Octavian Palade
Și, da, e facil să arăți cu degetul către cei needucați, temătorii de radiații mortale 5G aducătoare de boli, înspăimântații de billgates aducător de cipuri, cei veșnic mândri în purtarea alternativă a măștilor (și când zic ”alternativă” nu mă refer la faptul că au mai multe pe care le schimbă între ele, ci la folosirea măștilor pe post de brățări, colier, elastic de păr sau învelitoare pentru bărbie). Băi, dar nu e doar vina lor că am ajuns aici.
Adevărul care ustură la fel de mult ca falimentul miilor de baruri și restaurante care au sucombat înainte să putem ieși din case, adevărul care doare la fel de tare ca șomajul zecilor de mii care lucrau în domeniu, este că e vina statului. Nu a statului în case, ci a oamenilor pe care i-am desemnat să ne conducă și cărora tocmai le-am mai dat un vot de încredere și o palmă prietenească pe umăr, urmată de un ”bravo, tati, aia-i!”.
Adevărul ăla care ar trebui să-ți umple ochii cu lacrimi, măcar la gândul copiilor care se culcă cu stomacul gol și care nu pricep de ce mama nu mai merge la serviciu, este că măsurile luate după perioada de lockdown (gestionată chiar decent, având în vedere contextul) au fost nu doar ineficiente - au părut de-a dreptul rău intenționate. Circulă un sondaj al Institutului Național de Statistică din care vedem cum centrele de plasament, centrele pentru bătrâni, spitalele și instituțiile administrative ocupă primele locuri la focare de infecție cu noul coronavirus. Iar marele think-tank românesc, Grupul de Proastă Comunicare Strategică, iese în față și ne ceartă că au crescut iar cazurile și ne spune că de azi ne ia jucăriile, că ne închide afacerile și că ar trebui să zicem ”mulțumesc” că încă avem voie să ne plimbăm liberi prin gropile de pe șosele.
E vina statului că am ajuns aici. Că nu a fost în stare să pună un paznic în fiecare spital, centru de plasament, centru pentru bătrâni și la fiecare ghișeu aparținând de Tanti Geta, funcționara al cărei miros de țigări luate pe sub mână de la o rudă vameș îl simți de cum intri să-ți depui dosărelele, funcționara care nu poartă mască pentru că nu poate să respire. E vina statului că am ajuns aici, că nu a fost în stare decât să-i amendeze pe cei ieșiți după pâine în timpul stării de urgență, dar acum se face că nu vede ce este în propria-i curte. E vina statului, nu e vina patronilor din HoReCa.
Și mulți țipă că au văzut ei chelneri gâfâind cu masca sub bot și că merită să li se ia joburile și să li se închidă de tot ”birturile”, dar nu s-au ridicat de pe scaune și nici au sunat la numărul special pentru genul acesta de situații, ci au mâncat în tihnă, s-au mângâiat pe burți, i-au mulțumit divinității că au scăpat de mâncarea sleită pregătită stângaci acasă, și apoi au postat bucuroși pe Facebook că se închid restaurantele.
HoReCa abia a rezistat la prima rundă și am crezut atunci că o să-și revină. Dar e KO în runda a doua, iar statul joacă murdar și face ce a știut dintotdeauna mai bine în partea asta de Europă - îi protejează pe ai lui, îi pupă pe frunte din taxele noastre și apoi se bate pe spate și își spune că e iubit. Nu ne mai vedem la restaurante, pentru că trebuie să pară că suntem conduși de oameni competenți care luptă măiestos cu virusul și care iau măsurile dure, dar necesare. Nu ne mai vedem la restaurante, pentru că nu vor mai exista restaurante curând. Dar o să ne vedem la strâns de semnături fără mască pe față, la împărțit sticle cu apă cu mâinile neigienizate, la urne, unde polițistul din secție le face cu ochiul ștrengărește celor care-și poartă masca pe post de fular - pentru că vin alegeri imediat și pandemia pune iar pauză. Subiectul cu bisericile și păcănelele ferite de Sfântul Duh și Sfântul Noroc de virus îl dezbatem cu altă ocazie, dar ideea e aceeași: e vina statului.
