în față, o glumă pornită din nimic sau o pauză la țigară. Suntem animale sociale, după cum zicea și Aristotel, și avem nevoie unii de alții ca de aer. Ăsta e adevărul. O altă problemă pe care am sesizat-o la munca de acasă este distragerea de la ceea ce e de făcut. Acum, mai mult ca oricând, este mai simplu și mai ușor să pornești un episod pe Netflix, cât aștepți un mail, și să ignori alte lucruri pe care le-ai putea face. Patul îți face cu ochiul și după masa de prânz e ispititor să-ți bagi fața în pernă.
Un alt amănunt care pentru mine a devenit mai greu de gestionat este echilibrul dintre activitatea personală și cea profesională. Acum se îmbină și mai mult decât în trecut. Dacă înainte aveai un program fix în care te dedicai muncii de birou, acum nu mai este chiar așa, și poate începi cu 30 de minute mai devreme, poate faci o pauză mai lungă după amiază și seara dacă îți vine o idee te apuci de lucru, nu aștepți până a doua zi la birou. La fel și cu mailurile și mesajele, sunt mai predispus să le verific constant acum decât înainte, când îmi impuneam o anumită barieră.
Tu cum te-ai adaptat la munca de acasă? Ce-ți place și ce-ți displace? Și după revenirea la normal câte zile ai vrea să lucrezi de acasă și câte la birou?
Florin Cașotă, 23 aprilie - Nu toti trebuie sa fim Michael Jordan
Pentru ca o organizație, corporație sau startup să aibă succes, aceasta are nevoie de oameni, oameni talentați și dedicați. Fără ei este imposibil ca o firmă să crească, să aibă venituri mari și să extindă. Ieri mă uitam la documentarul „The Last Dance” de pe Netflix, un documentar care urmărește cariera lui Michael Jordan și ultimul sezon important pentru echipa Chicago Bulls, 1997-1998.
Nu am fost niciodată mare fan baschetbal, dar până și eu auzisem de Michael Jordan, Scottie Pippen, Dennis Rodman sau Toni Kukoc. Au ajuns la mine pentru că au câștigat multe titluri NBA și unii spuneau că erau cea mai bună echipă din istorie. Eram fan. Acum am avut ocazia să aflu mai multe despre acea echipă și de ce s-a oprit atât de brusc succesul ei. Managementul defectuos.
Jerome Krause a fost managerul Chicago Bulls în acea perioadă și omul creditat pentru faptul că a adus jucătorii buni care să-l susțină pe Jordan și care să ducă echipa la victorie. În același timp, a dus a destrâmarea echipei din cauza ego-ului său și din cauza faptului că nu și-a tratat jucătorii cu respectul cuvenit.
Scottie Pippen a fost timp de mai mulți ani unul dintre cei mai buni jucători din NBA, dar cu toate acestea nu se afla în primii 100 cei mai bine plătiți jucători. A semnat un contract pe mulți ani și conducerea nu a vrut să renegocieze niciodată. Drept urmare, Pippen, mâna dreaptă a lui Jordan, s-a supărat, era enervat de faptul că nu câștiga la fel de mulți ca alții, dar și că se vorbea despre un posibil transfer al său, și a mai refuzat să joace. O ruptură definitivă s-a produs.
Ideea este că managerii, șefii, patronii, „boșșii” trebuie să recunoască angajații talentați, dar și pe cei care trag pentru companie și să îi aprecieze: poate nu tot timpul cu o mărire de salariu, dar cu o laudă, un beneficiu, o zi liberă și așa mai departe.
Un startup nu poate funcționa doar cu un Michael Jordan, ci are nevoie și de un Scottie Pippen.
