Florin Cașotă
De aproape două decenii, jocurile Call of Duty ne-au prezentat zeci de povești de război, iar acum cu Vanguard revine în Al Doilea Război Mondial, acolo unde a început seria. Mulți s-au întrebat dacă mai merită investit timpul studioului într-o campanie single player, având în vedere că multiplayer-ul este atracția principală pentru astfel de jocuri.
Eu tot timpul am susținut că da, fanii Call of Duty merită campanii de calitate, iar de-a lungul anilor, creatorii jocurilor au dovedit că se pot spune povești interesante de război, fie că este vorba de unele plasate în trecut sau în viitor. O campanie reprezintă o introducere binevenită pentru începători, pentru cei noi seriei, dar și un mod plăcut de petrece al timpului pentru veteranii seriei.
Anul acesta am fost entuziasmat de campanie și din privința faptului că la realizarea acesteia a contribuit și directorul de imagine Hoyte Van Hoytema. Acesta a fost un consultat pentru cei de la Sledgehammer și i-a ajutat să creeze un aer cinematic poveștilor spuse în campanie. Pentru cei care nu știu, Hoytema a lucrat cu Christopher Nolan la titluri precum Dunkirk sau Interstellar. Cred că amprenta sa este vizibilă de-a lungul campaniei și am observat multe cadre cinematice, multe situații desprinse din filme de război. Bineînțeles, jocul arată excelent pe setări grafice Ultra și pe un monitor ultrawide 3440 x 1440 pixeli.
Iar asta este evident încă de la prima misiune, unde intri în rolul lui Novak, unul dintre cei șase soldați care trebuie să se infiltreze în Hamburg pentru a fura un pachet cu multe documente importante ale naziștilor. Totul începe cu cea mai infernală ploaie posibilă, iar tu trebuie să te furișezi pe un tren în mișcare și plin cu naziști. Majoritatea campaniei este compusă de flashback-uri în care joci cu fiecare membru al echipei și vezi prin ce situații a trecut până să ajungă acolo. Din păcate, aceste personaje sunt stereotipuri: avem o rusoaică cinică și pusă pe răzbunare, un american care riscă prea mult sau un britanic cumpătat.
De-a lungul campaniei trecem prin momentele clasice de tip Call of Duty și avem lupte haotice în tranșee, lupte aeriene, misiuni în orașe bombardate și valuri de inamici care par să nu se mai termine. Ce mi-a plăcut a fost faptul că a atins și subiecte mai puțin comune unor astfel de jocuri: persecuție rasială (chiar dacă destul de puțin) sau a explorat povești personale precum cea a rusoaicei Polina Petrova.
Vanguard prezintă o campanie pe care o știi dacă ai jucat alte titluri din seria Call of Duty, însă asta nu înseamnă că nu o să-ți placă. Mie mi-a plăcut. E ca un film familiar pe care-l prinzi la tv și-l mai vezi odată pentru că te face să te simți bine.
Multiplayer Call of Duty Vanguard
Cum spuneam și la început, adevărata miză este la multiplayer, iar eu cred că este reușit. Mie îmi place să joc Call of Duty multiplayer și de vreo trei titluri încoace îl joc luni bune după lansare, apoi îmi mai pierd din interes pentru că apar alte jocuri care-mi atrag atenția. Nu sunt fan Warzone sau alte Battle Royals, însă meciurile scurte și pline de adrenalină din Call of Duty mă atrag.
Acestea fiind zise, Vanguard continuă seria de succes din ultimii ani. Ai la dispoziție multe tipuri de înfruntări, inclusiv clasicele Team Deathmatch și Domination, însă și altele noi precum Patrol sau Champion Hill. Patrol este un mod interesant deoarece trebuie să cucerești un punct care se mișcă constant, iar asta creează oportunitatea pentru multe strategii interesante. Champion Hill este un mod mai tactic, unde ar fi bine să joci cu un prieten pentru că sunt runde eliminatorii cu echipe de doi sau trei, iar coordonarea este importantă.
Sunt 20 de hărți la dispoziție pentru multiplayer în acest moment și variante din punct de vedere estetic. Nu neapărat din punct de vedere al layout-ului, fiind clasicele hărți cu trei culoare. Ce este interesant este că acum sunt zone prin care poți trage și le poți distruge. Asta duce la kill-uri interesante, neașteptate, iar de-a lungul meciurilor harta se poate schimba puțin.
Un element nou introdus anul acesta, care sper să treacă și la următoarele, este faptul că poți alege cât de rapid și haotic să fie meciul. Poți alege tactic, assault sau blitz. Primul mod este mai lent și nu vei simți că mori costant, blitz este absolut haos, mai ales pe hărțile mici, unde există posibilitatea să apari și să mori în secunda doi. Apoi modul assault este undeva la mijloc.
Alegi modul pe care-l vrei și gata. Totuși, nu cred că funcționează încă cum trebuie deoarece am ales assault, însă am intrat și în moduri blitz sau tactical. Apoi ai clasica progresie și cu fiecare meci câștigi experiență și începi să deblochezi mai multe elemente pentru armele pe care le folosești și astfel poți să o personalizezi cum dorești. Ce nu-mi place la multiplayer este faptul că după fiecare meci pierzi 15-20 de secunde așteptând să vezi play of the game sau cine a fost cel mai bun coechipier.
Nu joc suficient de mult pentru Call of Duty pentru a spune dacă multiplayerul din acest joc va fi considerat un succes sau nu. Comunitatea uriașă a seriei va decide dacă este ceva ce le place sau nu și dacă Vanguard va fi amintit ca un joc bun sau nu. Eu, ca un casual gamer de multiplayer FPS, apreciez acest multiplayer și o să mă găsiți ceva timp online.
