Florin CașotăAm început să amețesc. Nu mai știu care e începutul sau cum arată finalul. Orele 19:32 . Au trecut 25 de ore de când sunt aici și nu am reușit să rup ciclul. Am murit de 56 ori adică o dată la 26 de minute. Vreau să renunț, dar la fel cum Selene este atrasă de acel semnal și eu sunt atras de Returnal sa mai încerc încă o dată.
Așa ar arăta jurnalul meu pentru ultimele zile în care am jucat Returnal, jocul exclusiv PS5 care se lansează pe 30 aprilie și care întruchipează caracteristicele consolei: grafică frumoasă, gameplay 4K la 60 de cadre pe secundă, timp de încărcare non existenți și un feedback haptic pe controller imersiv. Din păcate, nu cred că toată lumea se va bucura de acest titlu deoarece pe cât de plăcut poate fi pe atât de frustrant.
Înainte de toate trebuie să menționez că până la ora scrierii acestui review nu am terminat jocul, fiind la jumătate. Sunt la nivelul patru din șase. Așadar, nu pot să comentez asupra firului narativ și a povești, dar pot să vă povestesc despre modul în care aceasta este spusă, despre gameplay, frustrările și plăcerile pe care le poate stârni, grafică, sunet și așa mai departe.
Pentru mine jocurile rogue-like nu prezentau o atracție asta până la Hades care m-a făcut să înțeleg genul, să-i văd punctele forte și atracția. Așadar, am venit cu brațele deschise către Returnal și această experiență.
Returnal Gameplay
Returnal este un joc action third person rogue like. Adică în acest joc nu-ți poți salva progresul și trebuie să o iei de la capăt de fiecare dată când mori (există un punct de salvare după nivelul trei, dar nu intru în detalii din motiv de spoilers). Ca lucrurile să nu fie plictisitoare, de fiecare dată când o iei de la capăt harta pe care o navighezi se schimbă și ai o experiență proaspătă de fiecare dată.
Returnal este format din șase biomuri sau niveluri, iar fiecare dintre acestea este compus din încăperi care conțin elemente de platforming și inamici. Dacă la prima trecere ai avut camera 1, 2, 3. La următoarea poate ai camera 20, 4, 1 etc. Harta se schimbă constant. Ce am observat că nu se schimbă prea des sunt creaturile pe care le întâlnești în acele camere, iar asta dăunează jocului. Petrecând peste 23 de ore în Returnal deja știu să-ți spun ce fel de creaturi vei întâlni într-o anumită zonă (mai ales din biomul 1).
Vestea bună este că nu trebuie să parcurgi toate zonele din nou și nici nu trebuie să învingi boși la fiecare playthrough. O dată este suficient. Biomul 1 are portale către biomul 2 și 3 și ești nevoit să joci doar o parte până găsești portalurile către nivelurile respective. Cât trebuie să rejoci din nivelul 1 depinde doar de norocul pe care-l ai, dar și de cum vrei tu să joci. De exemplu, ai putea să treci imediat în biomul unde trebuie să progresezi sau le poți parcurge și pe celelalte în speranța obținerii unui echipament mai bun.
Apropo de asta, Selene, protagonista noastră, are la dispoziție mai multe arme pentru a scăpa de inamici. Cei de la Housemarque, studioul din spate, spun că sunt cam 10 tipuri de arme diferite. Eu am descoperit cinci până acum. Ca lucrurile să fie mai interesante fiecare armă caracteristici diferite (deci 2 pistoale nu se comportă la fel și pot avea atacuri speciale diferite). Aceste arme le poți obține de la inamici mai dificili sau din cufere.
Cum ne aflăm pe o lume extraterestră, Selene poate găsi artefacte care-i aduc beneficii (mai mult weapon damage etc), paraziți pe care îi poate atașa costumului care au efecte pozitive, dar și negative (tu decizi dacă merită), consumabile sau resurse care-ți pot crește maximul de viață. Cuferele, dar și alte elemente pe care le găsești au șanse să-ți distrugă costumul (ești informat în legătură cu asta - moderat, ridicat, foarte ridicat), iar tu trebuie să decizi dacă deschizi un cufăr. Ar putea merita sau nu. Apoi ca să repari acea defecțiune trebuie să îndeplinești anumite task-uri (de exemplu, să elimini cinci inamici cu atacuri melee). Toate aceste lucruri se pierd cu fiecare moarte, iar asta poate fi devastator, mai ales când ai un combo bun, dar mori dintr-o neatenție sau ajungi la boss cu un sfert din viață, fără poțiuni și fără posibilitatea de a reînvia pe loc (există un asemenea obiect pe care-l poți cumpăra). Bine de știut, dacă nu ai murit și vrei să continui progresul la o altă dată va trebui să-ți pui consola în rest mode pentru că dacă o închizi o iei de la capăt.
