Irina Achim
Citeam recent despre o jurnalistă NPR, Michaeleen Doucleff, care a vizitat mai multe triburi din lume, printre care unul mayaș în Yucatan, unul inuit în Canada și unul al vânătorilor-culegătorilor din Tanzania.
Prin aceste vizite și-a răspuns la întrebări despre parenting pe care nu știa neapărat că le are, dar și-a validat și niște bănuieli, concluzii adunate în cartea Hunt, Gather, Parent: What Ancient Cultures Can Teach Us About the Lost Art of Raising Happy, Helpful Little Humans.
Una dintre principalele observații ale jurnalistei este că în multe dintre culturi, mai puțin în cea vestică, dar cu atât mai frecventă în triburile de vânători-culegători, există ceea ce se numește alloparenting. Grecescul allo se referă la ”alții, altul”, practic acei oameni care pot contribui la creșterea unor copii din comunități. Și nu doar că degrevezi din stres și din task-urile zilnice, dar ajuți și creaturile alea mici să se dezvolte în comunități.
Practic, ce ajung să facă si fondatorii de startup-uri atunci când înțeleg că nu este doar în mâinile lor să dezvolte un produs și că există un trib bine închegat la care pot apela: mentori, acceleratoare, investitori, fonduri de investiții. Aceasta e comunitatea care poate face acel alloparenting cu ideea pusă pe picioare de fondator. De aici își pot lua fondatorii know-how, inspirație, do’s and dont’s și, desigur, și acei bani care să-i ajute să aibă mintea ocupată, nu cu griji financiare, ci cu direcții în care să-și dezvolte ideea.
În multe dintre poveștile fondatorilor românești am regăsit cutuma asta, de ”fondatorul făcea tot, de la contabilitate până la livrări și big thinking”. Evident, până intervenea burnout-ul, moment în care tribul apare ca un profet care schimbă miza lucrurilor. Și uneori, e bine să îți lași ideea pe mâna comunității, pot ieși lucruri la care nici nu sperai.
Tu ce trib ai avut pentru startup-ul tău, cum te-a ajutat?
Poți să-mi spui și mie, la [email protected], și mai important, poți să-i spui chiar tribului cu mulțumirile de rigoare.
