Claudiu RâpanMai ții minte sălile de calculatoare de la începutul anilor '90? Ei bine, același trend își face apariția din nou. Să mergi la sală să te joci. Numai că de această dată Counter-Strike 1.6 este înlocuit cu jocuri VR care te transformă în robot sau care te duc pe lună. O mică diferență.
Am ajuns la Gateway VR Studio după-amiază, pe lumină. Locul este în incinta clubului Fabrica, intrarea fiind situată chiar pe terasa de afară. Am plecat pe întuneric. Nu îmi dau seama nici acum când au trecut cinci ore. Cam ăsta e efectul. Intri în VR și nu-ți mai vine să pleci. Dacă la început am explorat o groapă abisală unde dădeam meduzele la o parte cu mâna, am încheiat experiența într-un mod diametral opus, dar la fel de izolat. Capsula Apollo 11 se încingea la reintrarea în atmosferă, iar eu tocmai experimentasem aselenizarea alături de Neil Armstrong și Buzz Aldrin.
M-am întâlnit cu Andreea Centea și cu Ștefan Stamate ca să vorbim mai multe. Mă invitaseră să joc și nu puteam să-i refuz. Singura mea experiență cu VR-ul de dinainte a fost o tâmpenie de material promoțional de la o marcă de țigări, așa că nu prea aveam de unde să știu ce mă aștepta. Cei doi erau foarte entuziasmați. Bănuiesc că nu e chiar nasol să poți să te joci la serviciu în fiecare zi, iar asta se vede. Împreună cu Andrei, un prieten de-ai lor, au deschis studioul: ”Suntem trei prieteni implicați în acest proiect. Eu și Fane (Ștefan Stamate) am venit cu timpul liber, iar Andrei Ștefan cu banii, el oricum lucrează în industria gamingului. Știe toate trendurile din domeniu. Înainte să deschidem eu nu mai avusesem niciodată experiența VR-ului. Ca o glumă, băieții m-au băgat prima dată într-un joc cu zombi, super înfricoșător. M-am speriat tare rău atunci (râde)”, îmi spune Andreea.
Jocuri și sisteme destul de scumpe
Jocuri au destule. Au investit ceva și pe partea asta. Au câteva profiluri de Steam pline cu aplicații VR, care nu sunt așa ieftine. Cum spuneam, de la scufundat în gropi abisale, la dansat pe ritmuri Queen sau ABBA, la excursii pe lună și împușcături cu roboți. Au toată gama: ”Avem foarte multe jocuri, am investit destul și pe partea asta. De la shootere la aplicații educative. Una dintre experiențe, cea în care poți intra în pielea astronauților de pe Apollo 11 (n.r. primul zbor care a dus oameni pe lună), este extrem de bine realizată și durează cam o oră”.
”Iarăși, la unele jocuri avem problema de rău de mișcare cu clienții noștri. Creierul primește semnalul de la ochi că tu te afli în mișcare, însă corpul stă pe loc. Asta produce stări ușoare de amețeală și trebuie să avem grijă cu cei care sunt mai sensibili și să oprim totul. Diversitatea jocurilor e foarte mare, de la jocuri de dansat și de spart baloane pe ritmurile unor melodii cunoscute, până la explorat gropi abisale sau epave ale navelor de război, a adăugat Andreea.
Tânăra e plină de viață. Parcă îmi transmite și mie ceva din entuziasmul ei și nu mai am răbdare să-mi pun casca pe cap. Însă trebuie să termin discuția. Aplicabilitatea tehnologiei nu se oprește la dansat și la împușcat. Poți de asemenea vizita picturi celebre sau muzee. Să înveți câte ceva nou de fiecare dată când te scufunzi în VR: ”Avem o aplicație unde poți intra în faimoasa pictură a lui Van Gogh, «Cafeneaua de noapte». Și nu numai unde se vede, ci și în subsolul casei din tablou, te plimbi pe unde vrei tu. Abia aștept să se dezvolte mai mult toată partea asta cu arta și muzeele. O să poți să vezi toate picturile din lume, de parcă ai fi în muzeul respectiv. Noi suntem foarte încântați de realitatea virtuală. Așa e și toată lumea care a încercat experiența asta la noi. Toți plecau cu zâmbetul pe buze”.
Ștefan e tipul tehnic. El e cu calculatoarele, cu setup-ul. Ca să te poți juca în VR trebuie să ai un sistem serios în spate care să facă față. A construit singur desktop-urile, pe care le văd integrate în perete într-un mod minimalist foarte plăcut: ”Sigur că ne asemănăm destul de mult cu sălile de calculatare care existau spre sfârșitul anilor '90, atunci când nu multă lume avea un PC acasă. Însă acum totul e mai dinamic, nu mai stai cu orele în fund în fața calculatorului, pe mIRC sau pe Counter-Strike 1.6. Aici faci mișcare, e mult mai sănătos”.
Sistemele au costat destul de mult. Cele cu HTC Vive sunt cam 1.100 de euro fiecare, iar ei au trei. În plus, au și un setup de jocuri de racing pe care folosesc Oculus Rift: ”E destul de scump un astfel de sistem. Am mai dat încă 3000 de euro și pe setup-urile desktop pe care le folsim. Ca să suporte VR-ul, a trebuit să avem hardware de ultimă generație, plăci video Nvidia GTX de 2.000 de lei fiecare și procesoare Intel i7. Mai jos de atât nu poți, ai nevoie de așa ceva ca să poți rula bine jocurile. Sincer să fiu, deja ne gândim să upgradăm”.