Ca să rezum acest joc la nivel de gameplay aș spune că totul în Returnal se rezumă la a pune în balanță beneficiile și riscurile. De la paraziți, explorare, arme și până la consumabile, totul duce către acest beneficiu versus risc. Vrei să explorezi pentru a descoperi posibile upgrade-uri, riști să mori sau să iei damage. Vrei să deschizi un cufăr? E posibil să fie ceva bun sau un inamic. Vrei să iei un parazit: beneficiul adus este mai bun decât efectul negativ? Vrei să-ți crești viața? Există șanse ca efectul să fie invers. Și așa mai departe.
Problema este că în toate aceste ecuații intră și componenta de noroc, iar de multe ori, pur și simplu, simți că ai ghinion când te joci și că jocul este împotriva ta: găsești o armă mai bună foarte târziu sau nu ai noroc să dai peste niciun artefact sau inamicii care apar sunt mult mai duri decât te așteptai. A fost un moment de râsu-plânsu în primul biom încercând să farmez obolites pentru a putea cumpăra figurina astronaut (care mă reînvie pe loc) mai aveam nevoie de câteva. Dintr-o dată, toți inamicii din biom au căpătat un nou atac special pe care nu-l mai văzusem. Am murit, bineînțeles, înainte să iau astronautul. Un fel de „fuck this guy in particular” alocat pe loc.
Principalele diferențe dintre Hades și Returnal, din punctul meu de vedere, sunt următoarele: în Hades îți alegi arma de la început, iar în Returnal le poți schimba pe parcurs și astfel am simțit că am un control mai mare asupra felului în care joc, iar al doilea lucru ar fi faptul că în Hades m-am simțit mai bine răsplătit pentru efortul meu decât în Returnal.
În Returnal găsești greu obiecte care să-ți aducă doar beneficii și care să-ți influențeze pozitiv gameplay-ul. De exemplu, de-a lungul orelor de joc am găsit doar de vreo două ori un data cube care odată ce este pus într-o mașinărie îți aduce beneficii permanente. Niciodată nu am ajuns cu el la mașinărie ca să-l pot fructifica. În Hades mai tot timpul găseam buffuri bune care să-mi dea speranțe pentru a trece mai departe.
Bun, dar cum se joacă? Se joacă bine: este un shooter foarte dinamic, distractiv și cu multe momente pline de adrenalină. Majoritatea inamicilor aruncă către tine un număr absurd de biluțe colorate care te rănesc, iar alții preferă lupta de aproape și sunt foarte agresivi. Selene se mișcă bine pe câmpul de luptă și are la dispoziție și un dash pentru a se feri. Ești încurajat să joci bine și în mișcare. Dacă dai damage și te ferești de loviturile inamicilor, atunci aduni Adrenalină, care îți aduce bonusuri precum mai mult damage la atacurile melee, vezi inamicii mai ușor sau crești atacul armei. Fiecare inamic înfrânt lasă în urmă o resursă numită obolites te care te poți folosi de ea în multe momente. Problema este că dispare foarte repede și trebuie să te duci la inamic. Deci nu este recomandat să stai într-un colț și să tragi în inamici. O poți face, dar pierzi resurse prețioase. În același timp, asta te obligă să intri și mai mult în acțiune și să faci greșeli. Risc vs recompensă, din nou.
Returnal folosește foarte bine și controllerul PS5 și mi-a plăcut cum a fost implementat atacul special. Ca să-l folosești trebuie să apeși complet pe L2 apoi pe R2. Dacă apeși la jumătate pe L2 atunci faci zoom in pentru a ținti mai bine inamicii. Îți ia puțin să te obișnuiești apoi devine natural. Nu se simte reculul armelor în trigger, însă auzi și simți modul în care timpul se scurge până când vei putea folosi atacul special din nou. Când plouă simți picăturile pe controller, iar atunci când te afli lângă un portal, controllerul vibrează de parcă ar simți că acolo se află un fel de magie.
Boșii de nivel au atacuri variate și greu îi poți învinge din prima. De obicei trebuie să repeți de câteva ori pentru a vedea cum se comportă în fiecare fază. Apoi când știi ce trebuie să faci ar trebui să ajungi la el cu o poțiune de viață și cu ceva obiecte folositoare (acel astronaut de care ziceam sau poate artefacte care îți cresc damage-ul și te protejează).
În Returnal nu doar împuști inamici, ci și explorezi această lume străină și ai și momente în care trebuie să faci ceva platforming, să te ferești de raze laser, practic. Unele sunt simple, altele necesită ceva îndemânare.
