Despre cum suntem într-o ligă inferioară în lumea startup-urilor

În prima sesiune 3 pitch-uri: despre un sutien pentru mamele care alăptează, o soluție pentru recrutare care presupune un chestionar de 6 întrebări pentru candidați și o platformă pentru personal coaches. Feedback-ul a fost de tipul: slide-urile nu arată cum trebuie, prea mult scris, prea mic scris, nu ai stat unde trebuie etc.

La cea de-a doua sesiune alte 3 pitch-uri: o soluție pentru eficientizarea roboților industriali cu până la 15%, o metodă inovatoare de a transforma tratamentele care se dau pacienților prin perfuzii îm injecții care se pot administra mult mai ușor si o soluție pentru îmbunătățirea studiilor clinice pentru medicamente.

Au existat întrebări din public la fiecare dintre propuneri, dar întrebări care intrau mai profund in domeniul in care se propunea soluția. Care e baza de clienți? Cum ai ajuns la ea? Cați banii ai mai atras pana acum si cum? Cum rezolvi problema unei anumite reglementari la nivel de UE etc.

Diferența majoră între cele două mi s-a părut a fi în profunzimea subiectelor pentru care se făcea pitch. În timp ce există mulți oameni pe piață care să poată face un nou design de sutien, o noua formulă de recrutare sau platforma de coaching personal, nu există atât de mulți care să găsească o soluție la o problemă din domeniul farma sau al studiilor clinice.

În căutarea celei mai potrivite metode de predare

Ce m-a mai frapat la aceste pitch-uri a fost diferența in ceea ce privește demografia. La pitch-ul de dimineață media de vârsta era undeva la 30 de ani, 2 femei au făcut pitch-urile, la cel de după-amiază, media de vârstă era undeva la 45 de ani, nici o femeie nu a făcut vreun pitch (eram cu toate 5 în sala de aproape 40 de persoane).

Nu abordăm probleme de substanță

Din păcate, din articolele pe care le citesc pe start-up.ro si la puținele pitch-uri din Romania la care am fost cred că suntem în liga mica. Încă abordăm probleme mici, nu de substanță. Cred cu tărie ca am putea să avem și startup-uri de substanță, numai că nu exista un mediu favorabil pentru dezvoltarea lor. Vă explic și de ce cred asta:

În primăvara am fost la Bursa invențiilor, un eveniment organizat la Palatul Parlamentului. S-a organizat acolo ca să ajungă și parlamentarii să îl vadă și să înțeleagă potențialul inovării în mediul academic din Romania. Inutil să va spun că în afară de expozanți, prietenii lor, instituțiile organizatoare și mine, nu prea mai era nimeni pe acolo. Eu sunt foarte entuziasmată de fel să aflu ce inventează lumea, ce idei există așa că am trecut pe la toate standurile. Nu am înțeles absolut nimic de la nici unul dintre ele.

Nimeni nu dădea vreun semn ca ar vrea sa vorbească cu un vizitator și să îi explice ceva. La unul dintre standuri era o doamnă pe care o cunoșteam și reprezenta un stand cu o invenție în ortopedie. Mi-a explicat vreo 15 minute în ce consta invenția, dar nu am reușit să înțeleg si nici sa țin minte.

Viziunea unui investitor și cât de important e să cunoști oameni

Unul dintre colegii din Europa cu care sunt in Statele Unite va face un exit de peste 100 de milioane de euro dintr-o firmă care a inovat în domeniul ortopediei. Dar el a știut să îmi explice în câteva cuvinte, pe înțelesul meu, ce face.

Sper că, la un moment dat, cineva să își îndrepte atenția și către acest aspect și să găsească o soluție să lege cumva cercetarea academică de noțiunea de startup și să intrăm și noi în liga mare.

Photo by jesse orrico on Unsplash