Vlad Andriescu
Acum două săptămâni am ajuns la un training organizat de Orange cu sprijinul Salvați Copiii pentru 60 de profesori din școli din mediul rural din toată țara, partenere în cadrul campaniei PrePay “Niciun giga nu se pierde”.
Oferta presupune că tu, client Orange PrePay, poți oferi din internetul tău nefolosit, iar la fiecare 1.000 de GB oferiți , Orange dăruiește câte 5 routere și 5 sim-uri de date cu internet gratuit celor 20 de școli din mediul rural incluse în campanie.
60 de profesori au venit să înțeleagă Internetul mai bine și modul în care funcționează, indiferent dacă predau matematică, fizică, limba română sau limbi străine. Au în fața lor clase mari, cu elevi uneori activi, uneori plictisiți, care sunt cu mult înaintea lor în privința cunoștințelor digitale. Și ce nu poți înțelege nu poți controla cât să explici și altora. Din acest motiv și la invitația Orange, au venit să afle mai multe despre internet.
Cum se vede Internetul din rândul profesorilor?
Lucrurile au început ușor pentru profesorii participanți la program, cu un workshop realizat de către Salvați Copiii în care au fost testate cunoștințele lor istorice despre această rețea și despre modul cum funcționează. Ba chiar au trebuit să completeze un timeline în care să pună în ordine momentele cele mai importante, de la primul calculator, la prima conexiune online, dar și prima comandă online.
Profesorii împart Internetul în funcție de scopul pe care-l au rețelele. Pentru ei Instagram-ul e o rețea de socializare pentru fotografie și “unde strângi urmăritori”, iar WhatsApp-ul e rețeaua de comunicare. Și pentru că de curând am vorbit în spațiul public despre cât de complicate sunt grupurile de WhatsApp ale profesorilor sau părinților din școală, lucrul acesta s-a văzut imediat.
“Auleu, dar grupurile de WhatsApp când au fost inventate?”, exclamă unul dintre profesori când ajungem la acest subiect. Profesorii sunt într-o mulțime de grupuri, ale fiecărei clase și, de multe ori, trebuie să explice foarte multe aspecte părinților care sunt din ce în ce mai dornici de informație sau de explicații.
Când vine vorba de Snapchat, dascălii știu că “acolo faci foculețe”, referință la celebrul emoji care circulă pe această rețea. Iar când vine vorba de Tik Tok, reacția a fost unanimă. Toți auziseră de el și, într-un fel, aproape toți se tem.
“Nu cred că e prea ok pentru copii, sunt necenzurate, îi și provoacă, apar tot felul de chestii instant și fără niciun pic de cenzură”, spun ei. Aplicația îți permite să faci videoclipuri scurte și să cânți sau să te prefaci că interpretezi o piesă, dar să aibă negativul pe fundal . Uneori e folosită și la un nivel de conținut foarte slab calitativ, dar au fost realizate și multe videoclipuri foarte creative.
Citește aici mai multe despre campania Niciun giga nu se pierde pe start-up.ro
Dar destul cu originile Internetului și rețelele moderne. Profesorii au fost puși în fața unui task foarte complicat, dar în același timp util. Să-și descrie elevii, adică generația Z. Să spună ce le place acestora pe Internet, ce nevoi au, ce caracteristici au acești nativi digitali născuți cu telefonul și tableta în mână, care pot astăzi să înțeleagă mai bine un video sau o înregistrare audio decât scrisul normal sau tipăritura.
Cine sunt nativii digitali care stau în clasele profesorilor?
La 1900 elevul și profesorul aveau același nivel de înțelegere a lumii în care trăiau. Veneau din aceeași generație istorică, dacă putem spune așa. Nu apăruse o tehnologie nouă peste noapte, nu era o discrepanță atât de mare. Pe măsură ce au trecut anii și tehnologia a fost dezvoltată, elevii știau mai multe despre lumea contemporană, în timp ce profesorul își menținea autoritatea prin cantitatea de cunoștințe și legăturile pe care putea să le facă.
