Vlad AndriescuScriu numai despre startup-uri de vreo doi ani deja, ceea ce înseamnă că am văzut destule cât să-mi fac o impresie despre antreprenorii tineri din România. Voi recunoaște deschis că noi, jurnaliștii, de multe ori lucrăm cu preconcepții, mai ales în fața unui flux de informații și mail-uri mare. Văd pitch-uri ale antreprenorilor și pot decide cam în câteva secunde dacă mă interesează sau nu. Nu șterg imediat mail-ul, ci îl las acolo și revin ulterior asupra lui, ca să fiu sigur că am luat decizia bună. În tot acest parcurs, am reușit să citesc cumva produsele și ideile bune de cele proaste, oamenii buni de oamenii răi. Nu am o metodă științifică, nu este 100% precisă, dar mă ajută să-mi mențin timpul în cote de ocupare normale.
Așa că, pornind de la cele 1735 de mail-uri pe care le am în cutia mea virtuală, vreau să scriu despre trei tipuri toxice de așa-ziși antreprenori români. Sună ca o listă virală, știu. E doar o opinie empirică despre câteva tipuri de om întâlnite în cariera mea. Probabil că unii dintre aceștia vor reuși în viață. Vor fi băgați în seamă de presă și vor deveni vedete. Dar, până atunci, încercați să nu fiți ca ei.
Cred că, înainte de toate, antreprenorul pur-sânge este umil, dar hotărât. Faptul că vrea să facă ceva pe cont propriu nu îl face mai bun ca ceilalți și nici nu îl transformă într-un om special.
Antreprenorul Power Point (antreprenorul-idee)
L-ai văzut la multe evenimente de pitching până acum și probabil ai dat de el în presa generalistă. S-a scris laudativ despre afacerile de milioane de dolari pe care le construiește și despre cât de genial este. Antreprenorul Power Point, căruia eu îi spun și antreprenorul-idee, e cel care vine în fața unui juriu sau al investitorilor cu nimic mai mult decât o idee sau, cel mult, un prototip nefinisat. În schimb, are o prezentare foarte bine pusă la punct, în care vorbește despre cum a identificat piața, despre potențialul uriaș al produsului său inexistent și despre câte miliarde de dolari va face. Antreprenorul Power Point e un foarte bun vânzător, dar un foarte prost executant, cel puțin până la proba contrarie. Secretul e că ppt-ul se schimbă în permanență și, dacă ieri era vorba de Internet of Things, astăzi are un produs pentru agricultură. A aflat că în Silicon Valley astfel de tactici merg. Rar, dar merg. În România e mai greu, că nu aruncă nimeni cu bani în ppt-uri. Ideile sale par extrase din trendurile citite în TechCrunch sau în rapoartele de piață. Uneori, chiar și investitorii mai cad în plasă, dar cu sume mici.
O altă caracteristică a antreprenorului Power Point e iubirea față de sine. Orgoliul și narcisismul sunt mari, la care se adaugă hashtag-uri arogante pe Facebook și postări despre cum va fi el bogat. Evident, ca orice poser, are selfie-uri și poze de la toate evenimentele unde participă, ca să-l vezi cât de important e.
Dacă antreprenorul Power Point va reuși în viață, pot să zic că sunt un prost și nu am înțeles nimic din lumea asta.
Antreprenorul obsedat de un singur produs
Spre deosebire de antreprenorul Power Point, acesta e și mai umil și chiar a construit ceva. Cu toate acestea, nimeni nu vede perspectiva de piață. De obicei, antreprenorul obsedat de un singur produs este ori inginer, ori un inventator mai ciudățel, ori pur și simplu un om care nu vrea să renunțe atunci când trei oameni îi spun că e beat.
Antreprenorul acesta lucrează la produs de minimum doi ani, timp în care a adunat poate niște utilizatori, dar nimeni nu mai vede oportunitatea de piață. A rămas blocat în ceea ce a realizat și nu a ascultat de nimeni atunci când l-au refuzat sau l-au rugat să schimbe câte ceva. El crede că știe mai bine decât toată lumea și ceilalți sunt greșiți. De multe ori s-ar putea să-l citeze pe Steve Jobs și să îți spună că nimeni nu e profet în țara lui. Victimizarea e o caracteristică esențială.
Există ceva aroganță uneori, atunci când îți vorbește de ceea ce a construit. Spune că investitorii sunt nașpa, iar nimeni nu înțelege cu adevărat valoarea produsului, deși nu poți băga pe gât un lucru unei piețe. Dacă nu vin utilizatorii, ceva e greșit. Nici nu are bani de marketing foarte mulți, așa că nu poate crește. După câteva refuzuri, antreprenorul se izolează. După o perioadă atât de îndelungată, îi vine greu să accepte că poate ar trebui să o ia de la capăt.
Antreprenorul întârziat (sau nedocumentat)
Aici vorbim de lipsă de originalitate. Antreprenorul întârziat e cel care s-a gândit să lanseze un produs pe care l-au mai încercat alții de vreo trei ori cel puțin. E cel care vrea să facă rețea socială în 2016 sau să reinventeze modul în care distribuim imagini. Rețeta e simplă. Se ia o idee deja existentă, te bazezi pe o discuție la bere în care toată lumea e nemulțumită de Facebook, de exemplu, și te gândești să faci ceva altfel. De fapt, îți iese cam același lucru, dar pare mai curat pentru că nu ai useri la fel de mulți și nici publicitate. Ăsta nu e un semn bun, e semnul inutilității. Vezi Ello, rețeaua americană care a fost lăudată de toată presa internațională și care astăzi e o epavă nișată.
Antreprenorul întârziat vrea să rezolve o problemă, e bine intenționat, dar îi lipsește documentarea sau inspirația. Din acest motiv, investitorii nu vin la el sau nu știe el să ajungă la ei. Tot în această categorie sunt și cei care nu au avut noroc. Antreprenori care realizează un produs, îl cresc un pic pe piața din România, dar apare o platformă internațională care primește vreo 10 milioane de dolari investiție și s-a dus totul pe apa sâmbetei. În acest moment, antreprenorul întârziat trebuie să decidă dacă devine obsedatul de produs de mai sus sau o ia de la capăt.
De multe ori, fiind neexperimentați și neinspirați, mai stau și mult timp să construiască platforma. Nu dau crezare cercetării de piață sau nu o fac deloc.
