Emoția ne unește

Articolul acesta a apărut în secțiunea „Nota redacției” din newsletter-ul start-up.ro de miercuri, 20 iulie. Puteți să vă abonați la newsletter aici.

În ultimele 2-3 săptămâni dacă ai fost într-o anumită parte a internetului ai luat parte la dezbateri foarte utile despre prezența copiilor la restaurante (cazul J'Ai Bistrot), bărbați care dau note femeilor pe stradă (cazul Buoni e Bravi) sau despre responsabilitatea declarațiilor privind aspectul fizic, dar și fetișizarea fetelor sub 18 ani (cazul George Buhnici). Nu voi mai adăuga pe aceste subiecte multe lucruri, pentru că ele s-au spus deja și consider că opinia generală s-a dus în direcția potrivită, de condamnare a unor declarații și fapte.

Dar am văzut și o discuție paralelă care a început să apară pornind de la aceste cazuri: „de ce ne interesează atât de mult aceste lucruri și nu lucruri mai complexe, precum situația economică, prețurile, inflația sau Covid-ul?”. Răspunsul pe care îl găsesc eu este în emoție.

Cât creșterea prețului la carburanți, de exemplu, a fost emoțională, discuția a fost în jurul ei, ba chiar a provocat și un pic de haos în viața reală, cu acele cozi la benzinării.

Deloitte: companiile românești cu cea mai mare creștere în Europa. Questo,...

Cât Covid-ul a fost un lucru foarte emoțional, a provocat numeroase reacții și mulți dintre noi știm cât de mult ne-a afectat în ultimii doi ani și jumătate.

Dar, la fel ca în multe situații, emoția trece. Covid-ul e o boală de care ne ferim astăzi, dar care nu mai stârnește aceeași emoție. La fel și creșterile prețurilor - oamenii se montează, încearcă să găsească soluții pentru viața lor personală și pentru afaceri, dar nu mai reacționează emoțional.

Fără ca acest lucru să fie un lucru deloc rău, reacționăm emoțional. Mie îmi place să compar rețelele sociale cu lucruri din viața reală. Să ne ducem așadar la barul din sat. Sau la o bere cu prietenii. Despre ce ați vorbi acolo? Poate veți vorbi și despre Covid sau benzină, dar veți ajunge rapid să comentați subiectele zilei, cum ar fi cazurile J'Ai Bistrot, buoni e bravi sau George Buhnici. Motivul? Sunt emoționale, au un impact asupra vieții de zi cu zi și nu trebuie să fii un expert pentru a avea o poziție. Iar asta nu e un lucru rău. Sunt subiecte care țin foarte mult de valorile de viață ale oamenilor, nu de expertiza lor profesională.

Am văzut discuții inclusiv despre „modul malefic” în care Facebook promovează anumite subiecte. Fără îndoială că algoritmul Facebook a fost optimizat de-a lungul timpului să încurajeze postări care stârneau multe reacții de tip „Angry”, în dauna celor care provocau doar „Like”. Dar nu aș da vina pe Facebook de data aceasta. Facebook amplifică pe alocuri și multiplică reacții naturale ale oamenilor. Iar în unele situații, deși e simplu să zici că există o forță malefică ce vrea să mute atenția publicului de la anumite subiecte, în această vară nu cred că este vorba de asta.

Coloana #9 - Ce trebuie să știi săptămâna asta din afaceri și tehnologie

Cel mai prost exemplu e mereu să dai propriul exemplu în social media, din simplul motiv că e foarte limitativ. Dar am văzut și postări despre economie, despre legi fiscale, despre Start-Up Nation. Dar fără îndoială deși am deschis acele informații, poate am citit câteva comentarii, nu m-au stârnit să comentez și eu ceva sau să reacționez. Cel mult dau un „Like” de apreciere pentru informație sau analiză.

Discuțiile nișate sau specializate se duc în colțuri pe care mulți nu le vedem, dar ele există. În grupuri de Facebook unde oamenii dezbat aceste aspecte, dar care nu vor fi Like-uite de mama ta sau mama mea.

Din acest motiv nu cred că discuțiile publice de acum sunt inutile. Nu, sunt importante la nivel de societate și pentru a evolua când discutăm despre valorile de viață. La fel, nu cred că există o conspirație (așa cum a fost sugerată de unii sau de alții) de a ascunde adevăratele probleme ale zilei. Nu, oamenii vor reacționa mereu la emoțional mult mai mult.

Suntem părinți, suntem clienți ai unor locuri favorite, suntem bărbați, femei, tați, nepoți. Și vom reacționa mult mai puternic la lucruri ce ne pot afecta aproapele, care ne deranjează, decât la discuții grele despre fiscalitate. E absolut normal.

Lucrurile acestea nu vin din epoca Facebook-ului. Pe vremuri, acum vreo 9-10 ani, descoperisem împreună cu colegii mei că merge bine să zici într-un titlul „Românul care”, pentru că personalizează discuția mult mai mult decât un titlu mai puțin emoțional. Iar lucrul acesta s-a perpetuat. Dacă mâine scriu același interviu și un titlu e cu „Românul care vrea să schimbe lumea”, iar al doilea titlu ar fi „X a inventat Y și ajută oamenii”, primul titlu va fi mereu mai popular.

Emoția ne unește, fie că vrem, fie că nu. Nu e o dovadă de superficialitate acest lucru. Puțini dintre noi vor putea trăi o viață unde doar faptele, discuțiile elevate sau cifrele seci să ne ofere o satisfacție. Și mai important, ceea ce internetul dezavantajează însă e acea categorie de oameni care citește, ia aminte, dar nu simte nevoia să comenteze, pentru că de multe ori subiectul poate fi considerat prea complex și nu ai pregătirea necesară. Iar asta pentru mine e un lucru bun, să știi când să citești și să nu vorbești.