Dar astăzi elevul este mai departe de ceea ce poate natural școala să-i ofere. El e mobile only, cunoaște multe tehnologii și rețele, comunică prin video și audio, nu mai comunică atât de mult prin scris, iar școala îi oferă, în schimb, un mediu analog, cu hârtie, table, cretă și cărți pe care trebuie să le citească. În plus, Internetul a influențat și modul în care funcționează memoria pentru că nu mai suntem nevoiți să purtăm după noi bagajul de cunoștințe, așa cum o făceam în trecut, ci ne ducem mai mult spre găsirea de modalități prin care să descoperim acel răspuns sau conținut de care avem nevoie. Suntem niște exploratori ai conținutului, iar memoria se duce doar în zonele esențiale ale unei activități.
Din acest motiv, să-i spui unui elev astăzi să memoreze, s-ar putea să însemne inclusiv să te opui modului natural în care i se formează mintea și modului în care mintea funcționează în afara cadrului școlii.
Pentru profesorii prezenți la workshop-ul organizat de organizat de Orange cu sprijinul Salvați Copiii, elevii lor pot fi descriși ca niște personalități ale extremelor.
“Sunt copii ai extremelor, care nu mai sunt obligați să rețină informația și simt nevoia de altceva, iar și iar, îi fascinează informația”, spun profesorii.
Astfel, presiunea asupra profesorilor e pusă de nevoile elevilor, din ce în ce mai diverse, de o programă încărcată și care trebuie respectată, dar și de părinți. “Educația pe Internet ar trebui să o începem cu părinții, iar apoi să o facă și ei acasă”, explică profesorii. Adevărul este că elevii au un deficit de informație despre cum ar trebui să se comporte pe Internet sau cum îi poate ajuta.
Astfel, s-a ajuns și la un punct esențial din timpul evenimentului, care m-a fascinat prin faptul că am văzut pentru prima oară un grup de profesori care lucrează ca niște elevi, care colaborează și, mai important, care își dau toată silința în a înțelege generația pe care o au în față la clasă.
Dicționarul unei Generații
Împărțiți în echipe, profesorii au avut de completat mai multe planșe despre elevii lor. De la “Beneficiile Internetului pentru copii”, la “Caracteristicile nativilor digitali”, până la “Nevoile copiilor în era digitală”. Au încercat să facă împreună un tablou al celor din fața lor zi de zi.
Ce nevoi au nativii digitali din perspectiva profesorilor?
- Drepturi digitale și obligații
- Protecție și siguranță
- Curiozitate
- Sete de informație
- Socializare și afirmare
- Îndrumare
- Nevoia de a cunoaște softuri utile formărilor
Văzând o astfel de listă, realizezi că profesorii nu privesc oamenii din fața lor ca pe un adversar, în cele mai multe cazuri. Lista descrie o generație curioasă, dar care vrea să fie recunoscută și care-și petrece tot timpul pe Internet. Din momentul în care am întors telefonul către noi și am făcut un selfie, nevoia de afirmare și recunoaștere a apărut.
Dar cum sunt, de fapt, acești nativi digitali? Iar tabloul făcut de profesori e unul încurajator, deși pe alocuri critic.
Ei au spus că tinerii sunt inteligenți, curioși, au o rapiditate extraordinară de a face lucruri și de a căuta informații, dar sunt plictisiți de mediul offline, care nu le oferă aceeași satisfacție instantanee ca în cazul mediului online.
Cu toate acestea, nativii digitali sunt, din punctul de vedere al profesorilor, receptivi, creativi, eficienți, perseverenți și inovatori. Cu toate acestea, odată cu o mare rapiditate online apar și anumite defecte în mediul offline, conform profesorilor - vorbim de comoditate, orgoliu sau de o lipsă continuă de concentrare. De altfel, acesta a fost un alt laitmotiv menționat de profesori, faptul că elevii nu mai știu să stea liniștiți “ca pe vremuri”.
