Articolul acesta a apărut în secțiunea „Nota redacției” din newsletter-ul start-up.ro de miercuri, 4 mai. Puteți să vă abonați la newsletter aici.


Puține startup-uri dintre cele de succes pot rămâne sus, unde aerul este rarefiat și regulile sunt diferite. Pentru că un fondator care știe să crească un startup s-ar putea să se simtă străin atunci când are de administrat o companie mare, o corporație practic. Dar, din acest motiv, exitul nu e un eșec. Nu e o moarte. Exitul e o vânzare care pornește un nou cerc al existenței pentru acel fondator și care poate să crească ecosistemul local.

Hai să luăm câteva exemple pentru a vorbi despre această temere de exit pe care am văzut-o la unii antreprenori. O teamă normală, evident, dar care trebuie să vină în balanța cu o autocritică. Ești în stare să conduci o companie mare?

Radu Georgescu în tinerețe a dezvoltat unul dintre cele mai bune programe de antivirus ale timpului - RAV. Radu a crescut compania, iar apoi a vândut-o către Microsoft. Dar faptul că la 30 de ani a vândut o companie nu a însemnat că s-a retras pe terenul de golf. A pornit o nouă companie, a crescut-o și a vândut-o. Radu a devenit un investitor activ în startup-urile locale, s-a alăturat platformei de investiții Seedblink, iar acum crește din nou un startup. Dar prin activitatea sa a contribuit la ridicarea altor startup-uri, la educarea altor fondatori.

Marius Ghenea a dezvoltat business-uri în ecommerce, apoi a devenit un investitor activ, face cursuri pentru antreprenori, iar astăzi e în fondul de investiții Catalyst România unde ajută startup-urile să crească. Andrei Pitiș e un alt exemplu. A dezvoltat business-urile sale, le-a vândut atunci când au devenit prea mari pentru a mai fi administrate bine de către el, iar astăzi descoperă noi startup-uri.

Exitul nu e o moarte, ci pur și simplu este un pas normal în business, atunci când îți dai seama că dacă rămâi în acel loc, poți să cazi de sus. Fie că tu ca CEO și fondator nu știi să administrezi o afacere mare, fie că afacerea are potențial mai mare dezvoltată de o companie deja cu experiență pe piață.

Vedem acest cerc de care mai vorbeam anterior și în știrea zilei de ieri. Druid AI, un startup românesc ce dezvoltă chatboți de asistență cu inteligență artificială, a luat o investiție Serie A de 15 milioane de euro. E un pas important pentru ecosistem că lucrurile cresc, că investițiile devin mai mari.

Dar Druid AI are o poveste asemănătoare cu alte startup-uri create de oameni cu experiență. Fondatorul și CEO-ul companiei e Liviu Drăgan, fostul CEO al Totalsoft. Are experiență în business-ul mare, știe să crească lucruri și știe să le vândă bine la final. Nu e singurul de acest fel. Sergiu Neguț e în echipa Fintech OS după ce a fost și antreprenor și investitor anterior. Ioan Iacob a renunțat la compania pe care a fondat-o, Qualitance, pentru a se concentra pe startup-ul FlowX.ai care dezvoltă soluții pentru banking. Radu Negulescu, fondator al Trencadis, se concentrează acum pe startup-ul Flow OS. Antreprenorii cu experiență nu pleacă (doar) pe barcă. Ci se întorc în lumea de afaceri ca să o crească și ca să o facă mai bună.

Suntem într-un moment bun pentru ecosistem. UiPath a fost la momentul respectiv doar o excepție, dar treptat vor crește investițiile în startup-urile din România. De la sume de până 1 milion de euro vom ajunge să vorbim de zeci de milioane investiție, ceea ce înseamnă că ecosistemul e în creștere constantă.

Și indiferent dacă acești fondatori vor vinde business-urile, exitul nu e o moarte. Ci e doar un pas care va continua apoi să susțină ecosistemul pe mai departe.