A fost odată un tânăr care locuia la o fermă. Avea un câine și în fiecare zi, pe timpul primăverii și al verii, tânărul își ducea câinele la iazul de la fermă.
El arunca ceva și câinele se grăbea să-l aducă înapoi. În prima zi a sezonului de rațe, tânărul și-a ridicat încet pușca de vânătoare, trăgând de trei ori în rațele zburătoare, iar a treia împușcătură a ucis o rață sălbatică, care a aterizat în centrul iazului.
Labradorul a fugit să recupereze rața, dar în loc să înoate, ca alte dăți, câinele a fugit pe suprafața apei, a cules rața și apoi a tropăit înapoi la stăpân.
Tânărul a fost absolut uimit și nedumerit că labradorul său avea o asemenea abilitate uimitoare, mergând chiar deasupra apei.
A doua zi tânărul, laboratorul său și un fermier vecin au mers la vânătoare. La fel ca în ziua precedentă, au auzit un șir de rațe care zburau deasupra capului, vecinul a ridicat pușca și a tras. Și la fel ca în ziua precedentă, tânărul i-a spus câinelui să o aducă. A fugit din nou pe deasupra apei, a recuperat rața și s-a întors cu ea în gură.
Uimit, mândru și abia putând să se stăpânească, tânărul s-a uitat la vecin.
- Și ce părere ai?
- Ei bine, nu am vrut să spun nimic, dar...câinele tău nu știe să înoate.
E o istorioară care ne arată că tot timpul vor exista oameni negativi, care nu sunt capabili să vadă minunea din jurul lor. Oameni care îți vor minimaliza abilitățile și realizările doar pentru că ei nu pot face același lucru.
Rămâi deschis oportunităților, nu te lăsa demoralizat de cei mai negativi din jurul tău.