Irina Achim
- Cum a ajuns o companie din Austria să promoveze vinurile Transilvaniei în țară și în lume.
- Ce poate face o cramă butic ca să pună Transilvania pe harta vinului european.
- Ce-i lipsește României ca să devină o țară a vinului.
- Cât poate produce o cramă butic și cum poate aduce inovarea într-o industrie marcată de tradiție.
Din Austria în România cu un scop de viță nobilă
Producătorul de vinuri Crama Liliac, deţinut de Amb Wine Company, a venit în România dintr-o întâmplare fericită. Proprietarul cramei a avut ocazia de a cumpăra niște teren de la un angajat al companiei, căruia i se restituise pădure și vie de la stat.
Alfred Michael Beck, ownerul, avea deja o vie în Oltenița, așa că plănuia să crească via și să vândă strugurii, ca o activitate de fermier. Dar după ce au făcut o recoltă de probă cu un enolog și au văzut rezultatul, s-au decis să construiască aici o poveste care să dea oamenilor ce e mai bun din acești struguri din Lechința și Batoș, și anume vin.
Au început în 2011, când au construit prima clădire în Transilvania, și și-au propus ca în primul an să vândă 1.000 de sticle pe lună. Acum, vând 1.000 de sticle pe zi.
Noi am discutat cu Miron Radić, Directorul Executiv al cramei Liliac din anul 2015, care și-a început activitatea aici în urmă cu 10 ani. Cu el am povestit despre cum construiești un brand de vin în altă țară, cum faci să pui Transilvania pe harta europeană a vinului și cât de greu e să faci România la fel de apetisantă ca alte țări ale vinului.
De la o lucrare de diplomă în rolul de director de cramă
Miron, născut în fosta Iugoslavie, s-a mutat cu familia în Austria și, spune el, că a locuit în Alpi, acolo cu Heidi în munți. La Universitatea de Economie și Afaceri din Viena a avut șansa să se înscrie la o temă de diplomă despre vin românesc, inițiată chiar de proprietarul companiei Amb Wine. La finalul lucrării, Miron a primit invitația de a descoperi vinurile românești direct din teren și să facă parte din ceea ce se construia în plan local. Iar din 2018 s-a mutat cu totul aici.
”Încă de când scriam la lucrarea de diplomă, m-a surprins cât de mare este România ca producător în UE, este pe locul 4 ca suprafață. Aici există o tradiție și o industrie a vinului încă de dinainte de Primul Război Mondial și există un vin la nivel foarte înalt. Atunci mi-am dat seama că România chiar este o țară de vin.”
Pentru Miron, vinul nu era un subiect străin, familia lui a avut dintotdeauna vie și, de când a crescut, a descoperit că există mai mult decât mustul și că e chiar ceva mai bun ce poate ieși din struguri. A avut și perioada de lucru în catering, unde a văzut cât de important e vinul, mai ales unul bun.
Experiența de marketing din facultate a adus-o și la Liliac, unde a creat un animal care să reprezinte vinurile Transilvaniei: un liliac, cu o fonetică foarte bună, cu o trimitere spre prea cunoscutul Dracula, dar și cu un simbol care să pună acest vin în rândul acelora din lumea nouă, Australia, Noua Zeelandă, California, Chile, unde aproape fiecare etichetă are un animal asociat brand-ului.
”Eram la masă mai mulți și discutam despre cramă, unde primul nostru enolog, foarte cunoscut în Asia unde vindea 90% către China, ne-a confirmat că toți stărinii știu de Dracula, dar noi nu l-am vrut, chiar dacă planul inițial era să exportăm vinul. Ne-au inspirat însă liliecii pe care îi vedeam la biserica veche din sat. Ca om de marketing am înțeles valoarea numelui.”
România ca țară a vinului
Miron avea experiența atât teoretică, cât și empirică despre România ca țară a vinului, i-a văzut potențialul, și știa că apropae 90% dintre oameni aveau amintiri cu bunici alături de care făcuseră vin la țară. Știa că vinul este o identitate de țară și de oameni.
Și totuși, ceva nu se lega. România, la ultima numărătoarea, avea 260 de crame, ceea ce, ne spune Miron, este un număr foarte mic raportat la suprafața care există: ”asta înseamnă că o cramă are în medie 300 de hectare. Dacă mergeți în Austria sunt undeva la 20.000 de crame, în Franța, dacă mergeți într-un sat găsiți 200 de crame, unele mici, afaceri de familie și cu tradiție. Comunismul, cred eu, a schimbat foarte mult dezvoltarea acestei industrii.”