Dar când Internetul îți oferă infinitul, cum ai putea să stai în bancă și să accepți finitul?
Dascălii recunosc beneficiile Internetului pentru elevi, pentru că au avut de completat pe o foaie astfel de informații și au ajuns la concluzia că Internetul poate fi de ajutor pentru divertisment, socializare, informare, documentare, sprijin și descoperirea abilităților.
Ce unelte pot fi folosite de profesori la ore?
Pentru a crește interacțiunea cu elevii și empatia acestora din urmă față de ceea ce se predă, am încercat să discut cu profesorii despre noi instrumente online în cea de-a doua zi a trainingului organizat de Orange cu sprijinul Salvații Copiii
Punctul de plecare e raportarea la Internet. Dacă profesorul se raportează la internet ca la un lucru negativ, unde găsești conținut cu caracter nepotrivit pentru o anumită categorie de vârstă și generalizezi acest aspect, atunci vaavea mereu o imagine de ansamblu proastă În schimb, în orice mediu de comunicare există și avantaje și dezavantaje. Și acolo unde găsești conținut indecent, poți găsi și un acces nelimitat la informație, articole, video-uri și modalități prin care să înțelegi acest tip de conținu mai bine și să înveți să triezi informația
Și pentru că profesorii spun că de multe ori elevii vin de acasă cu un deficit de atenție, am încercat să găsesc, împreună cu ei, o modalitate prin care să îi facă să revină în starea de învățare.
Și o modalitate ar fi gamificarea. Fortnite, League of Legends, World of Warcraft, Counter Strike sunt jocurile pe care le văd în fiecare zi online. Dacă școala ar fi mai degrabă precum un joc?
Viteza elevilor e mai mare decât viteza școlii, iar școala trebuie să introducă gamificarea pentru a-i atrage pe elevi.
Care sunt soluțiile?
- Bonusuri în clasă pentru anumite activități, inclusiv 10 minute în plus la pauză, posibilitatea ca un elev care dă un răspuns corect să aleagă o piesă pe care să o asculte toată clasa.
- Înlocuirea notelor cu puncte de experiență sau un limbaj tradițional pentru elevi: adică să primească Like-uri, Foculețe, Inimioare, tot ce văd pe Internet. Școala e singurul loc din viața lor unde primesc note.
- Badge-uri pentru toată lumea. Una dintre problemele școlii în momentul de față e faptul că hrănește o competitivitate agresivă și o obsesie pentru note. Sunt mulți elevi care se simt dați deoparte, elevi care plâng dacă nu au notele potrivite sau, mai ales, părinți care acordă mult prea mare atenție notelor. Această schimbare nu poate fi făcută la nivel de minister, ci efectiv într-un catalog al fiecărui profesor.
- Dialogul cu elevii: mesajul final către profesori a fost să îi întrebe pe elevi pe ce rețele stau, cum le place conținutul, cum ar vrea să le arate școala și experiența de învățare.
De altfel, cel mai bun moment a fost răspunsul profesorilor la întrebarea “Ați avea curajul să întoarceți camera smartphone-ului spre voi, să puneți un filtru de TikTok / Snapchat pe voi și să vorbiți despre materia voastră elevilor?”.
Unii au zis da. Unii au protestat. Unii au considerat că nu li se potrivește, dar o majoritate zdrobitoare ar fi făcut asta. Tocmai ca să vorbească pe limba elevilor.
Așadar, viitorul pentru profesori va fi să ia un telefon, să-l întoarcă spre ei ca apoi elevii să se răspundă la fel și să returneze răaspunsul. Altfel, va fi ca și cum profesorul ar vorbi într-o limbă străină unor copii digitalizați în totalitate.
