Life is Strange: True Colors - cum ar fi să poți să citești sentimentele oamenilor

Genul a fost făcut popular de Tellatale Games cu jocuri precum The Walking Dead, Sam & Max, Game of Thrnoes sau Batman. Din păcate, studioul a dat faliment și a închis afacerea în 2018.

Seria Life is Strange a debutat în 2015 și era încadrată într-un gen denumit episodic graphic adventure, adică un joc adventure împărțit pe episoade. Am jucat episoadele din primul joc și mi-au plăcut. Life is Strange 2 nu l-am jucat, nu pentru că nu am vrut, ci pentru că a apărut tot episodic și mi-am pierdut interesul.

Ce a făcut interesant Life is Strange a fost faptul că a luat această rețetă de narațiune, decizii și consecințe și a pus-o într-o lume banală cu elemente extraordinare. Telltale Games spunea povești ieșite din comun (zombies, super eroi, fantasy), însă aici avem de-a face cu personaje și întâmplări mai apropiate de realitate.

Un algoritm de inteligență artificială vrea să-ți traducă ce spun porcii

Pentru acest al treilea titlu din serie, Square Enix a renunțat la structura episodică și a lansat un joc complet structurat pe capitole. Acesta a afost lansat pe 10 septembrie pe pe console, PC și pe Stadia. Acum mi-am făcut timp pentru el și l-am jucat pe Stadia și a fost o experiență relaxantă și emoționantă.

Ce îmi place la Stadia este faptul că poți să te joci foarte simplu și nu trebuie să faci nimic decât să pornești aplicația și controllerul. Life is Strange a fost primul titlu jucat pe Stadia pe smart TV. Până nu demult aveai nevoie de Chromecast pentru a face asta, dar acum trebuie doar să instalezi aplicația Stadia pe Android TV și gata.

Îmi place că nu trebuie să pornesc consola sau PC-ul, doar TV-ul și aplicația și sunt gata să mă joc, iar experiența de gaming a fost una bună. Am cont Premium, deci am avut parte de o rezoluție ridicată (4K dacă permitea dispozitivul) și un frame rate bun. Pe PC jocul a rulat la 2560 x 1440 rezoluție (monitorul suportă 3440 x 1440 p) și 4K pe TV. Am avut puține momente când jocul pierdea conexiunea și scădea rezoluția și în general am avut constant 60 fps.

Rusia amendează Google cu mai mulți bani decât există în toată lumea

Revenind la joc, în Life is Strange: True Colors joci cu Alex Chen, care-și revede fratele Gabe Chen după mai mulți ani în care au fost înstrăinați. Ea, Alex Chen, are și un secret, o abilitate supranaturală prin care poate citi sentimentele celor din jur. Vede când sunt supărați, triști, furioși sau triști. Însă, spre deosebire de super eroii tradiționali, ea are probleme în a administra o asemenea putere și de multe ori intră în bucluc din cauza acestor emoții puternice.

Se revede cu fratele ei într-un orășel minier Haven, unde totul pare minunat. Ușor ajungi să cunoști personajele principalele, poveștile lor și relațiile acestora. Starea de bine nu durează mult și Gabe moare într-un accident, iar Alex trece printr-un rollercoaster de emoții, încercând să afle ceea ce s-a întâmplat cu fratele ei.

E o poveste emoționantă, cu personaje bine conturate și una în care deciziile tale au consecințe și te duc pe o cale diferită spre final. Jocul are mai multe finaluri și este distractiv să vezi ce fel de decizii ai luat și câți dintre cei care au mai jucat au gândit ca tine, apoi la final vezi și efectul alegerilor. Emoțiile redate sunt puternice și crescute foarte mult de un soundtrack foarte bun. Alex încearcă să-și găsescă drumul în viață și un mod în care să trăiască cu această putere a ei. Este un personaj complex, însă nu este singurul și asta face ca acest joc să fie bun. De asemenea, este un joc care pune în perspectivă ceea ce să trăiești cu durere și întristare (grief din engleză parcă explică mai bine).

Voice actingul este de top și uneori m-am simțit că mă uit la persoane reale, nu la personaje realizate pe calculator. Ajută și faptul că acestea sunt foarte expresive, în ciuda faptului că grafica nu vrea să fie una hiper realistă.

Life is Strange: True Colors este un joc de care trebuie să te bucuri fără să te grăbești, să explorezi liniștit orașul, oamenii și sentimentele acestora, să ajungi să-i cunoști. Este un joc despre melancolia orașelor mici, despre emoții puternice. Dacă ai ocazia eu zic să-l încerci, însă să știi la ce să te aștepți, adică la un joc ca un film interactiv sau un roman vizual.