Irina Achim
Castelul Maria este o destinație turistică din satul Bonpotoc, Hunedoara, unde vizitatorii se pot caza în cele 4 apartamente sau în cele 7 camere ale Casei Maria. Punctul central al unității de cazare este grădina mare și primitoare, despre care antreprenoarea vorbește cu nostalgie, respect și pe care îl vede ca un factor diferențiator pentru publicul pe care îl vizează pentru afacerea ei.
Claritate în turism după 25 de ani de business
În prezent, Luminița este una dintre cele 10 antreprenoare care s-a alăturat programului de mentorat She’s Next, ca parte a eforturilor de a-și crea claritate în business, dar și pentru a se apropia de alte reprezentante din mediul de business.
”Am simțit că este un moment în care am nevoie de schimbare. Simțeam că trebuie să fac ceva diferit. Nu doar ce îmi place sau ce îmi vine natural, ci și lucruri care poate mă scot din zona de confort. Regulile, structura, întrebările dificile – exact acele lucruri de care uneori nu ai chef – pot să te ajute să privești mai clar ce faci.
M-am înscris și pentru întâlnirea cu alți antreprenori. În activitatea zilnică vorbesc mult cu oaspeți, dar nu neapărat cu oameni care trăiesc aceeași presiune și aceeași responsabilitate a deciziei. A fost important pentru mine să pot vorbi pe aceeași lungime de undă, să ascult, să schimb idei, să învăț.”
Luminița, în discuția cu noi, a vorbit mult despre perioada care a format-o ca antreprenoare, ca un om al acțiunii, ceea ce e oarecum specific celor din generația X. De aceea, perioada de învățare și conectare în care e acum, e ocazia perfectă de a ieși din operațional și de a avea o viziune de ansamblu a ceea ce este și ce poate fi Castelul Maria.
Începuturile în turism
”M-am născut în generația X. Este o generație care a trebuit să se adapteze tehnologiei: s-a născut într-o lume în care nu exista internet și a trebuit apoi să învețe să îl folosească pentru a merge mai departe și pentru a construi ceva.
Am început cu liceul sanitar. În acea perioadă era important să ai deja o meserie când termini liceul, iar aceasta era considerată o alegere bună și sigură. Era și spiritul acelei generații: ideea că munca este esențială. Copilăria și adolescența mea a fost într-o lume cu reguli clare, iar apoi a venit schimbarea de sistem, când de la o anumită îngrădire s-a trecut brusc la libertate. Uneori libertatea aceea a fost și haotică, iar fiecare a trebuit să își găsească propriul echilibru.
După liceul sanitar am ales să studiez economia turismului și comerțului internațional. Era una dintre primele generații pentru aceste studii și părea un domeniu în care se deschid multe drumuri. Într-un fel, tot în zona socială am rămas – lucrând cu oameni, dar într-un context diferit.”
Odată ce a făcut practică într-un hotel din zonă, a știut și că acesta e domeniul în care vrea să rămână.
I-a plăcut ideea de a fi gazdă cu tot ce implica acest rol. Tot atunci a încolțit și gândul că ar vrea să fie propria autoare a ospitalității, așa cum o vedea ea. Iar experiența din turism a condus-o către construirea cazării Castelul Maria.
Iar această etapă a început cu amenajarea grădinii: ”un loc în care grădina te primește prima și tot ea este cea care te ocrotește. Casa de piatră, cu turn, așezată în mijlocul ei, la care ajungi treptat, te face să intri într-o altă atmosferă. Asta am văzut-o de multe ori și la oaspeți. Când ajung, nu intră imediat în clădire. Se opresc, privesc grădina, mai fac câțiva pași, parcă vor să simtă locul”, ne explică Luminița.
”Castelul Maria a crescut odată cu grădina. Poate de aceea îmi vine să mă gândesc la Castelul Maria ca la o grădină. Nu doar pentru că aici cultiv multe plante, ci și pentru că am încercat să cultiv și lucruri bune și să cresc odată cu ele. Am învățat că un loc nu se construiește doar cu planuri și proiecte, ci cu răbdare, cu respect și cu recunoștință pentru tot ce crește. Într-un anumit sens, grădinile sunt frumoase când sunt tinere, dar devin mult mai fermecătoare odată cu trecerea timpului.”
Șapte ani de pregătire a spațiului
Amenajarea spațiului este faza care i-a oferit antreprenoarei cea mai mare provocare, dar și cel mai satisfăcător moment. A început cu clădirea veche din piatră care nu mai fusese folosită de mult timp, astfel că a trebuit să amenajeze totul aproape de la zero.
Procesul a durat aproape 7 ani, realizat cu ajutorul arhitecților, dar și cu prezența Luminiței în fiecare pas, pe șantier sau în deciziile de plantare.
”Uneori au existat limite financiare și atunci soluțiile nu au fost neapărat cele ideale, ci cele mai bune posibile în acel moment. Poate că ar fi fost mai ușor dacă ar fi existat mai multă libertate financiară, dacă aș fi putut alege uneori fără să cântăresc atât de mult fiecare decizie. Dar, în același timp, tocmai aceste limite m-au obligat să caut soluții și să încerc să fac din lucruri simple lucruri de valoare. Totuși, nu m-am abătut de la un principiu important pentru mine: să construiesc ca și cum aș construi pentru mine, folosind materiale naturale și respectând locul. Apoi a venit bucuria primilor oaspeți. Când oamenii au început să vină și să aprecieze locul, a fost un moment de mare satisfacție.”
