Vlad Andriescu
În acest context, alaltăieri am văzut un status pe Facebook de la Mircea Căpățînă, antreprenor și cofondator al SmartBill. El menționa câteva lucruri interesante legate de politica din România și de nivelul de trai din momentul de față. Practic, faptul că viața merge mai departe, indiferent de ceea ce credem că se întâmplă definitiv sau nu în politică. Și îl voi cita aici.
„România a avut cea mai mare creștere economică din Europa în ultimii 30 de ani, în ciuda ciumelor de toate culorile. Rolul statului e mult mai puțin important decât ajungi să crezi urmărind știri”.
„Românii care pleacă din țară din cauza politicienilor, cel mai probabil fug de nefericirea din viața lor, iar țara, cu multele ei defecte e țapul ispășitor”
„Dacă te gândești la un moment din viață când erai fericit, cât depindea fericirea ta de cine era la putere? Reciproca e probabil valabilă”
Mircea are dreptate în privința aceasta. Succesul economic al unor persoane nu a depins de ceea ce se întâmpla în politica din România. Cumva, statul a contribuit puțin, dar antreprenorii au reușit să se dezvolte în ciuda statului, nu datorită lui. Am reușit să facem business-uri locale, naționale sau internaționale deși nu am avut infrastructură, deși singurul lucru pe care l-am avut a fost internet rapid și dorința noastră de a nu fi flămânzi. Succesul în business a venit în ciuda statului, de acord.
Unde totuși cred că există mai multe aspecte de luat în calcul e la motivul pentru care românii aleg să plece din țară. Nu mai e despre bani neapărat. Poți să câștigi la fel de bine, raportat la costul de viață, în România ca în multe alte țări. Și nu cred că e doar despre nemulțumirea personală. Ci despre o formă de scârbă pentru lucruri din jur.
E obositor să vezi o clasă politică ce nu are niciun pic de grijă față de populația pe care ar trebui să o slujească, nici măcar în acești ani dificili și sensibili ai pandemiei.
E obositor să plătești taxele la timp și atunci când ajungi în spital să ai condiții mai proaste decât în multe toalete publice. Iar dacă ajungi acolo, riști să mori din cauza infecțiilor.
E obositor să vezi bădărănism pe toate drumurile, prostie, nesimțire, apologia șmecherismului, în timp ce respectarea regulilor, dragostea pentru ca lucrurile să fie corecte, toate acestea sunt tratate ca și cum ar fi dezavantaje, ca și cum ai fi tu prostul.
E obositor să vezi categorii sociale care sunt ignorate încontinuu, lipsă de perpectivă și discursuri naționaliste care nu se bazează pe realitate, ci pe o poveste. E chiar obositor să nu poți să fii naționalist. Mie mi-ar plăcea să-mi iubesc țara, dar nu pot. Pot să iubesc o legendă despre țară, dar nu cea actuală. Limba noastră nu-i o comoară, iar țara noastră e cel mult un buchet de trandafiri uscați și rupți.
E foarte obositor să vezi planuri care sunt puse pe masă, minciuni la fiecare 4 ani și tu să speri. E obositor să speri, de fapt. Vrem să credem în ceva, dar nu avem în ce. Și asta e obositor.
De asta oamenii sunt azi scârbiți. De asta mulți zic că pleacă în România. Pentru că a trăi în România chiar ne ocupă tot timpul și e păcat că nu am putut să trecem peste această formulare.
România nu va da faliment. Și nici antreprenorii nu vor renunța. Nu au fost ajutați așa cum trebuie, iar multe domenii sunt și astăzi ignorate (da, industria evenimentelor și a culturii a fost distrusă). Dar ne vom întoarce mai puternici, dar nu pentru că am fost ajutați, ci în ciuda a tot ce am trăit.
Milioane de oameni sunt responsabili și muncesc zi de zi. Lor li se datorează rezultatele bune ale României. Nu unor măsuri economice iluzorii.
Așadar, puneți scârba deoparte și gândiți-vă la voi. E nevoie de egoism limitat la a avea grijă de firma ta, de angajați, de prieteni, de familie, Ieși de pe Facebook și nu te mai stresa pentru lucruri pe care nu le poți controla.