Există și o mică componentă de multiplayer și dacă te conectezi online vei vedea în lumea virtuală stafiile celor care au murit, similar cu seriile Souls, și poți alege să-i răzbuni, luptându-te cu creatura care i-a răpus. Astfel ai o șansă să obții un echipament mai bun și resurse. Apoi mai ai challenge-uri pe care le poți face, independent de poveste, cu anumite efecte pozitive și negative și cu o singură armă. Dacă ajungi la final viu primești ether care îți este util pentru a progresa în poveste. Această parte de challenge este foarte fun și o modalitate bună de a te relaxa, iar la final și primești ceva în schimb.
Per total, mecanicile de bază sunt distractive și satisfăcătoare, dar cred că Housemarque ar putea să mai regleze șansele de a obține obiecte utile de-a lungul unui run astfel încât să-ți dea mai multe șanse de reușită. Dacă ar fi puțin mai iertător cu jucătorul cred că Returnal ar putea ajunge la mai multă lume.
Povestea din Returnal
Povestea o are în rolul principal pe Selene, un explorator spațial care ajunge într-o zonă necunoscută. Ea este atrasă de un semnal misterios. Nava ei se prăbușește și ajunge pe planetă Atropos.
Atropos, în mitologia greacă, este una dintre cele trei sorți, celelalte fiind Clotho și Lachesis, iar numele Atropos înseamnă „inalterabil” sau „inflexibil”, ceea ce este ironic având în vedere lumea în continuă schimbare din acest joc.
Este evident de la început că prima ta interacțiune cu Returnal nu este și prima explorare a lui Selene. Vei găsi înregistrări audio care-ți aduc ceva informați în plus în legătură cu această planetă, locuitorii săi și cu ceea ce se petrece aici. De asemenea, obișnuitul se strecoară în acest peisaj extraterestru și o casă apare în primul biom. O poți vizita de câteva ori și din frânturi vei începe să legi anumite idei. Am o bănuială în ce direcție va merge povestea, dar asta o să aflu la final.
O decizie interesantă a fost aceea de a juca aceste momente din perspectiva lui Selene, adică first-person. Asta creează o imersiune mai mare și îți dă și un sentiment de neliniște. Aspectul narativ al jocului nu este atât de puternic pe cât mi-aș fi dorit și momentele narative sunt puse la prea mare distanță unele de altele. Oricum, din câte înțeleg, chiar și după terminarea poveștii vei mai putea debloca misterele din Returnal.
Grafică și sunet
La nivel de grafică și sunet cred că Returnal este exemplu pentru nextgen gaming pe console. Arată excelent, atmosfera este apăsătoare și simți și trăiești această lume extraterestră mai ales dacă folosești și căști astfel încât să beneficiezi de sunetul 3D. Inspirația pentru prima zonă mi se pare destul de evidentă și m-a dus cu gândul la filmul Prometheus al lui Ridley Scott. Găsești ruinele unei civilizații pierdute, o lume întunecată și umedă. Un alt lucru interesant este faptul că Selene se murdărește și vei vedea un costum plin de noroi până când ajunge la primul boss.
A doua zonă este una deșertică și roșiatică și m-a dus cu gândul la The Martian tot al lui Ridley, iar a treia zonă a avut o atmosferă de oraș părăsit din BladeRunner 2049.
Parcurgerea pentru prima dată a fiecărui biom este incitantă și tensionată deoarece nu știi la ce să te aștepți, ce fel de inamici vei întâlni și ce va trebui să faci. La atmosfera tensionată contribuie masiv muzica și efectele speciale. Auzi zgomotul făcut de creaturi: tot felul de click-uri, ticăituri sau scârțâituri care-ți ridică părul de pe spate. Muzica devine apăsătoare și dinamică când începe lupta, dar te însoțește și prin zonele mai liniștite.
Pentru o imersiune cât mai bună recomand să jucați cu căști deoarece astfel experiența va fi completă. Dacă ești foarte atent și nu te lași copleșit de atmosferă poți chiar sesiza direcția din care un inamic trage spre tine.
Jocul rulează 4K la 60 de cadre pe secundă, chiar și cu ray tracing. Ce pot să spun eu este că experiența de joc a fost aproape fără cusur și nu am văzut cadre pierdute și doar câteva buguri vizuale care probabil vor fi reparate cu patch-ul de lansare. SSD-ul încorporat face ca toată experiența de moarte-înviere să fie suportabilă deoarece nu vei aștepta nicio secundă.
Returnal nu este un joc mainstream, dar mă bucur că PlayStation lansează astfel de titluri, diferite de clasicele blockbusters ca The Last of Us sau God of War și astfel dă șansa unor studiouri mai mici să se afirme cu jocuri atipice. Dacă ai un PS5 atunci Returnal este de încercat. Dacă ce ți-am povestit până acum nu te atrage atunci poți să aștepți reducerile și apoi să cumperi Returnal, ca să experimentezi un titlu next-gen cu adevărat pe consola ta.
