Claudiu RâpanCrama Gîrboiu produce unele dintre cele mai vândute vinuri românești comercializate autohton și este recunoscută și pe meleaguri străine. Vinul de Vrancea prinde, în continuare, foarte bine pe piața locală. Am stat de vorbă cu Livia Gîrboiu, mezina familiei care deține crama vrânceană.
Ea se ocupă de administrarea afacerii, împreună cu tatăl ei, și este foarte pasionată de ceea ce face. Vinurile au fost dintotdeauna pasiunea ei și spune că misiunea este aceea de a educa lumea să consume un vin bun.
Eu am copilărit prin viile bunicului, care își făcea vinul în casă
”Totul e legat de bunici. Părinții mei sunt din Cotești (Vrancea), una dintre cele mai renumite zone viticole din România. La început, aveam afaceri în agricultură. Ne ocupam de culturi mari, cereale, porumb etc. În 2006 am avut o oportunitate de business, a fost scos la vânzare un fost IAS (Întreprindere Agricolă de Stat, pentru cei mai tineri) cu 40 de hectare de vie, compacte, în Dragosloveni, comuna Dumbrăveni (Vrancea). Aveam ceva bani de investit atunci, și, având drag de vie, am decis să facem acest pas. Eu am copilărit prin viile bunicului, care își făcea vinul în casă. Din fosta cramă nu s-a putut salva nimic, a trebuit să o dărâmăm și să construim alta în locul ei. Am făcut totul de la ”zero”, modern. Sunt două proiecte SAPARD în zonă, am ajuns cu via la 250 de hectare. Din cele 250, avem 170 replantate cu soiuri românești dar și internaționale, soiuri nobile, nu hibrizi”, ne spune Livia.
În cramă s-au investit patru milioane și jumătate de euro până în 2009, iar capacitatea de stocare este una destul de mare, de două milioane de litri: ”În 2005-2006 am început primul proiect în cramă. A fost în valoare de două milioane și jumătate de euro, care a fost suportat de noi în proporție de 50%, restul prin fonduri europene. În 2009 am mai continuat cu un proiect de două milioane de euro, am mărit capacitatea. La momentul actual, crama are capacitatea de stocare de două milioane de litri, iar noi producem în jur de 1.400-1.500 de tone pe an pe care și reușim să-i vindem. Totul, după aproape 10 ani de muncă. Acum vrem să depunem un alt proiect în valoare tot de două milioane de euro prin care să lansăm și propria linie de spumantizare, să producem aici. Momentan, produsele noastre spumante sunt produse în Italia, noi nu avem tehnologia necesară. Trebuie să înnoim și linia de îmbuteliere, cea de acum s-a învechit și nu mai face față capacității noastre”.
Afacere de familie, acționariat 100% românesc
”În fiecare an investim. Ceea ce a început ca un business, acum este o pasiune. Toată familia se ocupă de asta, e o afacere cu acționariat 100% românesc. E greu de găsit în ziua de azi o firmă de vinuri cu acționariat 100% din România, și care să aibă și vie proprie, să producă proprii struguri. E foarte important să ai strugurii tăi, să păstrezi calitatea. Am început cu o vie, pe care am tot extins-o până am ajuns la cele 250 de hectare pe care le avem azi. Momentan, ne ajung cât să ne ocupăm capacitatea cramei”, a adăugat tânăra antreprenoare.
Vinurile Crama Gîrboiu sunt comercializate și în țară și în străinătate, iar viitorul arată foarte bine: ”Vindem atât intern și internațional. Vrem să ne axăm foarte mult și pe partea de export. În România lucrăm și pe partea clasică de distribuție - horeca, restaurante, baruri - cât și pe partea de hipermarket-uri. Suntem deja prezenți în majoritatea hipermarket-urilor din România. E destul de greu să ajungi profitabil pe partea asta, însă noi am reușit. Avem vânzări bune”.
În România se consumă din ce în ce mai mult vin rose, datorită versatilității sale: ”Ne axăm pe vinurile de foarte bună calitate, mai ales pe soiurile românești. Noi suntem cunoscuți atât în România cât și în afară pentru șarbă și plăvaie. Acestea sunt produse doar la noi în zonă. Avem și celelalte soiuri convenționale, fetească, merlot etc. Am pus accentul în ultimii ani pe vinul roșu. Am ajuns de la 30% producție de vin roșu, la peste 50%. Și la export, pe partea asiatică e la mare căutare vinul roșu. Mai nou e un trend cu vinul rose. A început să se consume foarte mult în România în ultimii doi-trei ani, datorită versatilității sale. Dacă vrei să împaci pe toată lumea la masă, rose-ul e alegerea potrivită. Ne-am încăpățânat foarte tare să mergem pe partea de spumante. Asta e direcția noastră pentru viitorul apropiat. Am produs primul spumant de Cotești. Este al nostru, chiar dacă este produs în Italia. Prima fermentare este obținută la noi în cramă, iar a doua acolo. Am ales metoda folosită la Prosecco, prin fermentare în cisterne sub presiune”.