Construcția, deși a durat mult și a avut propriile ei piedici, nu a fost cea mai dificilă parte a afacerii. Dificultățile au venit apoi, sub forma și chipul controalelor, a relației cu autoritățile și a autorizațiilor.
Iar o provocare care e specifică domeniului, așa cum o menționează Luminița: ”să menții locul viu. În turism nu este suficient să construiești o dată. În fiecare an trebuie să aduci ceva nou, să vezi ce se schimbă și ce poți îmbunătăți. Dacă nu aduci ceva nou, locul moare. Iar nou nu înseamnă publicitate agresivă, ci valoare adăugată.”
Luminița a simțit că afacerea este pe traiectoria bună când a găsit echipa potrivită: ”atunci când am avut lângă mine oameni cu care ne înțelegeam și lucram aproape fără cuvinte. Ceea ce a făcut acea perioadă frumoasă a fost combinația dintre oameni și loc. Bucuria de a lucra cu o echipă care înțelegea spiritul locului și relația pe care o aveam între noi. Atunci am simțit cel mai mult că locul este viu și primitor.”
Turismul, în niciun an la fel
De-a lungul anilor, antreprenoarea a simțit că business-ul creat de ea e veșnic în schimbare și adaptare. Iar ce a mers în trecut nu înseamnă automat că mai e valabil și în prezent.
De exemplu, pentru turismul din 2026, Luminița crede că oaspeții sunt expuși la foarte mulți stimuli.
”Dacă nu ești prezent în mediul online, riști să rămâi invizibil. Noi nu am fost niciodată genul care să facă publicitate agresivă. Mult timp am funcționat fără astfel de strategii. Ne-am înscris pe platforme precum Booking și pe alte două trei site-uri de promovare a turismului românesc și atât. Ne-am bazat pe recomandări. Astăzi însă este aproape obligatoriu să fii prezent în mediile digitale și în rețelele sociale. Lumea petrece mult timp în spațiul virtual și acolo își formează primele impresii. Dacă nu atragi atenția într-un fel sau altul, locul tău poate rămâne frumos, dar nevăzut.”
Antreprenoarea este foarte încrezătoare în ce a reușit să creeze și știe că oamenii, ”după atâta virtual, după atâtea imagini și stimuli, momentul în care pășesc pe pământ adevărat, cu iarbă, cu plante și cu cer deasupra, au parte de o experiență care nu poate fi înlocuită”.
Dar ca oaspeții să se bucure de această experiență e nevoie să-i aduci acolo.
Și pentru asta, Luminița crede în putere clarității: ”să știi exact cui te adresezi și ce poți oferi real. O structură mică nu poate primi pe toată lumea și nici nu trebuie.Pentru mine, cheia este să înțeleg tipul de oaspete care rezonează cu acest loc – oameni care caută liniște, timp de calitate, un spațiu cu poveste. Când îți definești clar identitatea, începi să primești oamenii potriviți. Nu cred în strategii care încearcă să convingă pe toată lumea. Cred în coerență. Dacă oferi ceva autentic și consecvent, cei care au nevoie de acel lucru te vor găsi.”
Claritate și comunitate la She’s Next
Această claritate este și unul dintre obiectivele care a îndrumat-o pe Luminița să se alăture programului She’s Next. A simțit că are nevoie de o schimbare, de a face lucrurile un pic diferit, mai puțin natural și mai mult pe cadrul unor reguli, a unei structuri și pe formatul unor întrebările dificile pe care să și le pună.
Un alt motiv care a contribuit la participarea în program este și întâlnirea cu alte antreprenoare și schimbul de experiență cu acestea.
”Programul acesta mă obligă să ies din operațional și să îmi pun întrebări. În ultimul timp am ajuns foarte prinsă în partea de zi cu zi, în lucrurile urgente, în a face mereu ceva concret. Este și o mentalitate a mea: acțiunea mi s-a părut întotdeauna foarte importantă. Dar acțiunea fără să te oprești din când în când ca să gândești direcția și mișcările cele mai bune nu este suficientă. Nu poți să le faci pe toate și, într-o piață atât de competitivă, este important să vezi care sunt lucrurile cu adevărat esențiale.”
După finalizarea programului, antreprenoarea vede viitorul pentu Castelul Maria astfel:
- să rămână mereu proaspăt, fără să își piardă partea lui esențială.
- să dezvolte lucruri noi, dar cu măsură și cu respect pentru spiritul locului.
- dezvoltarea ei ca antreprenor, să își organizeze energia și prioritățile.
- adaptarea la cerințele pieței, dar fără să piardă identitatea locului și fără să încerce să se adreseze tuturor.
”Am înțeles și că nu este suficient să speri că oamenii vor ajunge la tine. Este nevoie și de partea concretă: să fii prezent, să găsești modalități prin care locul să fie cunoscut și să rămână în mintea oamenilor. Pentru mine este important ca această comunicare să fie firească, fără agresivitate și cu respect pentru bunul-simț.”
