Vlad Andriescu
În aceste 24 de luni am văzut două lumi din poziția mea, aici, în fața calculatorului, urmărind ce se întâmplă în România și în lume când vine vorba de antreprenoriat. Am văzut lumea politică, plină de haos și neschimbată față de trecut și neadaptată la momentul istoric pe care-l trăim. Și am văzut lumea antreprenorială, în permanență efuziune, vorbind despre digitalizare și adaptare, luând măsuri radicale pe care nu le-au luat niciodată.
În doi am văzut discrepanța dintre aceste două luni devenind din ce în cde mai mare, iar concluzia după doi ani nu e una tristă, ci e una de mândrie față de antreprenorii despre care scriem.
Să începem cu politicul. Am văzut același haos și aceleași lupte. Am văzut măsuri luate peste noapte și foarte puțină analiză în luarea de decizii. Am văzut oameni care nu au pregătire de specialitate vorbind despre domenii rafinate. Am văzut alianțe care s-au făcut și alianțe care s-au rupt ulterior, din cauza orgoliilor. În acest context în care nu fac analiză politică, ci doar urmăresc de la distanță, observ că partea care „ne conduce” nu s-a adaptat deloc contextului din ultimii doi ani. Cele câteva măsuri bune luate la începutul pandemiei nu au mai fost completate de un plan concret pe termen lung, care să ia în calcul și mai multe domenii antreprenoriale sau impactul pe care-l au aceste luni asupra populației. Când istoria a chemat clasa politică să se ridice la înălțime, aceasta a dezamăgit.
Și pe partea cealaltă am văzut antreprenori. Ei bine aici, la doi ani distanță după începutul pandemiei, eu pot să zic că sunt mândru de ecosistemul general al antreprenoriatului românesc. Pentru că fie că vorbim despre startup-uri de tehnologie sau business-uri de la colțul străzii, cafenele, hoteluri, baruri, barber shop-uri, toate acestea s-au adaptat. Și nu le-a fost ușor.
Sunt domenii care au fost uitate cu totul de către clasa politică. Domenii cărora li s-au promis planuri concrete, dar care și după doi ani încă vorbesc despre predictibilitate, un cuvânt pe care aș vrea să-l scoatem din vocabular și să găsim altul, pentru că a fost mult prea uzat. HoReCa este încă în căutare de predictibilitate. Zona evenimentelor și concertelor este încă în căutare. De doi ani antreprenorii vorbesc și spun că au nevoie de calendare clare de ieșire din măsuri restrictive. Spun că înțeleg situația prin care trecem, dar avem nevoie de măsuri care să nu fie luate miercuri, după ce au fost discutate luni. Dar acest lucru nu se întâmplă.
În acest taler al societății în care guvernanții sunt pe o parte, iar antreprenorii pe cealaltă parte, în mijloc fiind restul populației angajate, dezechilibrul a fost permanent, deși e nevoie ca talerul să se echilibreze pentru ca nicio parte a societății să nu se ducă la vale. Predictibilitatea a fost un deziderat despre care s-a vorbit imediat după ce am învățat câte ceva despre noua lume în care trăim. Dar la noi, acest deziderat nu a fost atins.
Cu toate acestea, deși multe business-uri s-au închis, la fel de multe au rezistat. Nu știu cum. Cuvântul ar fi eroic. Multe business-uri s-au dezvoltat fulminant pentru că au investit în digitalizare sau pentru că dezvoltau deja tehnologie. Au apărut și multe afaceri care sunt dedicate trendurilor ce țin de Future of Work. Ei bine, eu sunt încă surprins în multe zile că aceste afaceri chiar au rezistat și prosperat în timp ce li s-au oferit foarte puține lucruri.
Vom merge la concerte și festivaluri, dar oare ne vom aminti cât de mult au suferit antreprenorii care sunt zi de zi în aceste domenii? Vom merge mai mult la teatru, dar ne vom aminti cum au pătimit actorii sau teatrele independente? E bine să nu uităm, chiar dacă citim zi de zi despre startup-uri tech care iau investiții, că s-a pătimit. Și să nu uităm că toată clasa politică, în integralitatea ei, nu a știut să managerieze aceste momente și nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor.