Dar Miron vede că lucrurile sunt pe direcția bună. Românii s-au educat mult cu privire la ce beau. Există creștere în consumul de vin de calitate, dar și în mentalitate, ceea ce lasă loc pentru crame butic, precum Liliac, să experimenteze și să existe.
”Noi, ca și cramă D.O.C, avem voie la 12 tone pe hectar de struguri, dar noi ne-am limitat la 8. Toți au crezut că am înnebunit când am început să tăiem struguri ca să fie cât mai puțini pe viță. Dar așa, mineralele și vitaminele din sol sunt distribuite la o cantitate mai mică de struguri, ceea ce crește calitatea per total a vinului. Și noi nu jucăm pe piața cantității, ci pe cea a calității.”
Liliac nici nu are loc să producă mai mult. Ei reprezintă tipul de business pe care pandemia i-a ajutat, pentru că le-a oferit răgaz să-și creeze depozite de vin.
”Noi am avut noroc de pandemie, că am avut cum să facem un stoc. În ultimii 2 ani, am vândut mai mult decât am produs, dar asta și pentru că am avut stoc din care nu am vândut în 2020.”
Ideile bune pot avea mai multe case
Ca să rezolve lipsa de vin, dar și ca să construiască mai multe case pentru vinul Transilvaniei, Liliac a încheiat colaborări cu alte crame. Una ar fi cea cu Castel Mimi din Republica Moldova, unde românii se ocupă de vinul alb, care are o prospețime aparte venind dintr-o zonă mai rece, iar moldovenii suplinesc partea de vin rose și roșu. Vând aceste vinuri sub eticheta Tandem.
Un alt proiect este și cel cu Very Vienna, un proiect pionier prin care au devenit prima cramă din România care a produs un vin în altă țară. Este un vin produs în inima Vienei, cu un touch transilvănean.
”Viena cred că este singura metropolă cu o producție proprie de vin, la care poți ajunge chiar cu transportul public. Are aproape 600 de hectare de viță-de vie, care este aproape că zonă de Lechința. Aici noi avem 0.4 hectare de vie, o cramă din România care face vin în Viena cu un vinificator din Sibiu. Producem undeva la 2100 de sticle pe an, dar scopul e să facem ceva wow, nu baxuri de vin. O idee poate să aibă mai multe case, dar să simți că este din aceeași casă, și asta facem și noi cu crama noastră dusă în alte țări.”
Crama Liliac acum e în șantier pentru a oferi vizitatorilor o experiență turistică completă. Vor să ofere opțiuni de cazare și entertainment. Momentan au o singură cameră, o cazare exclusivistă la propriu, unde vizitatorii au 38 de hectare la dispoziție în mijlocul viei de unde se pot vedea stelele foarte bine. Dar plănuiesc să lucreze la un sistem de cazare mai amplu și care să ofere mai mult decât un loc de dormit, ci o experiență.
Ce-i lipsește României ca să fie pe harta vinului
Asta e o bucată din viziunea care lipsește României ca să devină o țară de vin la potențial maxim, cum crede directorul Liliac: infrastructură, o strategie națională, un drum de vin și comunitatea organizată în jurul producătorilor locali.
Astfel, când turiștii vin la cramă, să aibă acces și la producători de brânză, de cârnați și alte produse locale. Liliac, de exemplu, colaborarează la degustări cu Răzvan Idicel la zacusă și alte bunătăți, cu Ibănești pe parte de brânzeturi și cu Petry care face cârnați la Târgu Mureș. Iar planurile de dezvoltare includ și organizația de turism din Mureș pentru o expansiune aliniată zonei.
Anul trecut, Liliac a avut cel mai bun an, cu un record de 2.000.000 euro cifră de afaceri. Din cele 423.000 de sticle vândute, 65% au mers către HoReCa, 10% către specialized retail, online și magazine de vin, 20% către Kaufland și Lidl, 3% către clienții finali și 2% către export.
Acum sunt în șantier de modernizare ca să creeze o bijuterie de cramă, apoi se vor concentra pe partea turistică, astfel încât să aibă un loc de degustare pentru 100 de persoane în mijlocul viei. Mai plănuiesc o lansare sub consultanța unui enolog francez prin care vor să arate potențialul zonei.
Și, așa cum ne-a spus Miron, industria de vin este una foarte ușoară, doar primii 200 de ani sunt dificili. Ei au 12 ani în industria asta și încă mai au mult de învățat. Cu 80% tradiție și 20% loc pentru inovare.
Proiectul „Antreprenori” este sustinul de ING Bank, partener de creștere pentru afacerile locale. Într-un context dinamic și încă incert, ING oferă predictibilitate, prin instrumentele financiare potrivite, si sprijină dezvoltarea sustenabilă a afacerilor din România, pentru a ajunge la nivelul următor.
