Mergi azi pe jos?

Altfel, și când străbăteam orașul dintr-un capăt în altul, mergeam 2 km pe jos, 5 stații cu metroul, apoi 3 stații cu un autobuz care venea la 45 de minute distanță și apoi încă vreo 15 minute pe jos prin câmp, asta dacă prindeam autobuzul, altfel, pe jos. A, și înapoi. În fiecare zi muncitoare. 1 oră si aproximativ 45 de minute. Multe cărți citite, multe conversații care îmi făceau obrazul să transpire sau mâinile să înghețe.

Aș zice că orașul îmi datorează niște timp și aer curat, mai ales dacă mă uit la mișcările de transport mai verde care se promovează în ultima vreme.

Cum ar fi Barcelona, care a anunțat curând că oferă un abonament pe 3 ani la transportul public cetățenilor care renunță la mașina lor, care nu e eco-certificată.

Asta e doar una dintre mișcările pe care le fac anumite state pentru a încuraja variantele mai verzi de transport. Franța și Finlanda au anunțat că oferă recompense pentru cei care aleg un e-bike sau o mașină mai puțin poluantă.

Cărturești nu e un concept făcut în laborator, e făcut în relație cu publicul

Alte soluții vizează acces și reduceri trotinete electrice, biciclete sau decontări în bani pe km parcurși. De exemplu, Amsterdam oferă deduceri la taxele fiscale, unde pentru fiecare km pedalat poți obține reduceri de 0,19 euro. În UK ai acces la reduceri pentru biciclete și echipamente prin angajator prin inițiativa ‘Cycle to work’.

Varianta Barcelonei mi se pare însă cea mai eficientă. Ai deja întregul aparat care face transportul public să funcționeze, de la administrație, vehicule, șoferi, trasee. Tot ce faci este să adaugi clienți pe drum. Sigur, gurile rele vor spune: și cum te asiguri că oamenii ăia nu vor mai folosi mașina și se vor bucura și de transport public gratuit.

Nu ai de unde să știi, dar îmi place să cred că putem trăi într-o lume în care nu e nevoie să ne punem astfel de probleme. Dacă nu la noi, măcar la Barcelona.

Și mai există desigur și celelalte guri rele care spun: dar cei care folosesc deja transportul public de ce să nu fie recompensați?

Femeia care a readus gustul copilăriei în lactatele la borcan

Gândiți-vă la the bigger picture și lăsați părerile toxice deoparte.

Aceste mișcări m-au făcut să mă gândesc la ce măsuri ar putea lua Bucureștiul ca să transfere un transport mai sustenabil în responsabilitatea oamenilor. Pentru că, să fim serioși, să oferi un abonament la STB sau Metrorex în schimbul renunțării la mașină, nu doar că e amuzant, dar nu e nici corect. Și o spun în cunoștință de cauză.

Până când nu vom avea un transport public CURAT, civilizat și cu adevărat de încredere, asta nu e o monedă de schimb.

Varianta Amsterdam în care oamenii sunt recompensați dacă merg cu bicicleta ar putea fi o idee. Există și un startup românesc construit pe această idee, Hello Motum, dar ce putem învăța de la exemplele internaționale e că e nevoie de un cadru mai amplu, administrație, guvern și corporate, ca aceste idei să aibă un impact mai mare.

Tu ce idee crezi că s-ar potrivi bucureștenilor? Și tu cât de des renunți la mașină pentru soluții mai city friendly?

Mi-ar plăcea să-mi scrii răspunsul tău la [email protected]