Irina Achim
Ce faci cu eșecul când te întâlnești cu el? Bagi capul în pernă și plângi până dispare, îți iei jucăriile și pleci, închizi taraba și te muți pe alt continent? Toate sunt niște sentimente complet valide și pe care le-au experimentat speakerii de la I Love Failure Talks #15 atunci când au avut propriile lor înfrângeri.
Dar mai important decât primul instinct este să descoperim ce au făcut mai departe și cum au trecut peste eșec ca să ajungă la succesul mult dorit.
Ana Maria Brânză - scrimeră
Sportul m-a învățat să nu renunț.
Prima pe scenă a fost Ana-Maria Brânză, una dintre cele mari scrimere din întreaga lume. Ea a spus că primul ei mare failure a fost că era prea energică, motiv care i-a și determinat pe părinții ei s-o înscrie la un sport. A încercat cu tenisul, dar mai mult bătea mingea la perete pentru că era stângace și nu prea se descurca pe teren.
După episodul tenis, fratele ei a venit acasă într-o zi și a spus: ”știu unde s-o duceți pe Ana, la sala de crimă”. După ce a înțeles că nu va fi pedepsită că nu a reușit în tenis, Ana a descoperit scrima, unde a avut un puternic sentiment de apartenență.
Din nou, fiind stângace, lucrurile s-au așezat altfel pentru ea și în scrimă, și a trecut direct la spadă, a sărit peste floretă, cea de inițiere, pentru că nu aveau una potrivită pentru mâna stângă.
Și de aici, antrenamentele i-au sădit un mare gând: olimpiada. Acest vis al tuturor sportivilor, în care ”lucrezi 4 ani ca să creezi o șansă”. Evident că întregul pachet vine cu multă presiune, ceea ce a resimițit și Ana, și după 3 ediții de Jocuri Olimpice în care a avut fail, medalie de argint și apoi un mare fail, 2016 a venit și cu medalia de aur mult dorită.
Dar ca să ajungă acolo, a trecut prin olimpiada din 2012, unde a picat din primele mișcări și unde s-a văzut în genunghi, plânsă, în timp ce adversara îi spunea: ”nu arăta că te doare”. Dar durerea aia surprinsă de fotografi a fost cea care a convins-o pe Ana să meargă mai departe: ”aia nu putea fi imaginea cu care se termina scrima pentru mine”.
Ovidiu Tuduruță - fondatorul Beesers
Oamenii vă vor ierta eșecul mai ușor decât vă iartă succesul.
Ovidiu a povestit publicului de la eveniment că el face failure management zi de zi. A început încă de când a trebuit să-și dezamăgească părinții când le-a spus că nu vrea să fie avocat: ”nu răsplătești investiția familiei în tine, te descurci”, i-au spus ai lui.
Și asta a făcut de-atunci. A făcut și masaj pe plajă și a fost cât pe ce să plece pe un vas de croazieră ca să câștige bani.
Din fericire, a reușit să fie recrutat de o companie care se ocupa de human rights în Bruxelles și de aici a început traseul prin care s-a format în ceea ce este azi: antreprenor în consultanță de business și fondator Beesers, prima aplicație din România care îți aduce acasă serviciile medicale.
Tot la failure menționează și încercările în antreprenoriat gastronomic, când și-a făcut un food truck, care nu a reușit să vândă mai nimic din stocul de o tonă de plăcintă dobrogeană bio 100%.
Dar cumva lecția de la Ovidiu a fost că oricâtă presiune financiară ar exista, mai ales atunci când n-ai deloc venituri, încearcă să nu uiți end game-ul pe care îl simți potrivit pentru tine.
Altfel, poate Ovidiu încă era în pavilion pe plajă și făcea masaj despre care citise timp de 3 zile încontinuu.
Victor Canache - cascador, actor și regizor
Să te ridici și să-ncerci. Dacă nu faci asta, ăsta e eșecul absolut.
Victor își începe discursul spunând franc că el este un failurecholic și că primul lui fail e că s-a născut în România. Deși tot aici s-a întors după ani petrecuți în America.
