Oana Coșman
În ultima vreme se vorbește tot mai mult despre faptul că am putea să ne îndreptăm iar spre o astfel perioadă de criză, analiștii fiind de părere că suntem pe marginea prăpastiei, ori că mai avem ceva de mers până vom ajunge acolo.
Am aflat de la Nikolay Storonsky, cofondator al fintech-ului Revolut, fost trader în cadrul Lehman Brothers, despre cum s-au simțit momentele de început ale colapsului băncii, ce a învățat din familentul care a schimbat lumea financiară și dacă crede că ne îndreptăm spre un alt moment similar.
Nikolay, care a fondat Revolut în 2015 alături de Vlad Yatsenko, un fost programator în cadrul Deutsche Bank, s-a alăturat echipei Lehman Brothers pe când avea doar 22 de ani, chiar înainte de a-și termina studiile în fizică și economie în Moscova (a absolvit un an mai târziu).
”În acel moment era o onoare să lucrezi pentru companii precum Lehman sau Goldman Sachs, care erau mult mai avansate în automatizarea anumitor sarcini față de competitorii lor”, spune el.
După absolvire, s-a mutat la sediul din Londra al Lehman Brothers și a devenit trader în echipa de instrumente financiare derivate – produse financiare bazate pe evoluția acțiunilor unei companii.
”Mediul de lucru era extrem de motivant, piețele financiare erau în creștere de câștiva ani - vorbeam despre piața ”bull” (o piață aflată în creștere) ca o profesie. Ajungeam la lucru la 7 dimineața și nu plecam niciodată înainte de 8 seara, aveam impresia că eram fericit”, își amintește Nikolay.
Își mai amintește și că, în lunile de dinaintea prăbușirea Lehman Brothers, atmosfera era una obișnuită. ”Nu am avut nici un fel de semn că urma o prăbușire a modelului de business, în special în legătura cu finanțarea pe termen scurt. Lehman era o bancă de investiții mare și puternică, iar anunțul a fost șocant, mai ales având în vedere că am fost anunțați fără nici un avertisment prealabil și s-a întâmplat foarte repede. În momentul respectiv nu puteam să înțeleg efectul pe care îl va avea”, afirmă cofondatorul Revolut.
Prăbușirea Lehman Brothers
Am început să realizăm că urma să se întâmple ceva important atunci când acțiunile Lehman Brothers au scăzut la zero pentru o secundă - am crezut că este o eroare a terminalului Bloomberg, pentru că au revenit imediat la 20 de dolari. În orice caz, era un semn rău - în 2 săptămâni au ajuns din nou la zero, de data asta din cauza anunțării falimentului.
A devenit clar pentru noi că banca va da faliment doar în momentul anunțului oficial - nimănui nu îi venea să creadă. Cu doar câteva zile înaintea de căderea Lehman Brothers de pe 15 septembrie 2008, nimeni din companie nu credea că o să dăm faliment. E simplu, un astfel de scenariu nici măcar nu era luat în considerare.
Am început să realizăm că urma să se întâmple ceva important atunci când acțiunile Lehman Brothers au scăzut la zero pentru o secundă - am crezut că este o eroare a terminalului Bloomberg, pentru că au revenit imediat la 20 de dolari
Pentru că eram Lehman Brothers. Pentru că ne gândeam că, în cazul puțin probabil în care compania ar fi fost în dificultate, ne va cumpăra un competitor (așa cum se întâmplase cu câteva luni înainte, când JPMorgan a investit în Bear Stearns). Îmi aduc aminte că unii manageri cumpărau acțiuni Lehman Brothers cu câteva zile înainte de faliment, pentru că scăzuseră mult și li se părea că sunt o investiție excelentă. Atât de mult credeau în Lehman și îți poți da seama cât de șocați am fost cu toții atunci când am realizat că Lehman va da faliment.
Siguranța jobului următor
Am auzit știrile în noaptea de duminică, 14 septembrie, spre luni, 15 septembrie 2008. Când am ajuns la birou în dimineața respectivă, toate computerele erau blocate: era imposibil să faci o tranzacție. Eram acolo, la birourile noastre, fără să știm ce să facem și întrebându-ne ce urma să ni se întâmple. Ca să treacă timpul, ne petreceam zilele jucându-ne singurul joc online care nu era blocat - un joc arcade care implica să împuști elicoptere. Am făcut din asta o competiție ca să nu murim de plictiseală.
Ca să treacă timpul, ne petreceam zilele jucându-ne singurul joc online care nu era blocat - un joc arcade care implica să împuști elicoptere
Am fost norocos pentru că nu am fost niciodată șomer. Nomura a cumpărat divizia mea și am primit în același timp o ofertă de la Credit Suisse, pe care am acceptat-o. Veneam la timp la birou în fiecare zi, la fel ca toți colegii mei. Cu toate astea, puteai vedea oameni din alte divizii cum își împachetau lucrurile ca să plece, oameni care nu mai aveau de lucru. Cei ale căror locuri de muncă erau sub semnul întrebării erau stresați, eu am avut noroc că Nomura a achiziționat divizia noastră și am primit în același timp și o altă ofertă de job, deci am fost în siguranță.
Lecțiile unui faliment
Criza financiară globală a redus semnificativ apetitul la risc din sectorul bancar, iar băncile și-au pierdut avantajul competitiv în recrutare. Înainte de falimentul Lehman din 2008, toți absolvenții tineri voiau să lucreze fie în finanțe, fie în consultanță. Această atracție s-a oprit după criza financiară și a adus un beneficiu major în tech, care a atras din ce în ce mai mult talent. E un lucru bun, pentru că toți acești oameni au o utilitate socială mai mare în această lume decât aveau în finanțe. Am învățat o lecție foarte importantă din asta: e bine să faci business, nu e bine să speculezi.
Această atracție s-a oprit după criza financiară și a adus un beneficiu major în tech, care a atras din ce în ce mai mult talent
Înainte mulți oameni pariau ca la cazino, fără un control real în spate. Cum să nu te gândești că e o problemă când, de exemplu, doi traderi la birouri alăturate, din aceeași bancă, luau poziții diametral opuse, câteodată unul împotriva altuia, și câștigau amândoi? De fapt, băncile nu erau cu adevărat capabile să calculeze valoarea de piață a multor active, precum RMBS - Residential mortgage-backed securities (un produs financiar care include mai multe credite imobiliare către consumatori) și foloseau pentru asta diferite modele care le dădeau rezultate complet diferite.
Atitudinea față de risc
Noile reguli financiare nu permite băncilor să se îndatoreze excesiv, deci suntem mult mai bine protejați de astfel de crize financiare. Sistemul de reglementare s-a schimbat semnificativ, iar băncile au fost mai atente la capital de la criza financiară încoace. Nu cred că vom vedea o nouă criză financiară în următorii 5-10 ani. Apetitul față de risc s-a redus semnificativ și piața este mult mai bine reglementată și echipată să prevină astfel de crize. Criptomonedele trebuie să fie și ele reglementate, dar nu cred că pot genera crize financiare de dimensiuni atât de mari.
