Vlad Andriescu
Am întâlnit și antreprenori care nu înțeleg foarte bine despre cum funcționează acestea, cum funcționează finanțările sau banii pe care-i primești dacă investești sau lucrezi la startup-uri. Și mi-am amintit de acest lucru într-o știre despre fostul ministru al transporturilor, Cătălin Drulă.
Știrea spunea cam așa „în anul în care Drulă a fost ministru averea lui s-a mărit enorm”. Evident, primul lucru la care te gândești când asociezi îmbogățirea și politicienii e că „a furat”. Și departe de mine de a apăra politicieni aici. Dar întâmplarea face să fi știut ce a făcut Cătălin Drulă înainte să intre în politică. A lucrat la un startup numit Zipline care construia un serviciu de livrare de sânge cu dronele. Adică niște mașinării autonome care zboară și pot duce sânge în satele din Africa, de exemplu, unde accesul este foarte dificil cu mașina și nici nu există un elicopter în apropiere.
Ei bine, în 2019, Zipline a primit mai multe investiții private și a ajuns să fie evaluată financiar la 1,2 miliarde de dolari. Investitorii au crezut în această companie și au susținut-o. Unele dintre aceste companii oferă opțiuni în acțiuni angajaților. Adică un salariu de bază și acțiuni în companie. Dacă ai fost de la început în firmă, când acesta nu valora mai nimic, acțiunile tale se vor multiplica și vor căpăta valoare. Când Drulă lucra pentru Zipline când firma încă era la început, normal că atunci când firma era unicorn (adică o companie cu valoare mai mare de un miliard de dolari) acțiunile acelea erau valoroase. Și omul a vândut din ele. Mai exact în valoare de 525.000 de euro.
Problema aici e că personal nu știu exact cum poate fi făcută educația financiară pentru aceste lucruri. Pentru că simt că astfel de probleme pot să dea în spate oamenii valoroși care ar vrea să intre în politică. Cum ar fi ca Daniel Dines de la UiPath să intre în politică? Sau Sergiu Neguț de la Fintech OS? Ei bine, cum ar înțelege atunci oamenii că ei au făcut bani corect?
Acest lucru îmi aduce aminte de o conversație în care cineva, mai exact un șofer de taxi, încerca să ghicească salariul Andreei Esca. Și a zis omul „sigur are dom'le 3000 de euro, mai mult nu are cum". Ceea ce e un eșec al sistemului din punctul meu de vedere, pentru că un om nu poate concepe decât sume cunoscute de el/ea, iar dincolo de o anumită sumă e o ceață. Omul nu putea percepe că există salarii mai mari de acea sumă pe care o poate înțelege.
Din acest motiv poate și când vine vorba de furturi în țară când auzim că există fraude de 2-3 milioane de euro nu prea le înțelegem. Pentru că e o sumă foarte departe de realitatea noastră. În schimb dacă auzim de 10.000 de euro, e acolo, putem să o vedem mental.
Așadar, avem o problemă de educație financiară și nu știu unde poate fi rezolvată. Știu sigur că atunci când vorbim de startup-uri, deja nu mai vorbim despre niște „tineri cu idei”, nivelul acela a trecut în România. Avem un ecosistem matur, companii care doar au supranumele de startup, dar care funcționează ca o companie mai mare și care produc deja bani în economie. Diferența vine din raportarea la modul de evaluare.
Pentru că un startup primește investiții și e evaluat la miliarde de dolari pentru că se vede potențialul său. O alimentară poți să o crești în limita sa fizică. Dar un magazin online de comerț electronic care vinde produse alimentare poate ajunge în toată țara. Iar o companie care asigură la rândul său partea tehnică a unui business de ecommerce poate ajunge în toată lumea și să se multiplice. Gradul acesta de multiplicare trebuie explicat mai bine pentru ca din orice generație ești să poți înțelege de ce poți face 525.000 de euro din vânzarea unor acțiuni în startup-uri. Și de ce investitorii aleg o companie de tehnologie, nu o companie „brick & mortar”, adică una tradițională. Și, mai important, de ce digitalizarea e importantă.
Startup-urile nu mai sunt o joacă. Iar dacă vrem o clasă politică de viitor, ar trebui să ne gândim că pot veni oameni care au deja cariere în spate și care au performat și să fie în Guvern. Nu doar oameni care au trecut pe la entități publice. Cred că primul pas spre educație financiară e ca toată lumea să se uite la CV-urile celor din Politică. Dacă vezi acolo că toată cariera a fost în instituții publice, trage un X mare. Dacă a fost în privat și s-a descurcat și singur/singură, atunci ar putea să fie un om corect.