Conaționalii noștri au început să prindă gustul șampaniei
”Sunt puțini producători de vin spumant în Româia și nu înțeleg de ce. Solurile noastre sunt excelente în acididate și sunt bine mineralizate. E păcat să nu ne axăm pe asta. Românii nu prea consumau până acum vin spumant. Poate doar de revelion și pe la zilele de naștere ale prietenilor. Acum însă, situația a început să se schimbe. Conaționalii noștri au început să prindă gustul șampaniei. Mai beau înainte de masă, la un aperitiv”, a adăugat Livia.
La 100 de hectare de pământ am dat de peste 130 de proprietari
Una dintre cele mai mari probleme în ceea ce privește extinderea viei este faptul că sunt foarte mulți proprietari de bucăți mici de pământ, de care nimeni nu mai știe nimic: ”Până acum am investit cam 6 milioane de euro. Achiziționăm terenuri lunar. Și e o problemă în acea zonă. După căderea comunismului, toate terenurile au fost împărțite localnicilor. De exemplu, noi la 100 de hectare, am dat de peste 130 de proprietari. Și e greu să stai să iei legătura cu fiecare în parte, să îi convingi să vândă. Sunt multe porțiuni de vie despre care nu mai știe nimeni nimic. Au rămas ale nimănui. Nu știm de la cine să cumpărăm. Apoi e problema cu muncitorii. Toți cei din zona aceea refuză munca. Nu vor. Astfel că trebuie să aducem forța de muncă din alte părți ale țării. Noi vrem neapărat să lucrăm manual. Avem 300 de oameni pe an aduși special din Botoșani, Piatra Neamț sau Suceava cărora le asigurăm cazare, mâncare, practic toate condițiile pentru muncă. Oamenii trebuie respectați, pentru ca la rândul lor să îți respecte și ție munca. Avem echipamente de ultimă generație cumpărate din străinătate. Totul este ultra-modern la noi. Sunt puține crame în România care se pot lăuda cu așa ceva”.
Cu cât devii mai mare, cu atât e mai greu să ai controlul asupra calității
”Eu nu aș vrea să ne extindem în teritoriu, în România. Vreau să rămân la zona actuală. Am o ceartă cu tata (râde), el vrea să mergem și în alte zone, însă eu vreau doar să cresc calitatea. Cererea există, eu zic că în cinci ani am putea fi puși în situația unei noi exinderi. Însă eu vreau să pun accentul pe calitate. Cu cât devii mai mare, cu atât e mai greu să ai controlul asupra calității. Chiar dacă ai utilaje și oameni, undeva pierzi controlul”, a mai spus antreprenoarea.
S-a pus și problema cumpărării de struguri din Republica Moldova, însă problemele logistice fac ca acest lucru să nu fie posibil în prezent: ”Nu ne-am gândit încă să cumpărăm vii în străinătate. Din contră, străinii vin și investesc aici. În acest domeniu, România este cea mai bună țară din Europa pentru o investiție. M-am gândit și la Republica Moldova, să cumpărăm vii acolo. Zona e foarte propice, însă am ajuns la concluzia că prezintă un risc în privința siguranței investiției. Dacă azi ai o vie acolo, mâine nu ești sigur că mai e a ta. Asta e marea problemă când vrei să investești bani într-o țară care nu este chiar atât de dezvoltată. Ne-am gândit și să cumpărăm struguri de acolo, calitatea lor este foarte bună. Însă sunt probleme foarte mari de ordin logistic. Dacă ar intra în Uniunea Europeană, lucrurile ar fi mult mai ușoare pentru noi. Problema e cu vămile, e foarte complicat. Momentan tot de ce avem nevoie, se găsește în România”.
Două masterate, practică în cramă
Livia ne-a povestit și despre perioada în care a făcut practică în cramă, despre care spune că a fost cea mai frumoasă: ”Când tatăl meu a decis să investească, să înceapă un business nou, eu chiar atunci terminam facultatea de marketing. Am prins și o bursă de un an în America. Am două masterate, unul în marketing, altul în oenologie. Însă cea mai bună practică a fost în cramă. Am muncit trei ani de zile acolo și pot spune că a fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea. Sunt o fire foarte ambițioasă și am vrut întotdeauna să îmi demonstrez și mie, și părinților că pot să fac ceva, să creez ceva. Cel mai important în viață e să ai un job care să îți placă, și să crești ceva. Să știi că un business este crescut de tine. Eu mă mândresc cu chestia asta. Undeva mi-am pus amprenta, și, poate dacă nu eram eu, nu am fi ajuns atât de departe. Nu mă văd făcând vreodată altceva”.
”Eu când vorbesc cu clienții, nu militez pentru mine, pentru brandul meu. Militez pentru consumul de vin bun. Oamenii trebuie să înțeleagă că în România se produce un vin foarte bun. Mi se întâmplă din când în când să dau peste oameni educați, cu statut financiar respectabil, care să-mi spună că ei nu consumă vinuri românești deoarece nu li se par destul de bune. Mă doare mult când aud chestia asta. Nu e adevărat. În România se produc vinuri excelente. Eu încerc să educ, oamenii trebuie să învețe să bea un vin bun și să aprecieze un vin bun. Asta încerc să fac zi de zi. Să educ”, a conchis Livia.
