Cuvântul ”antreprenoriat”, neologism la noi în dicționar, provine din cuvântul francez ”entrepreneur”. În această limbă a omletei cu brânză, ”entreprendre” înseamnă ”a întreprinde”, pentru că vine de la ”întreprindere”. Însă ”entre” este preluat din Latină și semnifică ”între”, iar ”prendre” înseamna ”a lua”. Practic, facem o chestie între două părți.

Până să ajungem să facem o chestie în două părți, ar trebui să ne gândim ab initio (cuvânt pompos pentru început) la ce am vrea să facem și, mai ales, de ce să o facem.

Când am plecat pe cont propriu acum 3 ani, recunosc că am avut foi peste foi pe care scrisesem chestiile cu plus și chestiile cu minus, ca să văd care atârnă mai bine.

De ce să alegi să o iei pe barba ta?

1. E cool

Să nu ne ascundem după buricele degetelor. A fi antreprenor a ajuns sinonim pentru ”coolness”. Ești cool dacă ești antreprenor, ești de porc dacă ești angajat. Nu contează că poate ți-ar fi plăcut să fii mai mult angajat/colaborator (aspect pe care îl voi aborda într-o altă postare), ca să fii în trend, trebuie să fii entrepreneeeeeuuuuur.

Nu zic că nu este un motiv suficient de bun și ăsta - poate că la început nu pare chiar cel mai solid motiv pentru care să îți dai demisia de la locul de muncă și de mâine să îți iei destinul în dinți (adică să lenevești în pat minim 48 ore), dar rădăcinile ar trebui să fie un pic mai bine ancorate (btw, citește și aici ce se întâmplă dacă vrei să pleci de la locul de muncă și ai preaviz).

Trendurile vin și pleacă - eu am prins și perioada când era ”super-mega-uber-cool” să fii angajat la o ”multi-inter-hyper-națională/transnațională/internațională/galatică” companie, pentru că așa creșteai în ochii oamenilor. Iar dacă aruncai pe masă o carte de vizită ”embosată” cu inițialele companiei și o poziție de ”front desk officer” (aka recepționer/primitor de oameni/făcut de cafele), cădeau fetele pe spate. Spread the love, b-a-b-e-s.

Acum e cool să fii ”managing partner/partner/senior partner/deputy” - la tine acasă ce-i drept. Nu e nimic mai frumos decât să fii propriul tău șef - aș zice că s-ar putea pune la un moment dat problema unei duble personalități și a autoflagelării, dar excedem discuțiilor.

2. Te-a convins cineva cu o idee genială

Dacă aș primi câte 1.000 euro pentru fiecare idee genială pe care am avut-o în ultimele 48 ore, până acum îmi luam ultimul model de Porsche. Și nu glumesc. Cred că am câte o idee care va schimba/revoluționa/impacta/îmi va aduce o gârlă de bani în fiecare minut.

Nu mai spun de momentul când îmi beau cafeaua și îmi petrec cele 20 (fie, 40) minute de intimitate în toaletă. Știai că acolo se nasc cele mai bune idei? Ha! Ia să încerci data viitoare.

Nu înseamnă că trebuie să abordezi problema în cealaltă extrem și să faci teste peste teste, sondaje de piață (care oricum nu sunt ce trebuie), scheme, partituri și alte asemenea până să zici ”da, domle!”. Dar nici să te dai jos din pat și să crezi că soluția/produsul/serviciul tău va schimba lumea radical și că vei fi milionar. Ar trebui să fie un echilibru și un pic de prudență la mijloc.

Eu aș face altceva: aș atinge apa să văd cât de caldă e și cum mă adaptez. Dacă nu vrei să începi o afacere în același domeniu cu angajatorul tău, ai putea să tragi nițel de tine și să-ți dedici 1-2 ore/zi pentru idee să vezi unde duce. Iar când vezi că merge și că balanța inclină în favoarea proiectului tău, să îi dai bice. Nu doar că a doua zi vei avea efectiv ce să faci, dar vei ști și încotro să o apuci cu toate forțele. Însă asta înseamnă să depui niște efort suplimentar. Care nu e convenabil.

Vorba aia, dă un simplu search pe Google să vezi câți oameni fac dropshipping.

În episoadele următoare, probabil că voi epuiza motivele pe care eu le văd (din experiența mea și a clienților mei) ca fiind cele mai frecvente (sau nu chiar) pentru plecat pe cont propriu.

Dacă m-aș rezuma doar la ce am trăit eu, ar fi oarecum anost, însă lucrând preponderent cu startup-uri, inevitabil crești alături de ele și treci prin dramele și fericire lor curente.