Am mai spus-o și cu alte ocazii, eu am o relație de „love & hate” cu jocurile de tip dark souls. Pe de o parte îmi place mult sistemul de lupte al acestor jocuri, simțul de progres pe care ți-l dă fiecare avansare în nivel. Pe de altă parte, mi se par jocuri prea dificile pe alocuri, ce pot crea frustrări și de obicei nici nu au o narațiune foarte bine dezvoltată în spate.

Elden Ring a fost un punct culminant al genului, însă Lords of the Fallen ne arată că mai există loc de inovat. Cele două lucruri care m-au atras cel mai mult la acest titlu sunt și cele care s-au dovedit să-mi placă cel mai mult.

Lords of the Fallen vine cu o mecanică foarte interesantă și jucătorii pot trece de la o lume la alta și astfel pot rezolva puzzel-uri, pot depăși anumite situații și mai primesc o a doua șansă la viață. Recent am văzut ceva similar implementat și în Alan Wake 2.

În acest joc, două lumi sunt suprapuse una peste cealaltă. Lumea Axiom este tărâmul celor vii, dar jucătorii pot folosi o lanternă magică pentru a accesa Umbral, tărâmul celor morți. În ciuda faptului că împart același spațiu fizic, o zonă inaccesibilă dintr-un tărâm poate fi atinsă prin vizitarea celuilalt tărâm.

Smart Products, afacerea care caută mereu cele mai noi tehnologii în lume. De...

Aici atunci când mori, și o să mori destul, nu este game over direct, cum se întâmplă în jocurile de acest gen, ci ajungi pe un alt tărâm și astfel ai o șansă să-ți îndrepți greșeala, chiar și în luptele cu boșii.

Atunci când jucătorul este ucis, acesta va fi transportat în Umbral, în care trebuie să se întoarcă în Axiom și să recupereze punctele de experiență pierdute. Atunci când jucătorul este ucis în tărâmul Umbral, acesta va apărea în ultimul punct de salvare și își va pierde punctele de experiență nefolosite. Apoi trebuie să parcurgi drumul înapoi să le recuperezi

Pentru cei ca mine, care nu au foarte multă răbdare cu acest gen de joc, o asemenea mecanică este excelentă pentru că cresc șansele de succes. În plus, în luptele cu boșii, la fel ca în Elden Ring, poți apela la ajutorul unor personaje NPC-uri care să facă lucrurile puțin mai ușoare.

Asta nu înseamnă că jocul este ușor. Eu am ajuns undeva pe la jumătatea acestuia la momentul scrierii acestui review. Poate, când timpul liber o să permită, o să mă întorc să-l duc la capăt.

54% din companii au suferit incidente de securitate cibernetică cu pierderi mari

Treci pe tărâmul Umbral de fiecare dată când ești ucis prima oară sau poți trece tu voluntar pentru a rezolva anumite puzzle-uri sau pentru a trece de diferite zone. Lumile sunt similare în multe privințe, dar pot fi diferite. De exemplu, pe târâmul realității, să zic așa, un pod e rupt, dar pe cel Umbral nu este. Astfel treci pe un tărâm parcurgi podul și apoi revii.

Cu toate acestea, nu vrei să petreci prea mult timp pe tărâmul Umbral, deoarece cu cât petreci mai mult timp, cu atât mai mulți monștrii apar pentru a încerca să te ucidă din nou.

E un concept interesant care personal m-a impresionat atât din punct de vedere al posibilităților de joc pe care le oferă, dar și din punct de vedere vizual. Umbral este impresionantă. Se simte cu adevărat ca o lume extraterestră, care-ți dă fiori. Trebuie apreciată munca dezvoltatorilor care nu au creat o singură lume pentru acest joc, ci două.

Sistemul de luptă este bine creat aici și ai multe tipuri de arme la dispoziție care se comportă foarte diferit și necesită un alt stil de luptă. Pentru majoritatea timpului am folosit o sabie și un scut, însă apoi am trecut la o sabie mai mare și apoi la două săbii și sistemul de combat diferă destul de mult, încât mi-a luat puțin până să mă obișnuiesc cu atacurile, frecvența acestora și așa mai departe.

Mai mult, un alt lucru care mi-a plăcut aici este faptul că fiecare personaj primește o armă pentru atacuri de la distanță (arc, arbaletă sau magie). Asta deschide noi oportunități de luptă și dă șansa să dai damage și de la distanță, chiar dacă personajul tău este un luptător melee.

Boșii cu care m-am luptat eu sunt duri, dar fără să aibă mecanici total nebune precum Margit din Elden Ring. Atacurile sunt semnalizate și odată ce ai învățat modelul de atacuri poți să-l învingi. Împreună cu șansa a doua la viață și cu NPC-ul ajutător, Lords of the Fallen oferă o experiență bună de joc soulslike, mai accesibilă, dar rămânând fidelă genului.

Jocul arată grozav de cele mai multe ori și oferă niște priveliști impresionante, dar și scene apăsătoare și înfricoșătoare. Acest titlu este unul dintre cele care folosesc motorul grafic Unreal 5. Puterea acestui motor grafic este evidentă aici, Lords of the Fallen arată excelent și impresionează prin iluminarea globală, dar și prin detalii complicate ale arhitecturii gotice predominantă în acestă lume. Animațiilele personajelor sunt, în general, fluide, iar utilizarea efectelor de iluminare și a particulelor contribuie la imersiune.

Totuși, Lords of the Fallen seamănă prea mult cu seria Dark Souls în opinia mea, fără a se diferența prea mult de celebra serie, cel puțin din punct de vedere vizual și atmosferic.

Lords of the Fallen a fost taxat la lansare pentru o performanță slabă pe PC, însă studioul Hexworks a lucrat intens și a venit cu foarte multe patch-uri. Aproape nu trecea o zi și vedeam încă un update pentru joc. În cazul meu, experiența de joc a fost una foarte bună cu o placă video nu tocmai nouă, RTX 2080 Ti.

Sistemul cu două lumi este impresionant și reprezintă o mecanică de joc care face să avanseze acest gen de joc. Designul nivelurilor este unul bun, oferind zone complicate, interconectate și scurtături care încurajează explorarea și descoperirea.

Per total, Lords of the Fallen este un joc soulslike bun, nu extraordinar de original și cu o poveste nonexistentă, însă care impresionează prin grafică, atmosferă și sistemul cu două lumi. Dacă te interesează cât de cât genul atunci eu zic că merită atenția ta.

Jocul a fost oferit pentru review de către CD Media SE și îl puteți cumpăra pentru consolele PlayStation, Xbox, dar și pentru PC.