Vlad Andriescu
Titlurile de luni au spus că „minunea a durat 3 zile” pentru că Pasajul Domnești a fost aglomerat, deși scopul său era fluidizarea traficului. Greșeala de logică de fiecare dată când așteptăm minuni de la infrastructură e permanentă, venită din lipsurile pe care le avem.
Care este soluția pentru aglomerația din orașe? Mai multe pasaje și șosele mai largi spun unii.
Care este soluția pentru a nu ne învârti în cerc cu mașina când ajungem acasă? Mai multe locuri de parcare ar spune unii.
Care este soluția pentru traficul aglomerat de la ieșirea și intrarea în oraș? Pasarele, tuneluri, noi șosele de centură.
Ratăm, din păcate, elementul esențial din această logică. Pasajul de la Domnești nu e o minune și nici nu poate fluidiza fenomenal traficul. Sunt convins că dacă am face un calcul timpii de trecere prin zonă s-au redus, dar asta nu înseamnă că brusc zeci de mii de mașini vor merge fluid. De asemenea, un pasaj cu două benzi se varsă în șosele cu o singură bandă, iar noi așteptăm minuni. Cum?
Astăzi vreau să vorbim despre greșeala aceasta de logică.
Conform unui studiu realizat în Danemarca, fiecare kilometru parcurs de cineva cu bicicleta aduce un beneficiu de 0,64 de euro, în timp ce fiecare kilometru cu mașina aduce o pierdere de 71 de cenți. Asta într-una dintre puținele țări care a făcut o prioritate din transformarea obiceiului oamenilor.
De asemenea, poate vă surprinde, dar o mașină stă parcată în 96% din timp. Pentru un lucru ce ni se pare esențial pentru viața noastră, o folosim foarte rar. Ce altceva mai folosești doar 4% din timpul tău?
Amsterdam nu arăta astfel în anii 70. Era un oraș plin de mașini, aglomerat. S-a transformat și astăzi misiunea complicată e să faci orașul sigur pentru multitudinea de biciclete, de exemplu.
România a venit lent din urmă, poate din acest motiv discutăm de asta în 2022. În perioada comunistă mașinile erau rare. Orașele erau mai libere, așadar avem astăzi printre noi oameni care-și amintesc acele „zile bune”. Dar a venit 1990, iar oamenii și-au putut cumpăra o mașină. Mai timid la început, apoi cu mai multă ușurință. Nu e surpriză ca o familie să aibă 2 mașini, de exemplu. De asemenea, nu este o surpriză să vedem parcări făcute special pentru a parca și a lua metroul stând goale. Și nu este doar vina oamenilor. Oamenii răspund la reguli, iar orașele se vor transforma doar atunci când vom învăța câteva elemente clare:
- nu mai este loc de mai multe mașini. Orice mașină suplimentară înseamnă mai puține locuri de parcare și mai multă aglomerație în trafic
- a avea mașină nu este un drept, iar a avea un trafic fluid în condițiile unui oraș care nu a fost construit cu acest gând nu este un dat
- să circuli gratuit pe străzile unui oraș cu mașina nu este un dat
Oamenii vor răspunde la măsuri. Un pasaj nu va fluidiza ca prin minune traficul. Infrastructura nu va transforma orașul. Eu sunt din Iași. Am plecat de acolo acum 15 ani și când l-am părăsit era un oraș destul de liber în care se circula fără mari probleme. Mă duc rar acolo, dar pot să-l văd la rece, pentru că nu am stat în timp ce se aglomera. Așa că astăzi văd un oraș care are o infrastructură mai bună, mijloace de transport mai de calitate, mai multe facilități pentru șoferi, dar și pentru autobuze sau bicicliști, dar care este blocat. Singura explicație e destul de evidentă. Sunt mult mai multe mașini ca acum 15 ani.
Un studiu realizat de Universitatea din Lund din Suedia a identificat 12 măsuri care trebuie luate în orice oraș pentru a crește calitatea vieții și reducerea traficului (sau hai să-i zicem - fluidizarea traficului). Surpriză, nicăieri nu e vorba de pasaje supraterane sau subterane și nici de mai multe locuri de parcare. Inovația e simplă. Așa că vă voi spune cele 12 măsuri care trebuie luate aici:
- Taxă pentru intrarea în centrul orașului cu mașina (12-33% eficiență în reducerea traficului)
- Parcare plătită sau limitarea locurilor de parcare. Înlocuirea locurilor de parcare cu piste de biciclete (11-19% eficiență)
- Zone de trafic limitat - excluderea mașinilor în afară de cele ale rezidenților (10-20%)
- Facilități pentru transportul în comun pentru oamenii din oraș și din suburbii (37%)
- Plata parcării la locul de muncă (8-25%)
- Discount-uri la transportul public, infrastructură de biciclete, trasee către zonele unde muncesc cei mai mulți oameni (3-18%)
- Transport gratuit pentru studenți și elevi
- Încurajarea serviciilor de car sharing native (oameni din același bloc / același cartier folosesc mașina unuia dintre ei)
- Gamification pentru folosirea mijloacelor alternative de transport
Cam asta a fost. Un pasaj nu e o minune, e doar o bucată de asfalt care din punctul meu de vedere nu face neapărat traficul mai fluid, ci măcar mai sigur, pentru că orice intersecție la 90 de grade mi se pare un risc foarte mare de accidente.
Așadar, probabil că mă veți urî un pic după această scrisoare din newsletter, dar minunea nu e pasajul. Minunea ar fi să vă imaginați mâine cel mai mare bulevard din orașele voastre. Cel mai aglomerat. Pentru bucureșteni, imaginați-vă bulevardul Magheru. Apoi gândiți-vă la cum vă face să vă simțiți ideea că Magheru ar putea fi pietonal, cel mult cu un tramvai sau cu autobuze pe două benzi centrale. Sunteți panicați? Vă face să vă placă orașul mai mult? Sună mai bine calitatea asta a vieții, nu?
Orașul mașinilor a murit. Nu are cum să câștige și nu există soluții pentru el. Nici cea mai complexă inteligență artificială nu poate rezolva această ecuație.