Multă lume nu are idee cu ce se mănâncă VR-ul, toți spun că e doar o cască, că vezi niște chestii și aia e tot. Însă nu e așa. E o întreagă experiență - Ștefan Stamate
Oamenii vin cam neîncrezători. Adulții nu prea știu cu ce se mănâncă, adesea copiii îi trag de mână până aici. Cu scopul de a vedea ce vor micuții, vor încerca ei înșiși această tehnologie. Și nu le vine să mai plece. Am simțit și eu pe propria-mi piele: ”Acum ne confruntăm cu problema de a aduce oamenii și în timpul săptămânii, nu numai în week-end. Multă lume nu are idee cu ce se mănâncă VR-ul, toți spun că e doar o cască, că vezi niște chestii și aia e tot. Însă nu e așa. E o întreagă experiență. Omul nu e convins că vrea să încerce. Însă odată ce o face prima oară o să fie fermecat. Asta e cea mai mare problemă a noastră, să convingem oamenii să încerce”, îmi mai spune Ștefan.
”Vin părinți cu copii aici, cei mici sunt foarte deschiși la așa ceva. Se distrează, le place la nebunie. Însă cu adulții e problema. Aici avem de lucrat. Noi încercăm să-i determinăm și pe ei să încerce, iar când o fac, nu mai scăpăm de ei. Se extaziază mai mult decât copiii lor (râde)”, a adăugat și Andreea.
Ne amintim cu toții cum arăta sala de la evenimentul de lansare a Samsung S7, primul telefon care venea la pachet cu un headset VR. Dacă totuși ați uitat, vă reamintește Vlad Andriescu care a fost prezent la locul cu pricina, aici. VR-ul a bubuit și continuă s-o facă. Tot mai multe dispozitive sunt lansate pe piață, iar posibilitățile sunt nelimitate. În ceea ce-i privește pe tineri, există riscul ca ei să fi lansat acest model de business puțin înainte de vreme. Însă asta nu-i neapărat un lucru rău: ”Sunt de părere că am apărut pe piață cam devreme. VR-ul abia începe să prindă, să știe lumea cu ce se mănâncă. E clar că ăsta e viitorul, însă trebuie să ne gândim și la prezent. Sper să trecem cu bine peste iarnă, lumea nu iese la terasă atunci. Evident că vremea călduroasă e puntul nostru forte, atunci când vin oameni mulți la bere”, spune Andreea.
Trenduri, așteptări, aplicabilitate
Ștefan e conștient că lumea trebuie învățată cu așa ceva. Să fim sinceri, câți dintre noi ne jucam FIFA în 1995? Au nevoie de un public țintă, iar locația este un pariu în acest sens. Tinerii vin la bere, vin să mănânce. Și nu numai ei. Văd studioul, vor să încerce și sunt prinși. Asta e rețeta, îmi spune Fane: ”Pentru noi, publicul țintă nu există cu adevărat pentru că nu e încă format. De-asta am ales această locație, ca să putem fi vizibili. Iarăși, multă lume intră atunci când îi văd pe alții care se joacă și vor și ei. Li se pare interesant și vor să încerce. Mulți tineri vin la terasă să bea o bere, să mănânce ceva, și zic să intre și la noi. Odată ce ai început să te joci, îți vine s-o faci întruna”.
Cât despre viitor, de la excelent în sus. Tehnologia va fi upgradată, vom avea 4K în căștile VR, e de părere Fane. Ne vom apropia de fotorealism și vom avea senzația experimentată de Neo din celebra serie Matrix, atunci când a ales pilula albastră. Contează însă să rămânem cu picioarele pe pământ și să nu uităm de ”realitatea reală”, cea în care trăim: ”Cred că în maximum patru ani o să avem grafică apropiată de fotorealism, în căștile VR. Odată ce vor implementa 4K, o să vedem și firele de păr. La început, când îți pui prima dată casca zici că intri în Matrix, la fel ca în film. Am avut copii care au venit aici și au început să plângă, atât de fascinant li s-a părut”.
Jocurile ca jocurile, însă treaba va deveni serioasă și din punct de vedere educativ sau artistic. De ce să înveți dintr-o carte despre debarcarea din Normandia, când poți fi primul care pune piciorul pe plaja Omaha, ferindu-se de gloanțele Wehrmacht-ului? E mai intens, mai imersiv. Poți fi participant la istorie, nu spectator. Poți fi chiar tu cel care pășește pe lună, alături de Armstrong. Poți fi chiar tu cel care îl asistă pe Da Vinci în atelierul său din Florența renascentistă. Poți asista chiar la miracole medicale, cum le numesc la unison Andreea și Ștefan. Oameni paralizați ale căror creiere au învățat să trimită semnale către picioare, altele decât impulsurile care ar trebui să treacă prin nervii secționați: ”Unde mai pui că nu vorbim doar de jocuri. Sunt aplicații educative excelente care te pot învăța o mulțime de lucruri. Gândește-te la copii și câte pot vedea cu ajuorul lor. Iarăși, pentru arhitecți trebuie să fie foarte mișto să poată să-și vadă proiectul în 3D ca și când s-ar afla acolo. Am citit la un moment dat de un tip care a reușit să scape parțial de paralizie cu ajutorul unui headset VR. El simula mersul în aplicație, iar creierul a făcut unele conexiuni prin alte structuri decât nervii secționați din coloană. Picioarele îi zvâcneau cât timp era conectat. Incredibil!”.
Am fost, m-am jucat cinci ore. Unele dintre cele mai bune ceasuri din viața mea. E al dracului de distractiv și de interesant. VR-ul abia începe să fie disponibil unui spectru mai larg de persoane. Însă nu se va opri aici. Va merge mai departe și va redefini conceptele de entertainment și de educație. Poate chiar și altele, de ce nu. Posibilitățile sunt nelimitate. VR-ul m-a cucerit. Definitiv.