Și, cumva conex domeniului cinematografic pe care l-a ales, și viața lui e un film. Unul în care a plecat cu 4000 de dolari în America, a petrecut 8 ani în L.A și și-a notat, bilețel după bilețel câte audiții a reușit să ia cât timp a stat acolo: 21 din 171 la care mersese. O rată bună, spuneau agenții, dar pentru el era un mare failure.
Dar pe lângă cascadorie și actorie, Victora știa că vrea să facă un film, Capra cu Trei Iezi. A știut că vrea să facă film încă de când avea 4 ani și a văzut filmul Tarzan.
Și după ce a reușit să treacă peste prima frică a oricui, să iasă la lumină cu o idee, Victor, alături de arma lui secretă, soția, a început să lucreze la ideea de a face acel film.
Au făcut o campanie pe Kickstarter și cu primii bani au plecat în turneu prin America, la care căutau investitori privați.
Pe măsură ce nimeni nu sărea cu ei pe bani, se instala disperarea. Făceau couchsurfing și trăiau din donațiile pe care le colectau în turneu, cât să aibă bani de transport și mâncare. Și apoi a venit și pandemia, deci adio turneu.
Finalul fericit e că filmul Capra cu Trei Iezi, după sute de failuri adunate, a luat Premiul publicului la TIFF 2022 și are premiera în cinema anul acesta.
Corina Băcanu - copywriter
Mergeți la terapie, strigați după ajutor.
Corina e un nume bine cunoscut internetului. Dar înainte de a fi acest ”influencer”, nume care și ei i se pare oarecum nepotrivit în asociere cu ea, Corina a fost copywriter.
Unul care timp de 12-13 ani a adunat premii naționale și internaționale. Până când s-a plictisit și și-a dat seama că n-are viață personală și nici cu cine să plece în vacanță.
Așa că a vrut mai puțină glorie, dar mai mult timp pentru ea. În căutarea unor agenții butic mai mici, cu proiecte care să-i dea timp și pentru viață, a reușit să ”fie dată afară de un prost”, cel mai mare blestem.
După 6 luni în care a susținut-o soțul ei, Corina a învățat să strige după ajutor, să primească ajutor și a găsit și agenția potrivită, dar și faima like-urilor. Deși i-a fost greu să-și pună un preț și să se vândă pe ea.
Zaiafet - vlogger
Mi se pare surpinzător să am succes.
800.000 de abonați și echipă de 11 oameni, astea-s datele despre Zaiafet în prezent. Dar, până aici, a avut alte 3 canale de Youtube, care sunt și eșecurile cele mai mari ale lui Horia.
În primul canal făcea un soi de scrisori video pentru prietenul lui din Germania. Apoi, al doilea canal era un fel de școală de nunți, unde povestea inclusiv câți oameni pot parca la biserica X sau câți oameni încap la salonul Y.
Timp de 6-8 luni a încercat, dar nu se uita nimeni. Așa că a venit fail-ul cu numărul 3, un canal foto, unde făcea tutoriale foto. Nu s-a abonat nimeni, nu a făcut bani timp de un an.
Așa că a trecut la Zaiafet, unde după 14 luni de cultură generală video a venit și primul cec de la Youtube, 70 de dolari. Atunci a știut că trebuie să se dedice complet vloggingului. Și abia după 5 ani, acest canal a reușit să îi aducă și un venit din care să se întrețină.
Despre seria aceasta de evenimente am aflat pe larg de la Cătălin Meșter, fondatorul I Love Failure.
Ca la orice eveniment care pune în lumină eșecul, care-l debalaurizează și care arată că e loc pentru succes chiar și când ai fail după fail, important e să rămânem cu o lecție sau măcar cu o schiță de ”așa da”.
Și ce e cel mai important de reținut după I Love Failure #15 e că e ok să eșuezi, e și mai ok să admiți că s-a întâmplat, să ceri ajutor și să nu lași pe nimeni să definească succesul tău.
Și o să încheiem cu încă un episod din viața scrimerei prezentă ieri pe scenă:
”După olimpiada din Beijing, unde am luat argintul, ziarele din România mă defineau ca sportiva care a pierdut aurul. Nu l-am pierdut pentru că nu l-am avut niciodată. Atât am putut eu în acel moment și pentru mine ăla a fost un succes și un pas spre un succes mai mare. Nu lăsați pe nimeni să definească succesul pentru voi” - Ana-Maria Brânză.
