Nu ești Elon Musk! Supramunca, următoarea pandemie nediscutată

Acest articol a apărut inițial ca Nota Redacției în newsletter-ul start-up.ro din data de 16 iulie. Abonează-te și tu pentru a primi zilnic cele mai noi știri, cele mai bune sfaturi!

Pe hârtie lucrurile stau bine. Companiile laudă productivitatea muncii din ultimele 18 luni. Zile lungi, ore neregulate. Sunt și avantaje în asta. Faptul că există o flexibilitate a programului, poate, dar mulți oameni nu știu să o facă.

Conform unui studiu al Organizației Mondiale a Sănătății 745.000 de persoane au murit la nivelul anului 2016, atunci când a fost realizată cercetarea, din cauza atacului de cord și a problemelor cu inima cauzate de orele lungi de muncă. Dacă muncești mai mult de 55 de ore pe săptămână crește riscul atacului de cord cu 35%. Trei sferturi dintre cei 745.000 de oameni sunt bărbați de vârstă mijlocie.

Ne-am bucurat că nu mai stăm în trafic cu orele. Și acest lucru e bun. Să nu mai petreci 60 de minute dimineața în mijloacele de transport în comun sau în mașină e un lucru bun, nu? Un studiu realizat toamna trecută în Statele Unite a arătat că americanii au petrecut cu 60 de milioane de ore mai puțin în trafic, în timp ce făceau naveta acasă-birou. Dar mare parte dintre aceste ore au fost petrecute muncind. Și chiar dacă la suprafață stresul cauzat de statul la birou, în propria casă, ar fi mai mic decât cel din trafic, orele se adună.

România e pe locul 11 în clasamentul țărilor cu "industrie AI"

Un studiu al germanilor de la SAP a arătat că 60% din angajați au declarat că au impresia că muncesc peste capacitățile lor fizice. Dincolo de faptul că inițial a fost panica, ulterior nu am mai știut să ne separăm activitățile de acasă de muncă, iar de multe ori pentru oameni, munca poate fi un mod prin care-și reduc anxietățile sau fricile. Făcând ceea ce știi, fiind în control, chiar dacă „te muncești” prea mult, pare la suprafață mai bine decât să te lași pradă fricii.

Nu e.

Dacă ne ducem în lumea marilor antreprenori, oamenii au făcut un idol din Elon Musk. Noi, aici în newsletter-ul start-up.ro, am mai scris de câteva ori că nu ar trebui să-l idolatrizăm pe Elon Musk. Poate că e genial, dar dacă este, e o raritate și nu ne putem ghida viața mediocră după ceea ce face el.

Despre Musk s-au scris multe. La fel de multe a zis și el. De curând am văzut articole laudative despre cum și-a vândut casa și trăiește într-un fel de container la fabrica Tesla. Bravo, Eloane!

Softlead colaborează cu BCR pentru a oferi 1.300 de soluții software afacerilor

Dar nu despre asta e vorba în viață. Elon Musk zice că are o săptămână de 120 de ore de muncă. Nu știu ce înseamnă asta în realitate pentru Elon, dar pentru orice altă persoană înseamnă să rupi din sănătate.

Ce ar putea face antreprenorii?

Cred că unul dintre lucrurile esențiale pe care trebuie să le învețe antreprenorii în perioada asta, pentru că pandemia se va termina, dar va rămâne anxietatea și workaholismul, e să facă un exercițiu de empatie. Într-o conferință urmărită zilele trecute, organizată de BCR, i-am întrebat pe reprezentanții de resurse umane de la BCR și eMAG dacă monitorizează gradul de depresie și anxietate al angajaților.

Răspunsul a fost unul corect - e foarte greu pentru o companie să măsoare așa ceva. Măsoară gradul lor de satisfacție și dorințele pe care le au. Dar trebuie foarte mare atenție acolo unde pandemia va lăsa cele mai dure urme, la sănătatea mentală. Pentru că pe neștiute, uneori nici măcar fiindu-le ceruți, angajații se supramuncesc. Unii dintr-o formă de responsabilitate personală, unii dintr-o frică pentru jobul lor, pentru că acum când nu sunt la birou, nu mai sunt văzuți la fel de bine, unii pentru că acoperă o anxietate.

Așadar, să ne oprim din a-l idolatriza pe Elon Musk și săptămâna lui de 120 de ore. El zice că nimeni nu a schimbat lumea dormind 8 ore pe noapte. Dar chiar trebuie toată lumea să schimbe lumea?

Antreprenorii și managerii ar trebui să cultive empatia și să încerce să afle ce e sănătos. Așa cum vorbim despre responsabilitatea față de mediu din partea unei companii, în curând vom vorbi și despre responsabilitatea față de sănătatea mentală.

Nu știu cum ne putem opri. Nu știu cum se poate frâna asta.

Dar la adăpostul pandemiei s-a născut alta. Una care pare prea puțin luată în seamă inclusiv de autorități, pentru care faptul că „au luat cele mai bune măsuri economice și se vede” e suficient.

Cifrele sunt bune, sufletul nu prea. Ce facem cu el?