Pe scurt despre licențele de telefonie mobilă și proprietatea intelectuală

Producătorii de device-uri sunt permanent într-un proces de dezvoltare și de îmbunătățire atât a software-ului pe care l-au conceput, a protejării mărcilor, cât și a produselor pe care le lansează. Și asta pentru că rapiditatea cu care lucrurile se schimbă în tehnologie îi forțează să țină pasul cu competitorii, altfel vor deveni victime sigure ale procesului evolutiv.

Prin luna septembrie, BlackBerry anunța că va renunța la activitatea de fabricare a telefoanelor, dar că va păstra numele BlackBerry. Aceasta se poate întâmpla deoarece compania a încheiat un contract de licență cu o companie indoneziană care va fabrica, distribui și promova device-uri branduite cu numele BrackBerry și care vor funcționa pe baza unui soft deținut de aceeași companie.

În aceeași situație se află și Nokia. Compania a abandonat activitatea de fabricare a telefoanelor și și-a transferat numele sub licență, precum și mai multe brevete către două companii – una de origine chineză și o alta de origine finlandeză – care vor lucra împreună pentru a produce telefoane mobile marca Nokia.

Ambele companii producătoare de telefoane mobile și-au abandonat business-urile care nu mai erau profitabile și s-au concentrat pe alte activități care promiteau să aducă mai mult profit. Și pentru ambele companii o parte din strategia de exit a fost să obțină cât mai mult profit de pe urma software-lui pe care l-au dezvoltat, și de care nu mai aveau nevoie, dar și de pe urma drepturilor de proprietate intelectuală.

Cum este posibilă această situație din punct de vedere legal?

Producătorii mari precum BlackBerry si Nokia, care acum 10 ani dominau piața produselor de profil, au fost nevoiți să gaseasca soluții  alternative pentru salvarea brandurilor și obținerea unor profiturilor.

Instrumentul prin care producătorii au reușit să obțină profituri în baza renumelui mărcilor lor este acordarea unor licențe pe marcă și software către terți care beneficiază de mijloacele necesare pentru dezvoltarea programelor.

În acest context, care sunt avantajele pentru licențiator? Dacă s-a acordat o licență pe marcă, atunci rolul licențiatorului este destul de redus. În schimbul redevenței, licențiatul se va îngriji doar de modalitatea în care este folosită marca și de a acționa împotriva încălcărilor săvârșite de terți.

Iar dacă s-a acordat licența și pe marcă și pe software, atunci licențiatorul va focusa toate resursele pentru dezvoltarea softului, care pentru unele companii reprezintă soluția ideală.

Care sunt avantajele pentru licențiat?    Licențiatul, care de cele mai multe ori este cel care fabrică bunurile, va intra pe o piață ca un jucător puternic, bucurându-se de notorietatea mărcii și de tot marketingul existent. Așadar, cheltuielile de marketing vor fi direcțioate către costul redevenței, cu certitudinea că marca sub care sunt lansate produsele se bucura de notorietate și de succes.

Ce înseamnă din punct de vedere legal să vinzi o licență de software?

Deși în media apare deseori sintagma de vânzare a unei licențe de software, este impropriu spus, deoarece dacă ne-am referi în termeni populari nimic nu se vinde, totul se închiriază.

Așadar, drepturile asupra mărcii și a programului pentru calculator rămân la titularul – licențiator, iar beneficiarul – licențiat va putea doar utiliza marca/software-ul.

Având în vedere implicațiile financiare, titularii mărcilor și a programelor de calculator optează de cele mai multe ori pentru acordarea unor licențe neexclusive și netransferabile. În acest sens, interesul este de a extinde multiplicarea veniturilor.

Pe ce perioadă se poate desfășura un astfel de contract

În practică, contractele de licență se încheie fie pe toata perioada de existență a mărcii, cu obligația titularului de a reînnoi drepturile asupra mărcii și a software-ului, fie pe o perioadă determinată.

Există și contracte de licență încheiate pe perioadă nelimitată, însă având în vedere faptul că contractul de licență, este o subspecie a contractului de închiriere, este de esența contractului ca acesta să fie limitat în timp.

”Pentru o protecție cât mai eficientă a dreptului, licențiatorii trebuie să fie diligenți cu privire la modalitatea în care este utilizată marca sau software-ul. De asemenea, licențiatorii  trebuie să monitorizeze mărcile lor, pentru a bloca orice înregistrare ulterioară a unei mărci ulterioare identice/similare. O modalitate foarte activă de a delimita raporturile dintre licențiat și licențiator este stabilirea unor clauze contractuale care să asigure eliminarea practicilor neloiale”, spune Raluca Ileana, Associate Cosmovici Intellectual Property.

Comentezi?

Jurnalist cu o experiență de 10 ani în presa de business (Forbes România, Ziarul Financiar, Business Standard), călător pasionat, ascultător avid al poveștilor spuse de oameni faini și junior în ale antreprenoriatului. Co-fondator al www.thetrends.ro, Oana scrie despre cele mai noi tendințe din lumea tech, descoperă locuri de vis pentru următoarea vacanță și urmărește îndeaproape antreprenorii locali.