Oana Coșman
Însă una dintre știrile importante ale zilei de ieri (n.red. 8 iulie), poate chiar cea mai importantă, m-a făcut să deschid discuția în această scrisoare.
Este vorba despre faptul că România, și mai exact Bucureștiul, va fi gazda celui mai mare turneu de Dota 2. DOTA 2 este un joc de tip MOBA multiplayer competitiv în care echipe a câte cinci jucători se înfruntă, iar obiectivul final este distrugerea bazei adversarului. Acesta a pornit ca un mod creat de comunitate pentru jocul Warcraft III, apoi a fost transformat de Valve într-un joc de sine stătător. Jocul este gratuit.
Fără doar și poate este o realizare foarte mare pentru noi ca țară, faptul că am fost aleși să găzduim un astfel eveniment. Nu asta e problema. Evident că această informație mă bucură enorm.
Ceea ce nu m-a mai bucurat, și motivul pentru care am decis să-mi încalc principiul de a nu aborda teme politice, este fix politizarea acestui eveniment.
După ce știrea a fost publicată – cred că ne-am numărat printre primii, Vlad fiind cel care a văzut informația în presa din afară și a tradus din comunicatul Valve, organizatorii turneului The International – pe peretele meu din Facebook a apărut o fotografie branduită USR-PLUS, cu un text foarte laudativ la adresa unui domn din partid (nu știu cine e și nici nu mă interesează) care se pare că este, alături de domnul primar Nicușor Dan, cel căruia ar trebui să-i mulțumim toți pentru această reușită.
Și mai mult, suma pe care cei doi domni au reușit să o scoată de la organizatorii turneului – din nou, nu spun că nu este destul de mare sau de utilă – este cu mult peste cea pe care fosta administrație locală a reușit să o ia de la Metallica, așa cum era exemplul dat în acea postare. Și ca-n reclamele la teleshopping, nu ne oprim aici. Statul român va și impozita premiile în valoare de peste 40 de milioane de dolari din cadrul acestui turneu – sper că le-au spus acest lucru și organizatorilor încă de acum.
Excelent! USR-PLUS rules, coaliția a bifat încă o reușită în fața fostelor administrații.
Eu am să aleg să cred că această reușită are altceva la rădăcină. Anume faptul că sectorul IT&C din țara noastră este recunoscut la nivel mondial. Că segmentul de gaming de la noi, fie că vorbim despre studiouri sau despre jucători, este și el recunoscut la nivel internațional.
Florin scria într-o serie de materiale despre industria românească de gaming, realizată cu ajutorul celor de la Ubisoft (și pe care o regăsiți aici) că la nivelul lui 2019, din cele mai recente cifre, cele peste 100 de studiori ce activează local au avut o cifră de afaceri consolidată de peste 200 de milioane de dolari.
Avem și exemplul lui Alex Ion, despre care am mai scris în acești ani, fondatorul Nexus Gaming, unul dintre oamenii extrem de pasionați de acest domeniu, care a reușit să aducă la un loc tinerii gameri profesioniști, să facă o echipă care să participe și să câștige turnee internaționale.
Totodată, Romanian eSports League este unul dintre ”produsele vedetă” ale Nexus Gaming - un turneu de gaming dedicat gamerilor profesioniști care adună laolaltă cele mai bune echipe de eSports și branduri internaționale cu scopul de a transforma industria de gaming pe plan local și nu numai (mai multe materiale puteți găsi aici).
Având aceste exemple la îndemână sunt convinsă că decizia de a organiza acest turneu aici a fost una bazată pe potențialul de a capitaliza imagine, de a atrage fani și oameni care să urmărească evenimentul prin prisma faptului că românii sunt fani gaming, iar unii știu să-l joace chiar la nivel de profesioniști.
Că poate am fost mai ieftini – poate alte țări au cerut mai mult de o jumătate de milion de euro – habar nu am și chiar nu este un element care mă interesează prea mult în acest moment.
Ceea ce mă interesează este ca partidele, oricare ar fi ele, să lase mâinile de pe lucruri și domenii pe care nu le înțeleg și să se ocupe de lucrurile pe care le-au promis cu surle și trâmbițe în campanii.
Am așteptat toți – ok, măcar o parte dintre noi care avem anumite... să le spunem rețineri în a vota cu partide mai roșii sau mai aurite – descălecarea USR-PLUS și, bazându-ne pe ceea ce au reușit să facă în doar câteva luni de guvernare acum câțiva ani, i-am așteptat și acum ca pe apostoli și ne imaginam cum 4 ani mai târziu vom trăi într-o Germanie sau Austrie a Europei de Est.
Șase luni mai târziu, deja mergem spre șapte, dezamăgirea este cruntă (cel puțin în cazul meu) - am fost răbdătoare și am așteptat acele audituri: să vedem ce ne-a lăsat fosta administrație și să pornim de acolo să facem ceva mai bun. Sau măcar să începem ceva, să explicăm ce facem și de ce facem și cum vom face.
Fix în momentul în care au fost aleși și aveau toate pârghiile să schimbe multe lucruri în bine în țara asta au dovedit că știu la fel de bine să promită fără a și pune în aplicare ceea ce vorbesc.
Inițiativele mici cu care se tot laudă în Parlament nu mă încălzesc cu nimic, nici lauda exagerată. Și cu atât mai puțin faptul că încă arată cu degetul ca și când nu și-au dat încă seama că nu mai sunt în opoziție, că sunt la putere și trebuie să se apuce de muncă.
Așa că da, să ne bucurăm că se vor aduce bani în România. Dar să nu uităm că până la Arena Națională oamenii vor veni tot prin traficul infernal din București, printre clădiri în paragină pe care le bocim și de care ne legăm cu lanțuri ca ONG-iști uitând că suntem primari și putem da amenzi usturătoare proprietarilor care aleg să le lase în paragină.
