Cum funcționează un business cultural privat în România și cum îl ajută instituțiile țării? Mai există interes pentru artă într-o eră a vitezei și tehnologiei?

Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care le vom explora în rubrica Sub Lupă.

Irina Achim

Sectorul cultural e primul care suferă când apare o criză. Am văzut-o în pandemie și o resimt toți cei din industrie când lucrurile scârțâie în economia unei țări.

Dar tot cultura este cea care salvează de cele mai multe ori bucuria, entuziasmul și optimismul oamenilor. Prin cultură, putem să ne imaginăm viitorul, înțelegând mai bine trecutul.

Cu 2500 de euro poți ajuta Dristor Kebap să ducă shaorma cu de toate la ținta din 2030: 25 de locații și venituri de până la 43 de milioane de euro

O galerie poate să te reconecteze cu ceea ce nu știai despre trecutul tău sau despre felul în care poți percepe un concept. Un spectacol de teatru te poate pune față în față cu emoții nebănuite, dar îți poate oferi și o limitare de timp și spațiu prin care să înțelegi mai bine lumea. Expozițiile fotografice sau de arte mixte îți pot pune mintea la exerciții de flexibilitate și creativitate.

Și totuși antreprenoriatul creativ a început să facă ochi în plan local relativ recent. Sunt câteva inițiative care au scos cultura mai aproape de oameni și care au creat inițiative private pentru ceea ce, de obicei, găseam la instituții publice.

  • când vorbim de teatre, la fel, prima clădire de teatru privată construită după 1989 este Grivița 53, inaugurată în 2025 și descrisă drept primul teatru privat construit în România în aproximativ 80 de ani, exclusiv din fonduri private. Dar lumea teatrului, până aici, a văzut multe trupe independente și proiecte private, cum ar fi compania independentă a lui Chris Simion din 1999, Teatrul Act din 1998 și multe inițiative private pornite după anii 2000, cum ar fi UNTEATRU, Point, Godot, Apollo 111 și alții.
  • când vorbim de muzee, după 1910, când a fost deschis primul muzeu privat de artă din România, Muzeul Simu, a durat mai bine de un secol să vedem noi inițiative în acest sector, reprezentate de Muzeul de Artă Recentă (MARe), inaugurat în 2018 și considerat primul muzeu privat deschis în România după perioada comunistă. În aceeași linie intră și Art Safari, pornit în 2014, care chiar dacă nu are o clădire și o colecție permanentă proprie, este un jucător important pe scena culturală.
  • România a văzut în ultimii 10 ani și muzee interactive, galerii dedicate artelor mixte, cinematografe private. Recent renovata Casa Mița este un model de succes care îmbină cultura cu HoReCa. Iar modelele merg mai departe către galerii private, către case de licitații, către cinema-uri și inițitive care îmbină cultura cu istoria sub forma unor tururi și hărți.

Sectorul cultural nu e complet independent de fondurile publice, dar vedem cum încet-încet, business-uri culturale își găsesc surse de venit de la public sau din diverse parteneriate private.

Ne uităm la modele precum cele menționate mai sus și avem mai multe modele de business cultural. Dar care performează, cum îmbină sursele publice cu cele private, care cum rezistă și care cum crește? Ne uităm dincolo de ceea ce ne oferă aceste spații și proiecte și le analizăm ca pe niște afaceri ca să înțelegem mai bine lumea culturală mai departe de aplauze

Sparking Capital Fund II: un ecosistem de succes este „importator de creiere”. O treime din bani se duc către Diaspora

Alexandra Rusu

Încă de mică am avut o înclinație pentru cultură: fie că vorbim de vizite la cinema în fiecare marți, când aveam reducere, sau de ore nesfârșite petrecute la muzeele din București, pe vremea când eram elevă la liceul de arte și intrarea era gratuită.

Iubesc să susțin artiști locali, să merg la expozițiile oamenilor pe care îi vedeam în trecere în liceu și să fiu, într-o mică măsură, o parte din această comunitate. Cultura este inima unui oraș și putem vedea asta de la evenimentele de pe calea Victoriei la lanțurile nesfârșite de graffiti care acoperă pereții blocurilor din București.

Totuși, adesea mă întreb ce s-a întâmplat cu oamenii foarte talentați pe care îi știam și apreciam. Mintea mi se îndreaptă către un răspuns ascuns în conversațiile de acum 4 ani pe care le aveam cu alți elevi care studiau artă și visau să devină cunoscuți: ca artist, ești învățat cum să creezi, nu cum să te faci cunoscut, cum să ai un simț antreprenorial și să gestionezi ce vrei să faci cu ce ai nevoie ca să trăiești o viață confortabilă.

La fel ca arta, după cum am mai spus și în câteva dintre scrisorile trimite în cadrul newsletter-ului nostru, și antreprenoriatul necesită un sort de intuiție care să te împingă în a învăța un set mare de abilități care să îți aducă o afacere de succes.

Pare complicat să le îmbinăm pe ambele, mai ales când România acordă doar 0.07% din PIB către sectorul cultural, în timp ce acesta aduce 3,1% la PIB și contribuie la 5% din locurile de muncă din România, conform declarațiilor lui Cristian Hordilă, manager TIFF, în cadrul evenimentului RBL Capitalul Românesc. Mai mult, conform datelor oficiale primite de la Ministerul Culturii, finanțarea acordată sectorului independent de către Ministerul Culturii este în scădere, de la 177 de proiecte finanțare cu o valoare de 29.9 milioane de lei în 2024 la 105 proiectele finanțate cu o valoare de 20.7 milioane de lei în 2025.

Cu toate că bugetul pare să scadă, interesul oamenilor crește.

Barometrul de Consum Cultural 2024 ne arată că 42% dintre români vizitează un muzeu sau o expoziție de artă cel puțin o dată pe an. Cu această discrepanță, cum arată scena antreprenorială culturală privată?

Asta vrem să aflăm în noua serie editorială start-up.ro, numită Sub Lupă, unde vom vorbi cu câțiva dintre acești antreprenori culturali pentru a le afla reușitele, inițiativele, dorințele și problemele.